luni, martie 18, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăEditorialORFANII “TATĂLUI NOSTRU”. Un deceniu de abuzuri, propus la Premiul Nobel pentru...

ORFANII “TATĂLUI NOSTRU”. Un deceniu de abuzuri, propus la Premiul Nobel pentru Pace

Böjte Csaba și-a construit un titlu de glorie din protejarea copiilor vulnerabili. Ani la rândul s-au scris articole laudative la adresa lui, fiind numit de presă „Fenomenul Böjte Csaba” sau “Părintele Copiilor din Ardeal”. Și evident că asta i-a adus un nivel de popularitate suficient, încât să nu se întrebe nimeni de ce ar fi fost călugărul franciscan propus la Premiul Nobel pentru Pace. În spatele acelor articole laudative stau, însă, situații extrem de grave care nu prea au văzut lumina tiparului, toate petrecute sub umbrela Fundației “Sfântul Francisc”, fondată în 1993 de Böjte Csaba la Deva.

 

Vorbim de abuzuri în casele de copii ale Fundației, de suspiciuni legate de adopții ilegale și de umflarea cifrelor pentru banii încasați de fundație de la stat și nu numai. Fonduri uriașe intră anual în bugetul Fundației, imobile de patrimoniu sunt concesionate în mod miraculos pe zeci de ani, iar gloria călugărului franciscan e umbrită doar de sentințe ale unor instanțe care arată abuzuri îngrozitoare petrecute în adăposturile înființate de “părintele” Csaba. Nouă, e drept, călugărul franciscan ne-a atras atenția cu prilejul unui interviu acordat în 2011 unei publicații din România, când a dorit să puncteze că orfanii din adăposturile lui niciodată “nu pleacă la școală fără un pupic”. Și cumva, s-a dovedit că sensul celor spuse era teribil de adânc.

“Tatăl Nostru” și Fundația lui

Fundația “Sfântul Francisc” a fost înființată în 1993 la Deva de călugărul franciscan Böjte  Csaba și are sediul principal în Deva, pe strada Progresului. Totuși, când am sunat la sediul Fundației pentru a obține datele de contact ale lui Böjte Csaba pe un număr de telefon fix, am constatat că acesta are prefixul județul Harghita. De altfel, în Deva, această Fundație nu desfășoară la fel de multe activități ca în zona principală de interes , de fapt, județele Haghita și Covasna. Acolo sunt înființate mai multe centre și adăposturi pentru copii vulnerabili.

INVESTIGATORIA a vizitat unul dintre adăposturile din Harghita, înființat în clădirea de patrimoniu a Castelului Balasi.  La Balasi, în comuna Plăieșii de Jos, se ajunge destul de greu, pe un drum îngust de țară. Am aflat, ulterior, că a fost și închisoare, așa că accesul dificil nu ne-a mai ridicat semne de întrebare.

Când am ajuns la Balasi, am fost îndrumați către sala de mese a adăpostului, unde am remarcat câțiva copii spălând vase sau măturând.

Nu înțelegeau limba română și nici bucătăreasa nu putea să ne explice prea multe, din cauza aceleiași bariere lingvistice. În cele din urmă, a fost chemată Volloncs Maria, psiholog și administrator al casei de copii, care, deși vorbește rar limba română, știe s-o folosească dacă are interlocutor.

Aceasta ne-a spus câte ceva despre trecutul clădirii și atunci am aflat că Böjte Csaba este cunoscut printre angajații lui drept “Tatăl Nostru”.

În secolul XIX, a fost făcut castelul ăsta de un localnic de aici, un conte care nu a avut copii, care era, însă, foarte cumsecade. Castelul ăsta a fost folosit un timp ca închisoare și aici stăteau prizonierii, era foarte dură viața aici. Apoi, contele Balasi a stat aici și a făcut multe lucruri bune pentru localnici. Neavând copii, a lăsat totul bisericii. Apoi a venit tatăl nostru, părintele Bojte, și a concesionat pentru 50 de ani. Și din 2011 aici este o casă de tip familial pentru copii.

Tot de la această angajată am aflat că numărul de copii din adăpost e destul de mic și că fondurile vin din două surse principale: Statul și Fundația.

Am avut și 25 de copii, dar acum avem 8. Nu sunt orfani toți, unii sunt părăsiți de familie, pentru că familiile aveau dificultăți în a-i crește. Folosim și donații pentru întreținerea copiilor pe care îi avem în grijă, dar copiii sunt în plasament și avem ajutor de la stat. O jumătate de la stat, o jumătate de la fundație. Dar facem și noi treabă aici, avem o grădină, creștem găini, porci, ce putem. Copiii trebuie să învețe să lucreze, pentru că viața e grea pentru toată lumea. Copiii sunt, în general, din județul Covasna și Harghita și frecventează școala din sat. Clădirea a fost reabilitată, arăta foarte rău inițial. În 1986 a fost refăcută podeaua, a fost reabilitat acoperișul, iar gardul a fost reabilitat anul trecut. Noi nu putem să facem mare lucru în privința asta, pentru că este în patrimoniul statului și este monument cultural.”, a povestit Volloncs Maria pentru INVESTIGATORIA.

Și nu e singurul monument cultural din România pe care Fundația lui Böjte  Csaba l-a primit în concesiune pentru decenii întregi de la descendenții vechilor grofi.

Astfel, în vara anului 2014, Csaba Böjte anunţa pe Facebook că descendenţii familiei istorice Bethlen din Ardeal au oferit Fundaţiei castelul din satul Criş, Mureş.

Cu deosebită bucurie vă dau de ştire, dragi prieteni şi susţinători, că descendenţii familiei istorice Bethlen au crezut de cuviinţă să ne încredinţeze una din cele mai frumoase clădiri istorice din Ardeal, castelul din Criş, unde dorim să instalăm centrul de instrucţie şi educaţie al Fundaţiei Sfântul Francisc.”, scria pe Facebook călugărul franciscan, despre această nouă clădire istorică pusă la dispoziția fundației pe care o conduce.

Și Castelul Stubenberg a ajuns la fundația călugărului franciscan, după o întreagă serie de controverse.  Construit în 1460, la inițiativa lui Matei Corvin, castelul a ajuns în proprietatea Casei Regale de Habsburg, care l-a vândut grofului Gustav Stubenberg. Până în 2008 acesta a fost în proprietatea primăriei, de vreme ce clădirea nu a fost revendicată de moștenitorii grofului. Tot în 2008, Castelul a fost dat în concesiune Fundației “Sfântul Francisc” pentru 50 de ani.

Adăposturile

Obiectivele oficiale ale Fundației “Sfântul Francisc” sunt identificarea copiilor aflaţi în situaţii de risc social, oferirea în cadrul instituţiilor a condiţiilor unei vieţi normale, ajutorarea familiilor din care provin copiii pentru facilitarea reîncadrării lor în familia naturală, sprijinirea tinerilor absolvenţi de liceu sau de studii superioare în integrarea lor în societate. Pentru a îndeplini niște obiective declarate atât de mari e nevoie de bani mulți. Și, fiind vorba de copii, cam nimeni n-a refuzat să sprijine această fundație. O susține chiar Böjte  Csaba, contactat de INVESTIGATORIA din dorința de a ne forma o părere obiectivă asupra situației.

În anii 90 a fost un colaps social, peste tot erau copii orfani, pe stradă. Și în fața bisericii. Și oamenii le dădeau copiilor din fața bisericii și atunci am început să vorbesc cu ei, i-am chemat la masă, la suc, prăjitură și o dată trebuie să faci acest lucru, că a doua zi, precis e copilul iarăși la tine. Și au început să vină foarte mulți copii și atunci am organizat tabere pentru copii ai străzii. S-au strâns vreo 20, 25 de copii de diferite vârste, am luat sampon și săpun, i-am spălat pe toți… Erau alte vremuri atunci… Le-am luat haine, a fost o tabără extrem de frumosă și la finalul taberei copiii au început  să plângă, iar o fetiță a întrebat: de ce nu facem o tabără de un an? Am început să zâmbim, dar în acea noapte n-am putut să dorm. Dar atunci erau legile comuniste pentru îngijirea minorilor, însă domnul primar de la Deva a avut încredere în noi și așa am început. Credincioșii au stat lângă noi, au adus mâncare, n-am avut noi mulți bani, dar toată lumea a înțeles să rezolve această problemă. ”

Și nu numai România a fost generoasă cu proiectul călugărului franciscan, ci și Ungaria, prin prisma relației foarte apropiate a lui Bojte Csaba cu premierul ungar Viktor Orban. Astfel, Fundația are și o filială la Budapesta, iar guvernul Ungariei este unul dintre marii finanțatori ai proiectului de salvare a copiilor din Transilvania.

În acest moment, Fundația deține în România un număr de 36 de centre, adăposturi de tip familial, cămine și ansambluri de module, dispersate în toată zona Ardealului, însă cele mai multe se află în județul Harghita. Pe lista județelor vizate de “Tatăl Nostru” se mai află Covasna, Bihor, Arad, Mureș sau Hunedoara.

Dar planurile sunt mai mari de atât. O simplă trecere în revistă a site-ului oficial al Fundației, unde sunt postate fotografii ale Papei alături de Bojte Csaba și ale unor copii aflați în situații evident vulnerabile, ne arată că Fundația vrea să se extindă și a achiziționat deja alte imobile pentru transformarea lor în centre sau cămine de copii.

Este vorba de: casa de tip familial „Căminul Sf.Treime”, situat în localitatea Galospetreu, casa de tip familial „Sf. Arhanghel Gabriel” din Alba Iulia, Centrul de zi „Sf.Veronika”, situat în satul Miercurea Nirajului, casa de tip familial „Sf. Cecilia”, situată în Târgu Mureș, centrul de zi „Sf.Ioan Botezătorul” situat în satul Valea Strâmbă și centrul de rezidență și plasament „Regina Paci”, situat în municipiul Salonta.

De unde vin banii?

În anul 2021, Fundația Sfântul Francisc era înregistrată la Registrul Comerțului cu 210 angajați și cu încasări de 17.955.107 lei. Dar în 2020 a stat mult mai bine, nivelul încasărilor fiind de 41.847.483 lei.

Pentru că sursele de finanțare sunt neclare în documentele publice, INVESTIGATORIA l-a intervievat chiar pe călugărul franciscan, Böjte Csaba, într-o încercare de a lămuri aspectele opace din poveste. Am primit, însă, un răspuns evaziv:

Am închiriat, am cumpărat, am primit de la biserică și așa am amenajat și am pornit. Normal ca s-a schimbat mult lumea și acum nu mai este așa de mare sărăcia cum a fost acum 25 de ani.  Să fiu sincer, eu sunt preot și mie îmi place să predic. Dar oriunde am mers, oriunde am fost chemat, în străinătate, în America, în Australia, eu despre Dumnezeu  am vorbit și despre cât de bine e să faci fapte bune. Calea Domnului este o cale pe care poate umbla fiecare dintre noi. Și oriunde am mers, niciodată n-am cerut bani, dar la biserică se fac donații. Eu sunt călugăr, deci n-am voie să am bani pe numele meu, am băgat tot la Fundația Sfântul Francisc și mereu am avut bani să plătim cele necesare. Statul român ne ajută, cum să nu? Eu așa știu că 600 și ceva de lei primim pe un copil orfan, că ei sunt instituționalizați, deci sunt ai statului, care îi încredințează fundației.

Acuzațiile

Asupra Fundației conduse activ de călugărul Böjte  Csaba planează de ani buni suspiciuni cu privire la lucruri care s-ar petrece în neregulă încă din anii 90. Sunt voci care susțin că în perioada în care nu era posibilă adoptarea legală a unui copil din România în Statele Unite, fundația ar fi dus copii români din orfelinatele din România în Ungaria și predați familiilor adoptive ca și copii maghiari, separați de frații lor.

Mai târziu, scrisori anonime de la foști angajați ai Fundației au indicat că în centrele de adăpost ale sale s-ar petrece numeroase nereguli și că aceasta nu îndeplinea, de fapt, condițiile obligatorii pentru un furnizor de servicii sociale. Practic, Fundația era acuzată că a dus în permanență lipsă de personal calificat, de psihologi, asistenți sociali și educatori. Ba mai mult decât atât, în 2010 mai mulți angajați ai unui centru din Deva au demisionat pentru că nu erau plătiți.

În 2011, publicația Mesagerul Hunedorean scria:

Un alt motiv pentru care angajaţii au părăsit fundaţia este modul abuziv prin care preşedintele organizaţiei racolează copii pentru instituţia de ocrotire pe care o conduce, minorii, care provin de obicei din medii marginale, fiind efectiv scoşi din rândul familiilor, în baza acordului verbal exprimat de părinţi, pentru ca actele necesare să fie perfectate ulterior ori… niciodată

Publicația INVESTIGATORIA l-a întrebat inclusiv pe Bojte Csaba cum selectează angajații care lucrează cu cei mici, pentru că e important ca aceștia să fie supervizați și direcționați de specialiști în domeniul asistenței sociale și educației.

“Să fiu sincer, și la noi e foarte greu. În anii 90 a fost mai ușor, că atunci erau tineri entuziaști. Eu zic așa: că dacă cineva a pierdut familia, trebuie o familie. Și, de obicei, eu cumpăr sau închiriez un apartament sau o casă care este bună pentru o familie și atunci caut pe cineva care să locuiască împreună cu 5,6 copii ca o mamă, ca un tată, să aibă grijă de ei, să-i ducă la școală. E o familie socială.

L-am întrebat pe Böjte Csaba cum se asigură că acei oameni care țin loc de mamă și tată sunt calificați în acest sens. Răspunsul a fost clar:

“Se pot califica și la locul de muncă sau îi trimitem la un centru de formare din Oradea. Nu cerem mare lucru. Ce știe o mamă, aia trebuie să știe și un pedagog. Avem vreo 4, 5 psihologi, dar dacă sunt probleme, îi trimitem la medic, la psiholog la școală, deci în această lume în care trăim vrem să organizăm simplu problemele noastre.”

Imediat după plecarea angajaților de la Deva în 2010, Fundația ar fi găsit soluția de a coopta părinți ai copiilor aflați în îngrijire pe posturile vacante specializate, deși aceștia nu aveau, în fapt, nicio specializare. Și încă de atunci, din 2011 au apărut primele semne că în centrele Fundației s-ar petrece uneori și abuzuri asupra minorilor. De pildă, aceeași publicație amintește cazul unei fetițe orfane, găzduite în centrul din Deva, care, la 15 ani ar fi fost constrânsă să întrețină relații sexuale cu un coleg și a rămas însărcinată.

Cu îndrumarea, supravegherea şi controlul comportamentului minorei în cauză era desemnată de fundaţie Ana Laszlo, angajată pe post de pedagog, cu toate că nu are studii de specialitate. Mai mult decât atât, pentru a nu afecta imaginea publică a fundaţiei şi implicit, atragerea de fonduri din surse publice şi private, conducerea şi personalul centrului din Deva a menţinut o totală discreţie cu privire la situaţia minorei.”, cita publicația Mesagerul Hunedorean dintr-o scrisoare primită de la o sursă apropiată Fundației.

Am contactat-o pe jurnalista care a scris la momentul acela despre caz.

Carmen Preda își amintește vag subiectul, dar ne-a mărturisit că a încercat atunci să descoase ițele poveștii mergând pe teren, la centrul Fundației din Deva.

Îmi amintesc destul de vag povestea, știu că am primit o scrisoare la redacție, cred că era de la un aparținător al unui copil sau de la un angajat, nu mai știu exact. Am primit-o și olograf, și pe mail, așa că am vrut să documentez mai bine subiectul. A fost extrem de greu, am scris greu materialul, pentru că am fost la Centru, dar știți cum e, nu se vorbea despre asta și era greu să obțin informații, nimeni nu le dădea. Așa că nici n-am putut merge mai departe cu subiectul. Despre fapte se tăcea, singurul lor argument era că fondatorul e om bun.

Privind în urmă, călugărul franciscan Bojte Csaba vorbește despre începuturile Fundației sale ca despre un moment de cumpănă în civilizarea României. Și, mai mult decât atât, își privește creația ca pe una salvatoare, comparând demersurile sale cu acela de a salva pe cineva de la înec: “Toți copii ăstia erau în apă și trebuiau să fie salvați.” Pentru cel puțin o parte dintre ei, însă, lucrurile n-au stat deloc așa…

Faptele

Un caz revoltător a ieșit la lumină recent. El s-a petrecut în adăpostul Fundației Sfântul Francisc din Băile-Tușnad. Situația nu e doar un zvon, ci o chestiune foarte concretă, asupra căreia instanța din Miercurea-Ciuc s-a și pronunțat recent, fiind vorba despre o serie de abuzuri comise asupra mai multor minori timp de un deceniu.

15 copii, cu vârste între 8 și 16 ani la data săvârșirii faptelor, au fost violați, agresați și abuzați de unul dintre educatorii în grijă căruia se aflau.

Este vorba despre Kedves Szabocs Hunor, condamnat de Judecătoria Miercurea Ciuc la 30 de ani de închisoare și la plata de daune către victimele lui, în speță: • 80.000 lei către partea civilă minoră F.O.–T,• 80.000  lei către partea civilă minoră A.A.C. ,• 50.000  lei către partea civilă minoră C.J.-B. ,• 10.000 lei către partea civilă minoră G.C.-A,  • 80.000 lei către partea civilă minoră S.T., • 80.000 lei către partea civilă minoră S.A.; • 80.000 lei către partea civilă minoră C.M.; • 80.000 lei către partea civilă minoră M.L.; • 20.000 lei către partea civilă minoră B.M., • 20.000 lei către partea civilă minoră B.C.; • 20.000 lei către partea civilă minoră E; • 10.000 lei către partea civilă D.J.; • 10.000 lei către partea civilă D.S.; • 10.000 lei către partea civilă G.L.

Pentru a afla mai multe detalii despre situația copiilor din centrul Fundației Sfântul Francisc de la Băile Tușnad, INVESTIGATORIA a contactat Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și a pus niște întrebări pe marginea subiectului.

Astfel am aflat că dosarul penal a fost înregistrat în anul 2016, fiind vorba despre o singură victimă, iar procurorul Cristina Mariana German susține că a fost vorba de o autosesizare. E important acest aspect, pentru că ulterior îl vom pune în oglindă cu poziția Fundației Sfântul Francisc în legătură cu modul în care s-au petrecut faptele.

Ulterior, în anul 2019 s-a înregistrat un al doilea dosar, iar actul de sesizare a fost întocmit în baza unei adrese trimise de DGASPC Harghita după ce mai mulți copii au povestit despre abuzurile la care au fost supuși. Cele două dosare au fost reunite.

Procurorul susține că “nu s-a putut stabili cu certitudine data exactă a comiterii infracțiunilor și, în consecință, nici vârsta victimelor la acel moment. De exemplu, cu privire la o victimă s-a stabilit că aceasta avea vârsta între 4 și 8 ani la data săvârșirii infracțiunilor împotriva sa”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc arată că a cerut unele date cu privire la speță de la Fundația Sfântul Francisc.

Am fost curioși de ce a fost nevoie să treacă atâția ani pentru soluționarea unui caz de o gravitate extremă. Ni s-a răspuns astfel:

Având în vedere că, prin natura lor, infracțiunile la viața sexuală au loc în absența unor martori, iar victimele minore nu realizează de multe ori că acțiunile la care au fost supuse sunt reprobabile, sesizarea organelor de aplicare a legii poate avea loc cu întârziere, în funcție de momentul în care victima își face curaj să reclama fapta la care a fost supusă sau să se destăinuie unui apropiat sau altei persoane când realizează gravitatea situației prin care a trecut. Același mecanism a fost aplicabil și în prezenta cauză și explică de ce ancheta a fost demarată după o perioadă mai lungă de timp de la comiterea unora dintre faptele cercetate.

“Rănile din inimile copiilor s-au vindecat”

Evident, am vrut să aflăm și punctul de vedere al liderului Fundației, cel nominalizat la Premiul Nobel, cu privire la faptele reprobabile comise în centrele sale. Așa că l-am întrebat pe Böjte Csaba pentru a ne spune cum vede el situația de la Băile-Tușnad.

“Sigur că știu ce s-a întâmplat la Băile Tușnad, acolo era un pedagog și normal că… nu știu… acești copii de acolo au mers la școală. Toată lumea i-a văzut pe acești copii, dar nimeni n-a observat că acest pedagog făcea lucruri rele. Eu când am auzit zvonul că s-a întâmplat ceva, atunci am mers la autoritățile competente și am cerut să fie anchetat. Că știți, noi n-avem voie să anchetăm lucrurile de genul ăsta.

Deci atunci am anunțat poliția. Timp de șase ani au anchetat. Între timp noi am dus acești copii la psihologul la care ne-au îndrumat organele competente. Eu cred că rănile din inimile copiilor s-a vindecat. Deci sperăm… Acum acest om este în fața judecătorilor, deci nu noi trebuie să-l judecăm, el o să primească pedeapsa lui. Normal că avem mai multă grijă de copiii noștri acum și uite că s-a schimbat lumea de acium, satele și orașele sunt mai bogate și multe dintre aceste centre au fost încredințate autorităților locale. Noi ne retragem din acest centru.”, a declarat Bojte Csaba pentru INVESTIGATORIA.

Două aspecte importante vom puncta înainte de a trage și concluziile finale.

În primul rând, referitor la sesizarea organelor competente, povestea procurorilor nu se suprapune peste povestea călugărului franciscan. Primii susțin că au fost două dosare, unul deschis în 2016, la autosesizarea procurorilor legat de o victimă minoră și altul deschis în 2019 la sesizarea unui psiholog de la DGASPC Harghita.

Bojte Csaba susține că Fundația Sfântul Francisc a anunțat autoritățile după ce au apărut primele zvonuri.

Al doilea aspect este acela că e imposibil să spui că abuzul sexual din timpul copilăriei e o rană vindecabilă. Și n-o afirmăm noi, ci psihologul Iana Matei, pe care publicația INVESTIGATORIA a contactat-o pentru a ne spune, din poziția specialistului care se ocupă de victime ale abuzului sexual și care are în grijă victime ale traficului de persoane, dacă e normal să afirmi că trauma violului trece.

Iana Matei este psiholog și e fondatoarea organizației Reaching Out Romania, care are scopul de a găsi și reabilita victimele traficului de persoane. Venită din Australia pentru a implementa niște programe pentru copiii abuzați din România, Iana Matei s-a gândit că ar putea salva o parte din victimele traficului de persoane din România.

Iana Matei

Bineînțeles că astfel de răni nu se pot vindeca, oricâți ani ar trece de la abuz. Da, sunt doar mecanisme de coping. Dar urmele rămân, este o rană pe viață. Că după 10 ani nu mai povestesc și nu mai este atât de vie amintirea, asta da. Dar sentimentul de vinovăție rămâne, chiar dacă au făcut consiliere de specialitate. Chiar dacă copilul acceptă relația sexuală, este tot abuz. Copilul dobândește un sentiment de vinovăție, copilul se simte vinovat. Durează mulți ani de terapie și sentimentul de vinovăție rămâne. Și își pierde respectul de sine.

În general, când abuzatorii sunt îngrijitori, copilul are impresia că, dacă aceștia nu le respectă trupul, înseamnă că nu merită respect. Și apar comportamente deviante din punct de vedere sexual. Așa că educatorul acela merită executat, nu arestat. Ne batem joc de copii, adică unii o fac și noi îi lăsăm, ne uităm la ei și zicem că n-avem ce face. Oricum, aici vorbim de un agresor sexual, nu de un pedofil, iar noi în lege oricum nu avem pedofilia.

Adică dacă acuzi pe cineva de pedofilie și ajungi în instanță, pierzi procesul, pentru că nu ai lege pe pedofilie. Iar agresorul sexual își targhetează copiii, pentru că sunt ușor de manipulat și se simte el foarte bine. Agresorii sexuali sunt foarte inteligenți și știu să ascundă foarte bine ce fac, dar cu o echipă de profesioniști acolo era imposibil ca zece ani de zile să nu se știe ce făcea acel educator. Măcar un copil povestea… Și se modifică comportamentul copilului. Dacă ești profesionist, îți dai seama când un copil e abuzat și dacă el nu spune…

Iar când e vorba de oameni apropiați de Biserică se poate face mult rău, pentru că ei au povești de dragoste pregătite pentru copii. Le spun că e o dragoste imensă pe care le-o poartă, că nu trebuie să afle nimeni, că vor fi ceilalți geloși, au texte. Și atunci se poate ca copiii să nu fi spus…

Prietenia cu Viktor Orban și nominalizarea la Nobel

Recent, Călugărul franciscan Böjte Csaba din Deva a fost propus la Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2022 de ministrul Resurselor Umane din Ungaria, Miklós Kásler. Toate aceste situații despre care s-a vorbit de-a lungul vremii în legătură cu Fundația sa nu s-au luat în calcul aproape deloc.  

L-am nominalizat pe fratele meu Csaba la Premiul Nobel pentru Pace. Fratele Böjte Csaba și-a început slujba de preot când Cortina de Fier a căzut. Cu peste 3 decenii de activitate umanitară, a dărâmat zidurile dintre naționalitățile care trăiesc în Europa Centrală de Est și servește, în același timp, drept exemplu și bună practică pentru întreaga omenire. În ultimele decenii a creat un program de salvare a copiilor care depășește ideologiile și interesele politice”, a spus ministrul Kásler.

Legăturile lui Böjte Csaba cu Ungaria sunt extrem de strânse. Are filială un Ungaria, are membri ai familiei acolo și mai are și o relație apropiată cu premierul Viktor Orban, acesta din urmă făcând mai multe vizite în România, la centrele organizate în clădiri de patrimoniu de către călugărul franciscan. De altfel, pe site-ul în limba maghiară a Fundației “Sfântul Francisc” este postată o fotografie cu Böjte Csaba și Viktor Orban, în care cei doi se bucură pentru că ar fi fost desemnați “oamenii anului într-o publicație americană”.

Și chiar vom cita din descrierea fotografiei: “Doi maghiari se află, de asemenea, în topul zece al omului anului în revista catolica americană „Inside the Vatican”. Pe locul cinci pe listă se află părintele Csaba Böjte, care de zeci de ani primește și crește copii de pe stradă. „Un franciscan maghiar care ajută copiii abandonați”, așa este mult lăudat călugărul pentru munca sa. „Nu numai că le oferă hrană și cazare, dar îi conectează și la o comunitate. Pe locul șapte se află premierul Viktor Orbán. Potrivit explicației, politicianul maghiar a stârnit controverse pentru că susține cu fermitate păstrarea identității naționale creștine a Ungariei.

L-am întrebat pe Böjte Csaba în ce constă relația lui apropiată cu Viktor Orban, dar, ca de obicei, ne-a furnizat un răspuns evaziv.

Un preot trebuie să fie prieten cu toată lumea. Și cu doamna Năstase , multe ore ne-a vizitat copiii din centrul nostru de la Covasna. Suntem cu toată lumea. Eu niciodată n-am fost politic, nici în România, nici în Ungaria. Eu n-am cerut să fiu nominalizat și nici nu cred că o să iasă ceva de aici, cred că nu asta este cel mai important. Dar în Ungaria e un ministru al Culturii, al cărui tată s-a născut la Deva și dânsul m-a nominalizat pe mine, nu domnul Orban.”

Sigur, dacă vrem să fim scrupuloși, am putea spune că nu e nicio legătură directă între faptele unor angajați ai Fundației “Sfântul Francisc” și omul care o conduce. Oricât am vrea, însă, să vedem lucrurile simplist, e imposibil, pentru că există o complicitate aici, manifestată și prin angajarea unor persoane nepregătite, cât și prin faptul că e imposibil ca aceste abuzuri să se fi petrecut vreme de un deceniu fără știința oamenilor din conducerea Fundației.

Textele frumoase și declarațiile poleite cu smerenie nu fac, deci, decât să acopere un rău uriaș, ale cărui proporții încă nu ne sunt cunoscute. Pentru că, așa cum au tăcut copiii de la Băile-Tușnad, putem presupune că tac și alții. Și atunci, când astfel de acuzații planează asupra unei Fundații, a face propunerea ca fondatorul ei să primească Premiul Nobel e o chestiune cel puțin nefirească, asupra căreia este măcar de meditat, dacă nu de verificat mai bine aceste adăposturi pentru a proteja și alte eventuale victime de astfel de răni. Răni care, nu, nu se vindecă!

Foto principal: Böjte Csaba, Facebook

Carmen Dumitrescu
Carmen Dumitrescu
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare