Prin natura activității mele, am contact 7/7 cu presa din România, dar și de peste hotare. Mi-a fost dat să înțeleg de ce „media” a ucis-o pe Prințesa Diana, pe Caroline Flack sau pe Iulia Marin. Chiar dacă vorbim despre mass-media sau social-media, problema e aceeași, diferă doar abordarea.
Încă de dinainte de 2010, a început un proces de mixare între media clasică și media online, proces prin care au început să dispară paparazzi angajați, fiind înlocuiți de toată lumea care are acces la internet și la un telefon cu cameră foto. Persoanele celebre au trecut, fără să-și dea seama, într-un mediu de expunere prin care alimentează media mainstream zi de zi, apoi, conștient, au început să monetizeze setea celor care aspiră la „celebritate”. Astfel, aspectele generale din rutina zilnică sau munca lor le aduc venituri considerabile. Dacă până la sfârșitul anilor ’90 tabloidele „vânau” vedetele, astăzi am putea spune că viața lor este la un click distanță.
Având în vedere că religia, arta și cultura au fundamente politice, înțelegem rapid că media este adânc fundamentată în politică. Ideologic, avem parte de o media imparțială, imposibil de controlat. Real vorbind, putem număra publicațiile independente care nu se lasă „cumpărate”.
Astăzi ne plângem că Georgescu e la un pas să devină președintele României, că Donald Trump este un dezaxat în cea mai puternică funcție sau că POT, AUR și SOS vor să conteste legea dronelor, o lege și așa mult prea întârziată. E vina noastră! A mea, a ta, a vecinilor tăi și a tuturor. E o vină inconștientă, dar reală.
Pe foarte scurt, totul se rezumă la bani. Intri pe site-ul unei publicații online să citești despre cum Georgescu le-a spus jurnalistelor de la Digi24 și România TV să tacă, respectiva publicație încasează o anumită sumă de bani. Ca tine sunt mii de oameni, deci înmulțim respectiva sumă de mii de ori. Și uite, din acest motiv, presa din România ajunge să publice toate mizeriile și toate titlurile care să atragă click-ul tău.
Pe lângă asta, mai apar și partidele politice care cumpără articole sau investesc bani în diverse publicații pentru a arăta doar partea bună a unor probleme ce ne țin în loc. Recorder.ro are una dintre cele mai bune investigații pe această temă.
În plus, fiecare dintre noi distribuim informația pentru că avem apropiați pe care îi vrem informați sau amuzați. Spuneam într-un editorial anterior că nu există publicitate negativă sau pozitivă, ci doar publicitate. Publicitatea înseamnă trafic. Traficul înseamnă celebritate și avizare. Toate înseamnă bani.
Dacă în trecut deveneai „avizat” prin validare colectivă în contextul unor apariții mediatice, azi devii „avizat” pentru că publici un mesaj anti-ceva pe Facebook și se mai găsesc 1.000 ca tine care să dea like, comment, share. Așa s-a ajuns ca, pentru o perioadă de timp, familia Simion să propovăduiască imaginea unei „familii tradiționale”, devenind „simbolul” acesteia. Algoritmul internetului, indiferent despre ce vorbim, este unul care livrează către cât mai multe persoane orice este interesant. O postare cu multe reacții? O știre cu multe vizualizări? Un videoclip cu pisici pe YouTube? Cu cât mai multe persoane vizualizează ceva, cu atât respectivul ceva va fi afișat de mai multe ori.
Așa a ajuns Simion celebru, așa a ajuns celebră Șoșoacă, așa a ajuns Gavrilă în Parlament. De asta ajung toți nearestații să ne reprezinte și să viseze la comunism în haine de la Paris. Vestea proastă e că va fi foarte greu să oprim asta. Nereglementarea online a ajuns la un apogeu inimaginabil de știri false, titluri manipulatoare și toți prăjiții care își prezintă ideile absurde în diverse producții audiovizuale obscure.
Presa mainstream din România, adică presa care merge după cum bate vântul, a ajuns la un nivel absurd de penibilitate. De la petrecerea lui Musk de la Castelul Bran la scandalurile din jurul jocurilor de noroc, acest segment „mediatic” nu deține niciun cod de etică. Aceste celebre publicații vor căuta mereu senzaționalul, exclusivul, inimaginabilul, se vor contrazice și vor căuta să cadă în picioare indiferent de prostiile pe care le publică.
Din fericire, încă există publicații care mai țin la valoarea jurnalismului și prezintă realitatea așa cum este. Căutați aceste publicații și urmăriți-le. Prin scăderea consumului de presă mainstream, putem elimina multe „vedete” apărute peste noapte, nearestați celebri și prăjiți care consideră că libertatea de exprimare înseamnă că poți să-ți bați joc de oricine, indiferent de limbaj și atitudine.
