joi, martie 28, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăInvestigațiiLupta jurnalistei Parászka Boróka cu propaganda lui Viktor Orban: “Primesc amenințări permanent....

Lupta jurnalistei Parászka Boróka cu propaganda lui Viktor Orban: “Primesc amenințări permanent. Multe sunt amenințări cu moartea”

Parászka Boróka are o experiență de 22 de ani în jurnalism. A urmat cursurile universitare în Ungaria și, pe la începutul anilor 2000, a simțit că lucrurile în societatea maghiară începeau să ia o turnură destul de stranie. Ca să poată respira și să poată beneficia de un pic de libertate, jurnalista s-a întors în România și a debutat în presa de limbă maghiară din Miercurea Ciuc. Câțiva ani mai târziu s-a mutat la Târgu Mureș, unde lucrează și în prezent. În tot acest timp, de aproape 20 de ani, ea face corespondențe pentru Ungaria.

Parászka Boróka e unul dintre acei jurnaliști pasionați de profesie și e devotată ideii de a se exprima liber. Ei bine, asta i-a atras o viață plină de pericole, de presiuni și de amenințări. Pentru că ea se află într-o situație mai specială, ca și alți jurnaliști de limbă maghiară din România. Nu e în Ungaria, dar scrie în limba maghiară pentru o minoritate, deși profesează în România. Situația asta de a fi la mijloc i-a garantat, totuși, o libertate de exprimare pe care n-ar fi putut s-o aibă niciodată în presa din Ungaria.

În același timp, propaganda lui Orban s-a ocupat personal de Parászka Boróka. Atât de personal, încât în fiecare zi primește mesaje în care e întrebată de ce nu moare sau de ce nu vrea să se sinucidă. Nu e o poveste, e realitatea cumplită a vieții unui jurnalist care îndrăznește să aibă păreri proprii despre autocratul din mijlocul Europei: Viktor Orban.

Am aflat despre Parászka Boróka de la oameni din Ardeal, care îi urmăresc munca de ani de zile și o consideră o eroină. Lupta ei cu aparatul de propagandă și uneori cu oamenii care îndeplinesc voințele lui Viktor Orban e foarte apreciată, mai ales românii care locuiesc în Ardeal și înțeleg, în același timp, limba maghiară, pentru că ea publică în limba maghiară, chiar dacă vorbește fluent și limba română.

INVESTIGATORIA a contactat-o pe Parászka Boróka cu intenția de a afla de la ea care e starea presei în Ungaria și câtă libertate de exprimare a mai rămas acolo. Am aflat, însă, lucruri mai interesante despre dificultățile unui jurnalist liber de a-și face meseria chiar și în România, în condițiile unei presiuni constante exercitate de la Budapesta.

Situația presei în zona Ungariei e aceeași ca în Rusia

Eu am urmat cursurile universitare în Ungaria, apoi am revenit în România, dar a fost o perioadă în care am cunoscut mai bine ce se întâmplă acolo decât ce se întâmplă aici. Dar da, am legături foarte strânse cu Ungaria. Am decis foarte conștient că vreau să fac presă când am revenit în România. Am făcut, așadar, universitatea în Ungaria, am simțit, încă de pe atunci, că societatea maghiară se schimba și că n-o să fie bine.

Eram  foarte tânără și am simțit că am nevoie de aer, de libertate. Din cauza asta am revenit în România. Aici eu știu că și presa română are probleme foarte grave, văd colegii cum se străduiesc, cum se chinuie, dar eu sunt într-o zonă cumva distinctă: trăiesc în România, dar fac parte dintr-o comunitate minoritară. Fac jurnalism în limba maghiară, dar sunt dincolo de granița Ungariei. Deci a fi și a nu fi în joc mie mi-a adus un fel de libertate. În plus, aici simt un fel de suport profesional pe care n-aș putea să-l am în Ungaria.

Situația presei în zona Ungariei e aceeași ca în Rusia. Nu e la fel de dur, dar se practică aceleași proceduri, aceleași strategii. E o schema putinistă, aș putea să zic. A fost un proces destul de lung și destul de atent gândit acela de desființare a presei publice în Ungaria. În Ungaria nu funcționează nici televiziunea publică, nici radio-ul public. E un fel de presă de stat acolo.

După ce s-a desființat presa publică, la începutul anului 2010, au fost treptate desființate ziarele de opoziție, radiourile, posturile de televiziune. Dar nu s-a întâmplat dintr-o dată, ci treptat. Am pierdut foarte mulți jurnaliști buni, care s-au lăsat de meserie, chiar din cauza presiunilor sau pentru că n-au mai avut unde să lucreze. A fost un proces foarte lent și foarte lung, cu aplicarea mai multor tipuri de presiune asupra presei libere. Chiar acum, în campania asta politică, de dinainte de alegeri, e așa de stresant! Să lucrezi în presa maghiară în Ungaria, dar chiar și în România, înseamnă să stai sub o presiune permanentă. ”, ne-a mărturisit Parászka Boróka.

Am întrebat-o, evident, la ce fel de presiuni se referă și care e modul în care acestea sunt exercitate asupra presei de limbă maghiară din România. Răspunsul a fost șocant.

Ești sub presiune la nivel personal, la nivel profesional, oriunde te duci, toată lumea știe cine ești și ești atacat din toate direcțiile. Ești în focuri permanent și asta e ceva foarte greu de suportat. Am cunoscut mulți jurnaliști care au renunțat la presă din astfel de motive. Pentru că nu au mai avut putere să suporte. E o chestiune care te afectează psihic.”

Și așa am ajuns la actuala campanie electorală și la episodul ciudat de la Livezeni, de lângă Târgu Mureș. După cum vă amintiți, INVESTIGATORIA a relatat povestea buletinelor de vot găsite aruncate și parțial arse într-un câmp unde se găseau, preponderent, deșeuri de construcții. N-am știut, însă, ce uragan a provocat subiectul în viața jurnalistei  Parászka Boróka.

“Seara trecută deja am primit foarte multe mesaje agresive, de tipul: Ar fi bine să mori! sau De ce nu te spânzuri?”

Mereu m-am confruntat cu presiuni. Chiar și acum, în campania asta. Campaniile de denigrare vin ca trenurile. Din trei în trei luni  vin campanii de denigrare la adresa mea, personal. Minciuni, articole în presa de propaganda. Chiar ieri s-a pornit una. Ieri au fost găsite aici niște buletine de voturi aruncate lângă satul meu, unde locuiesc. Descoperirea a fost făcută de colegi români, a apărut o întregistrare pe Punctul.ro, eu am văzut înregistrarea ieri dimineață și am făcut ce trebuia să facă un jurnalist: m-am dus la fața locului, asta e firesc, am vorbit cu polițiștii, am făcut poze, am cerut informații și am dat informațiile pentru RTL și pentru revista pentru care fac corespondențe în Budapesta.

Peste patru ore au apărut articole în presa de propaganda din Ungaria că eu am făcut diversiunea  și cât de ciudat este că eu am fost acolo, că descoperirea s-a făcut în satul în care eu locuiesc. Firește, pentru că drumul de la Târgu Mureș spre Miercurea Ciuc, care duce spre Consulatul Ungariei, unde se colectează buletinele de vot trece și prin satul meu.

Așa a început această campanie foarte agresivă la adresa mea, cu participarea inclusiv a UDMR-ului din Cluj și seara trecută deja am primit foarte multe mesaje agresive, de tipul: Ar fi bine să mori!, De ce nu te spânzuri? C…ă ce ești!

Deci un ton și o agresivitate atât de mare… Într-un fel, eu m-am obișnuit cu asta, dar în alt fel nu… Că nu se poate. Deci primești amenințări permanent. Multe sunt amenințări cu moartea. Eu am trecut prin multe… Asta e meseria noastră, trebuie să fim atenți, prudenți, gata de orice. Nu vreau să plâng aici din cauza asta. Dar știu că presiunea asta permanentă, pentru cineva care nu este pregătit sau care are o fire sensibilă, e imposibil de suportat. Și mai ales femeile. Nu suportă și e firesc. N-ar trebui să suporte așa ceva. Lucrăm printre amenințări cu moartea în fiecare zi.

Uneori am făcut plângeri la autoritățile din România, alteori nu. Dacă ar fi să fac plângeri în funcție de volumul de amenințări pe care le primesc, ar trebui să fac zilnic plângeri. Zilnic primesc amenințări! Au fost momente când m-am săturat, dar și momente în care am decis să lupt mai departe. Am procese în continuare, care nu sunt finalizate. Și nu sunt singura care trece prin asta. Chiar de aceea am intentat uneori procese, pentru că vreau să vadă colegii mei că există sprijin și că e bine să lupți pentru profesia ta și pentru dreptul de a o practica liber. Totuși, trăim într-un stat de drept! Să nu uităm!”

“Ar trebui să fim atenți noi, cei din România, la ce se întâmplă în Ungaria, că se poate prelua!”

Pentru că expertă în subiectul Viktor Orban și în problemele societății maghiare, am vrut să aflăm de la jurnalista Parászka Boróka care crede că sunt caracteristicile societății maghiare conduse de Viktor Orban și care ar fi specificul lui Orban, ca lider al acestei societăți. Și, culmea, nu ne-au liniștit deloc spusele ei, pentru că ea vede asemănări între tensiunea din societatea românească de acum și începuturile autocrației în Ungaria. Cât despre naționalismul dus la extrem de unele formațiuni politice de la noi, înțelegem că el ar semăna perfect cu cel maghiar.

Autocrația asta putinistă asta face. Asta înseamnă naționalismul acela periculos. Și da, în România este și acel nationalism român foarte dur, știu și asta. Dar nu e nicio diferență între naționalismul maghiar și român. E aceeași agresiune. Dacă ai o opinie de opoziție, dacă te ții de libertatea ta de exprimare, atunci ești amenințat. Orban a preluat schema asta de la Putin și de la Ergodan.

Dacă urmărești ce se întâmplă în presa turcă, aceeași schemă se aplică. Orban nu e unic, nu e original. Singura diferență între el și ceilalți dictatori e că el e în mijlocul Europei. Avem un autocrat în mijlocul Europei, ca în Turcia sau Rusia. Orban are un fel de simț al modei politice. El e liberal când e la modă să fii liberal și iliberal când mesajul iliberal prinde. El are un instinct foarte clar al valului și știe când trebuie să fie liberal, și când trebuie să fie iliberal. Simte. E un populist profesionist. Nu e nimic autentic în ceea ce face el. Iar Ungaria e o societate foarte eterogenă, supusă mai multor forme de presiuni. De fapt, eu văd că situația asta se naște și în România. Suntem la începutul procesului. Dacă nu suntem vigilenți aici, în România, putem ajunge la fel ca Ungaria. Societatea asta, plină de conflicte, de neîncredere, de agresiune, se poate degrada și poate ajunge ca Ungaria. Ar trebui să fim atenți noi, cei din România, toți. Foarte atenți la ce se întâmplă în Ungaria, că se poate prelua! E contagios ce face Orban acolo.

Acest articol este proprietatea INVESTIGATORIA.RO și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a continutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

 

Carmen Dumitrescu
Carmen Dumitrescu
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare