luni, decembrie 5, 2022

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

spot_img
AcasăExterneV4 se clatină pe fondul apropierii Ungariei de Rusia. Se pun bazele...

V4 se clatină pe fondul apropierii Ungariei de Rusia. Se pun bazele unui triunghi polonezo-slovaco-ceh

Războiul din Ucraina a provocat repercusiuni politice majore în Europa Centrală, mai ales privind relațiile din cadrul Grupului de la Vișegrad (V4), arată o analiză realizată de Notes from Poland. Relația Poloniei cu Ungaria s-a răcit, în timp ce relațiile cu Cehia și Slovacia au devenit mai strânse ca niciodată.

Alianța polono-maghiară ca fundație a V4

Înainte de război, cea mai puternică relație a Poloniei era cu Ungaria. Budapesta a fost nu numai cel mai important partener al Varșoviei în regiune, ci inclusiv cel mai important partener în UE, asta ca urmare a concretizării Brexitului.

Această alianță s-a bazat pe mai mulți factori strategici. În primul rând, atât partidul Lege și Justiție (PiS), condus de Jarosław Kaczyński, cât și Fideszul lui Viktor Orbán sunt partide antiliberale care își construiesc sprijinul politic pe dihotomia dintre populația locală și elitele cosmopolite susținute de establishmentul liberal european cu care ambele partide se află într-un conflict.

Sprijinul provenit din partea segmentelor conservatoare din societate a apropiat PiS și Fidesz pe probleme axiologice. Ambele părți se opun politicilor progresiste și subliniază necesitatea păstrării unei ordini sociale bazate pe valorile tradiționale.

Celălalt factor care le oferă un potențial de cooperare ține de apetența pentru conceptul de „suveranitate” în raport cu UE. PiS și Fidesz sunt susținători ai integrării selective, adică doar în zonele în care asta are sens din punct de vedere al interesului național. Pentru aceste partide, integrarea de dragul integrării nu este o valoare.

Acest lucru duce în mod firesc apariția unor tensiuni între UE și liderii celor două partide și are ca rezultat necesitatea de a construi o alianță regională a statelor cu interese și valori similare, împingând Budapesta și Varșovia să lucreze împreună.

Problemele comune ale celor două țări s-au dovedit suficient de puternice pentru ca PiS să tolereze apropierea lui Orbán de Rusia. Înainte de război și în pofida retoricii sale ambivalente și a cooperării energetice cu Kremlinul, Ungaria nu a blocat după 2014 pachetele de sancțiuni împotriva Rusiei. Dacă ar fi blocat acele sancțiuni, pentru Varșovia ar fi însemnat încălcarea unei linii roșii de către regimul de la Budapesta.

Ungaria, în centrul atenției

Această linie a fost depășită după începerea războiului la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei. Ungaria nu numai că a limitat discuțiile cu privire la pachetele de sancțiuni, dar și-a păstrat o poziție extrem de echivocă față de conflict. Narațiunea din mass-media maghiară controlată de Orbán era total diferită de ceea ce spunea, de exemplu, postul de televiziune de stat polonez TVP despre război.

În timp ce era de înțeles dintr-o anumită perspectivă decizia de a pune bețe în roate impunerii unui embargo asupra petrolului și gazelor rusești, având în vedere dependența ridicată a Ungariei de combustibilii fosili din Rusia, eforturile Budapestei precum cele de excludere a patriarhului Kirill din regimul de sancțiuni au demonstrat că cooperarea ruso-maghiară a atins un nivel periculos.

De la începutul războiului, Ungaria a fost criticată pe scară largă, inclusiv de către Kaczyński. Relațiile diplomatice s-au răcit considerabil, această chestiune manifestându-se cel mai clar prin anularea summitului V4 ce urma să aibă loc la Budapesta.

Orbán a fost criticat și de Republica Cehă pe parcursul mandatului noului premier, Petr Fiala (abordare diferită de cea pe care a avut-o predecesorul său, Andrej Babiš). Acest lucru i-a determinat pe unii să se întrebe dacă nu e cumva vorba despre sfârșitul V4. Cu toate acestea, dizolvarea Grupului de la Vişegrad nu este pe masa discuțiilor. Însă, Ungaria și-a slăbit în mod clar propria poziție în regiune.

Este Praga noua Budapesta pentru Polonia?

În același timp cu procesul de declin al rolului Ungariei, relațiile polono-cehe se intensifică în mod dinamic. În urmă cu doar câteva luni, principalul subiect de pe axa Varșovia-Praga a fost disputa privind mina de cărbune Turów. Această problemă nu a fost rezolvată până la sfârșitul mandatului lui Babiš, în ciuda multor runde de negocieri.

Turów, desigur, nu a fost singurul motiv pentru care relațiile ceho-polone nu erau puternice. Praga a criticat reformele sistemului de justiție polonez. De asemenea, nu a împărtășit modul PiS de a aborda politica europeană, deși cehii înșiși au manifestat un nivel ridicat de scepticism față de UE. Mai mult, Guvernul ceh nu susținuse PiS în disputele avute cu Comisia Europeană.

Cehii au avut o atitudine rece cu ​​privire la viziunea unei cooperări mai profunde în cadrul V4, deoarece au fost reticenți în a ridica colaborarea regională la nivel „geopolitic” și a reduce influența germană în regiunea ECE, așa cum încerca să facă PiS.

Războiul pare să fi schimbat modul în care Republica Cehă este văzută în multe zone – sau cel puțin aceasta este percepția în Polonia. În primul rând, Varșovia a menționat că a avut loc o „derusificare” politică semnificativă la nivelul Cehiei. Praga percepe acum acțiunile Rusiei în același mod precum Polonia și știm că baza unei politici comune constă în percepția comună a amenințărilor.

Cel mai bun exemplu al schimbării e reprezentat de faptul că până de curând cehii nu erau interesați să construiască gazoductul Stork II către Polonia. Ei au considerat proiectul ca fiind neviabil din punct de vedere al afacerilor, deoarece aveau deja conexiuni convenabile cu Germania și Slovacia.

Dar calculele lor nu au reușit să prevadă că Gazprom ar putea ajunge până la a întrerupe gazul în întreaga Europă. Republica Cehă dorește acum să construiască o legătură de gaz cu Polonia pentru a avea acces la piața internațională a gazelor naturale. Rolul în creștere al Poloniei este vizibil nu numai în domeniul energetic. Există, de asemenea, planuri de dezvoltare a infrastructurii de transport pentru a le oferi cehilor un acces mai bun la porturile poloneze.

Vorbind cu cehii, s-ar putea avea impresia că aceștia nu numai că împărtășesc punctul de vedere al Poloniei, ci și-au dat seama că, în multe țări din Europa de Vest, nici măcar războiul nu a fost suficient pentru a provoca un răspuns adecvat, ridicând astfel și mai mult statutul Varșoviei.

Republica Cehă susține, de asemenea, acordarea unui sprijin mult mai amplu către Kiev, inclusiv un fond substanțial de reconstrucție, respectiv admiterea Ucrainei în UE. Aceste exigențe și hotărârea de a le realiza înseamnă că astăzi, pentru prima dată în mulți ani, Praga vede Varșovia ca fiind mai apropiată decât Berlinul. Abordarea germanilor în actualul context de securitate e considerată drept foarte dezamăgitoare.

În plus, Polonia are aspirații de a deveni o putere militară în regiune. Pentru multă vreme, până la începerea războiului la scară largă al Rusiei contra Ucrainei, Varșovia aloca 2% din PIB pentru armată. Creșterea anunțată a acestor cheltuieli la 3% din PIB semnifică o accelerare radicală a programelor de modernizare a armatei și sporește atractivitatea Poloniei în domeniul securității.

Importanța tot mai mare a Poloniei, scoasă în relief inclusiv de cooperarea sa din ce în ce mai strânsă cu Statele Unite, este vizibilă și pe arena internațională.

Un alt lucru pe care Polonia îl are în comun cu Cehia constă în problema refugiaților din Ucraina, care au ajuns în ambele țări după 24 februarie. Provocările comune ale celor două țări devin subiect de discuție reciprocă. Societatea cehă are o părere foarte pozitivă despre ajutorul polonez acordat atât refugiaților, cât și Ucrainei însăși.

O confirmare simbolică a relațiilor îmbunătățite dintre cele două țări a fost reprezentată de vizita comună bine primită la Kiev a prim-miniștrilor Morawiecki și Fiala (precum și a lui Janez Janša din Slovenia, respectiv a liderului PiS, Jarosław Kaczyński, vicepremier la acea vreme).

Slovacia întoarce spatele Rusiei

În timp ce în cazul Cehiei războiul a intensificat eforturile deja în curs de distanțare față de Rusia, politica Slovaciei în raport cu Kremlinul era într-un punct complet diferit înainte de război. Timp de mulți ani, politica Guvernului de stânga al lui Robert Fico a fost aceea de a evita antagonizarea Rusiei. După 2020, noul Guvern de centru-dreapta a fost mai pro-atlantist.

Chiar înainte de război, Bratislava a adoptat o nouă strategie de securitate și apărare. Pentru prima dată, a definit Rusia drept sursa provocărilor.

Când a început războiul la scară largă al Rusiei contra Ucrainei, Slovacia s-a trezit în mod neașteptat în prima linie a țărilor cele mai angajate în oferirea de ajutor diplomatic, umanitar și militar. Printre altele, țara a furnizat sisteme de apărare aeriană S-300, iar discuțiile sunt în desfășurare cu privire la trimiterea aeronavelor MiG-29 în Ucraina.

Războiul a convins Guvernul slovac să accepte un grup operativ pentru a întări flancul estic al NATO – care să includă forțe armate din Polonia, Republica Cehă și Germania. Până în prezent, lipsa sprijinului public, printre alți factori, a împiedicat armatele aliate să-și creeze o bază permanentă în țară.

Direcția actuală a Slovaciei oferă Poloniei potențialul unei cooperări mai strânse cu „celălalt” vecin al său din sud, cu care s-a bucurat întotdeauna de relații bune, dar la o intensitate destul de scăzută.

Spre deosebire de cazul Poloniei și Republicii Cehe, politica actuală a Slovaciei s-a confruntat cu critici din partea opoziției interne, care solicită o mai mare neutralitate în ceea ce privește războiul, ca urmare a neîncrederii tradiționale a slovacilor în SUA și NATO.

Una dintre sursele afecțiunii slovace față de Rusia este atașarea unei mari proporții a elitelor și a societății de lozincile slavofile care au rădăcini în renașterea națională slovacă din secolul al XIX-lea.

Prin urmare, având în vedere diviziunile sociale cauzate de război, situația avantajoasă creată de politica actuală a Slovaciei s-ar putea estompa în curând în cazul în care societatea slovacă va resimți efectele crescânde ale inflației și va începe să o asocieze cu politica guvernamentală.

Un triunghi polonezo-slovaco-ceh?

Războiul a provocat o reconfigurare profundă a relațiilor în cadrul V4. Ungaria, a cărei poziție în grup depinde doar de politica lui Orbán, a fost izolată.

A început epoca de aur pentru triunghiul polono-slovaco-ceh. Provocarea pentru elitele politice ale acestor țări e să exploateze oportunitatea înainte ca aceasta să dispară.

Desigur, fundamentul cooperării în situația geopolitică actuală este securitatea. Din păcate, în special țările din regiunea Europei Centrale trebuie să-și amintească acest lucru.

Încă o dată în istorie, războiul a scos în relief destinele comune ale țărilor din această regiune, precum și diferențele strategice dintre țările V4 și cele mai influente state vest-europene. Acesta este motivul pentru care e necesară o formă de solidaritate regională.

Regiunea în cauză trebuie să înceteze să se gândească la ea însăși ca la ruda mai săracă a Occidentului.

Acum este un moment excelent pentru Varșovia să convingă Praga și Bratislava, de exemplu, de meritele unei implicări mai puternice în Inițiativa celor Trei Mări, mai ales că SUA au anunțat în iunie un sprijin financiar suplimentar pentru a ajuta la dezvoltarea legăturilor infrastructurale.

Dar nu este doar un moment bun pentru a scoate de la sertar proiectele ce nu au fost încă implementate, ci a sosit și momentul să punem baza unor inițiative noi pe fondul agresiunii rusești. Acest lucru ar putea duce la o alianță regională bazată pe interese comune, conchide analiza publicației Notes from Poland.

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare