Diviziunile dintre partidele politice ale Italiei și ambivalența opiniei publice italiene cu privire la războiul din Ucraina ar putea deveni o verigă slabă care ar submina eforturile Occidentului de a fi unit împotriva Rusiei, avertizează analiștii într-un articol publicat de Reuters.
Premierul Mario Draghi și Guvernul său au adoptat o linie dură cu privire la Moscova. Cu toate acestea, Draghi, care nu a fost angrenat niciodată în alegeri, dar a fost învestit să conducă un Guvern de „unitate națională” în urmă cu 14 luni, s-ar putea să fie nevoit să depună un efort substanțial pentru a menține opinia publică alături de el în cazul în care se prelungește războiul din Ucraina.
Sondajele de opinie arată că în Italia – spre deosebire de celelalte state europene ale G7, Marea Britanie, Franța și Germania – există un sprijin public redus pentru trimiterea de arme în Ucraina.
Sondajele arată, de asemenea, că italienii sunt împărțiți în privința sancțiunilor, se opun majorării cheltuielilor pentru apărare și, potrivit unui sondaj Ipsos de miercuri, doar 61% spun că liderul rus Vladimir Putin este principalul vinovat pentru războiul din Ucraina.
O astfel de atitudine nu există doar în cazul oamenilor obișnuiți. Astfel de persoane se găsesc, de asemenea, în cadrul celor mai mari partide de guvernământ din Italia, formațiuni care au chiar forme de alianțe cu Moscova, conexiuni pe care par reticente să le rupă.
Când președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a adresat Parlamentului italian luna trecută, aproximativ o treime din cei 950 de parlamentari nu s-au prezentat, a declarat un oficial parlamentar pentru Reuters.
„În acest moment, Italia are un guvern ralmente nereprezentativ”, a declarat Nathalie Tocci, șefa think tank-ului Institutului pentru Afaceri Internaționale din Italia.
„Guvernul are o poziție foarte clară și fermă cu privire la război și cred că inclusiv Parlamentul, poate într-o măsură mai mică, este în general pe direcția corectă. Problemele țin de politica într-un sens mai profund, de partide, respectiv de opinia publică”, a explicat aceasta.
Fostul premier Silvio Berlusconi, care conduce partidul conservator Forza Italia, se laudă cu o prietenie personală de lungă durată cu Putin, iar în 2015 l-a numit „fără îndoială numărul unu între liderii mondiali”.
Liderul Ligii Nordului, Matteo Salvini, obișnuia să îmbrace un tricou cu chipul lui Putin, iar acordul de parteneriat semnat în 2017 de partidul său cu formațiunea politică Rusia Unită, controlată de Vladimir Putin, rămâne în vigoare.
Salvini și Berlusconi au condamnat invazia rusească din Ucraina, dar niciunul nu l-a criticat direct pe Putin.
Draghi a declarat marți că Roma a fost „pe deplin aliniată cu restul Uniunii Europene”, după ce blocul a anunțat un nou pachet de măsuri restrictive contra Rusiei.
Până acum, în pofida unor îndoieli exprimate de o parte dintre politicieni, Parlamentul l-a susținut pe Draghi în privința sancțiunilor și a trimiterii de arme în Ucraina.
Dar analiștii se întreabă cât timp poate menține premierul o linie dură pe măsură ce costul economic al sancțiunilor crește, iar coeziunea dintre partidele care formează coaliția de guvernare va scădea pe măsură ce se apropie campania pentru alegerile parlamentare din 2023.
Tocci a spus că în cazul în care războiul se prelungește „până anul viitor, Italia va fi în mod absolut veriga slabă” a alianței occidentale.
Există deja semne tot mai mari de tensiune între partide.
Dorința lui Draghi de a majora cheltuielile militare la 2% din PIB a avut parte luna trecută de opoziția Mișcării 5 Stele, cel mai mare partid de guvernământ. Premierul a fost în cele din urmă de acord să atingă acel obiectiv al NATO abia în 2028, la patru ani după ținta inițială.
După ce Italia a dat afară marți 30 de diplomați ruși în coordonare cu alte țări occidentale, Liga a transmi că pacea se poate ajunge prin „dialog și diplomație, nu prin expulzarea diplomaților”.
Francesco Galietti, șeful companiei de consultanță Policy Sonar, cu sediul la Roma, a declarat că, în opinia lui, Liga, al cărei sprijin scade de ani de zile, ar putea părăsi în curând Guvernul în încercarea de a-și revigora șansele.
Asta nu ar amenința majoritatea lui Draghi, dar el nu va mai conduce un Guvern de „unitate națională”, iar criticile externe la adresa politicilor sale ar crește inevitabil în intensitate.
Galietti a mai precizat că poziția Italiei cu privire la Rusia a fost coordonată de Draghi și de șeful statului, Sergio Mattarella, însă Parlamentul este împânzit de parlamentari ce au fost aleși în 2018 la apogeul unui val populist.
Analiștii citează motive istorice, economice și religioase care stau la baza atitudinii italienilor față de Rusia și război.
Italia a avut cel mai mare partid comunist din Europa timp de 45 de ani după al Doilea Război Mondial, iar neîncrederea față de NATO și Statele Unite rămâne larg răspândită.
De asemenea, companiile din nordul Italiei, piatra de temelie a sprijinului pentru Liga, au făcut afaceri substanțiale cu Rusia.
Catolicismul Italiei și prezența Vaticanului sunt, de asemenea, invocate în găsirea unei explicații privind mișcarea pacifistă din rândul italienilor. Papa Francisc a spus luna trecută că sporirea cheltuielilor pentru apărare reprezintă „o nebunie”, abordare despre care Tocci a precizat că a avut „un impact major” asupra opiniei publice italiene.
Un sondaj de la sfârșitul lunii martie al agenției EMG a arătat că 54% dintre italieni sunt împotriva majorării cheltuielilor pentru apărare la pragul cerut de NATO și anume de minim 2%, iar un sondaj al IZI a arătat date potrivit cărora chiar 73% se împotrivesc unei asemenea măsuri.
„Creșterea cheltuielilor militare nu reprezintă o temă care să aducă voturi în Italia”, a spus Luigi Scazzieri, analist al Centrului pentru Reformă Europeană din Londra.
„Comunicarea către public că ne confruntăm cu o lume mai periculoasă, în special în ceea ce privește agresiunea rusă, a avut puțin succes. Încă nu există percepția unui pericol real pentru securitatea Italiei”, a conchis acesta.
