Pentru cei care au preferat să țină televizoarele închise săptămâna aceasta, îmi pare rău să vă anunț: ați pierdut un circ impresionant. Pentru un scurt context, luni, marți și miercuri seara, posturile de televiziune Digi24, TVR și Antena 3 CNN au organizat „dezbateri” electorale. S-au pus în aplicare diverse formate, diverse teme de discuție, diverse moduri de identificare a celei mai „bune” opțiuni de vot.
Ca participanți, luni, la Digi24 au fost invitați „cei cu șanse reale”, adică George Simion, Elena Lasconi, Crin Antonescu, Victor Ponta și Nicușor Dan. Fix ca la școală, Victor Ponta a zis că vine, dar s-a răzgândit după, iar George Simion a făcut un gest despre care încă nu știu ce să zic. Acesta a venit în platoul mobil din Palatul Cotroceni, i-a oferit Elenei Lasconi un buchet de flori și a spus că ea și Călin Georgescu sunt singurii care ar trebui să aibă parte de o dezbatere electorală. Ulterior acesta a plecat spunând că el preferă să fie prin țară decât la televizor.
Marți, în cadrul dezbaterii de la TVR, au fost prezenți 10 dintre cei 11 candidați, absent fiind tot George Simion. Cred că pot susține despre această dezbatere că a fost cea mai civilizată dintre cele trei. Cumva au fost puțin mai cumpătați, dar cum nimeni nu e perfect, totul s-a spart când au primit dreptul de a interpela. Atunci a început haosul de pe lume și au început din nou să se acuze și să arunce unul în altul cu diverse amintiri.
Cea de miercuri organizată de Antena 3 CNN a fost, din punctul meu de vedere, cea mai slabă și penibilă dezbatere electorală pe care am văzut-o vreodată. La aceasta au decis să ia parte doar 7 din 11 candidați, cumva pe bună dreptate. Am asistat de la Elena Lasconi care l-a pus pe Nicușor Dan să jure pe Biblie, până la Mircea Badea care a „pregătit” un set de întrebări „personalizate” pentru fiecare candidat prezent.
Dar de fapt ce s-a întâmplat la aceste dezbateri politice? Nimic din ce ar fi trebuit să se întâmple în contextul unei astfel de prezență media. Dacă ar fi să rezum totul, aș spune că majoritatea l-au atacat pe Nicușor Dan din toate punctele de vedere, iar alții au bătut câmpii cu idei care mai de care. În foarte puține momente din cadrul emisiunii TVR au existat discuții care să aducă a dezbatere electorală, în rest doar ceartă aiurea. Am asistat la un mix al emisiunilor de pe vremuri: „Iartă-mă”, „Din dragoste”, „Surprize, surprize” și „iUmor”. Am asistat la un fel de roast între candidați, terapie de cuplu și terapie individuală. Jenant, chiar penibil.
Inițial mă gândeam să abordez subiectul într-un stil umoristic, să iau în râs fiecare aberație și fiecare replică marcantă, dar mi-am dat seama în timpul dezbaterii de la Antena 3 CNN că problema este atât de gravă că nu se cuvine să mai și râzi de ea. Este mai tristă decât nedumerirea Cetățeanului turmentat, dar voi încerca să fac un rezumat…
George-Nicolae Simion – nu a participat la nici o dezbatere politică, dar cu toate acestea a fost prezent la emisiuni realizare de Realitatea Plus. Încearcă din răsputeri să atragă electoratul lui Călin Georgescu, chiar dacă cel din urmă nu a ieșit niciodată public să-și arate susținerea. A uitat peste noapte despre apartamente, contracte și alte promisiuni făcute în campania de anul trecut care l-a făcut gelos și pe Nicolae Ceaușescu. Peste toate, și-a pus mai multe persoane în cap când a început să trimită scrisori „personale” unui electorat în vârstă sau chiar decedat.
George-Crin-Laurențiu Antonescu – se pare că în 10 ani de absență a suferit o amnezie și acum îl reneagă de prieten pe Victor Ponta. Campania lui a fost bazată pe comparații subtile la adresa fostului său prieten și a reușit să împrumute din ideologia și comportamentul toxic al alianței care îl susține ca „unic candidat”. Spune multe și nimic, atacă pe oricine și una dintre maxime mi s-a părut când a susținut că deficitul României se datorează și proastei administrări a Bucureștiului.
Elena-Valerica Lasconi – aproape că o compătimesc, dar nu mai pot să o ascult. Blocată în timp, îi este imposibil să înțeleagă ce s-a întâmplat în decembrie 2024 și susține în continuare că ar fi fost Președintele României. Cu o încredere de invidiat, ea se poziționează în continuare drept o câștigătoare. În rest, se ceartă cu toată lumea și acuză pe toată lumea, crezând că fiecare are ceva personal cu ea. Are propria ei bulă din care nici n-ai de a o salva.
Cristian-Vasile Terheș – încearcă el, dar încearcă degeaba. Pare că își dorește să atragă un electorat care vede întâi religia și după alte drepturi. Încearcă să ajungă și la tineri care abia au descoperit internetul și încă folosesc sintagma „Forță!”. Îmi dau seama că n-am ce spune concret despre el și că e de prisos atât timp cât el visează cu ochii deschiși la o funcție în care nu-l vrea nimeni.
Marcela-Lavinia Șandru – definiția vorbei din popor „încercarea moarte n-are”, și-a axat discursul pe ideea suferinței femeilor și, amintindu-și că a terminat o facultate de teatru, a folosit mai multe tehnici în speranța că poate va stoarce o lacrimă de undeva. Un vot, pardon.
Victor-Viorel Ponta – a încercat el să facă o șmecherie deșteaptă când s-a „denunțat” că a inundat câteva sate din sudul României, dar i-a cam scăpat de sub control și mai rău a făcut. A uitat și el ce trecut are, ce traseu politic a urmat până să ajungă să se închine la Trump și încă speră că lumea îl va vota, că vor vota „schimbarea”. Atât e de dedicat lui Trump, încât și-a făcut și el șapcă roșie și îl pomenește cu fiecare ocazie posibilă. Să sperăm că, dacă el e amnezic, nu e și poporul.
Sebastian-Constantin Popescu – cu toată rușinea, dar până la dezbaterea TVR nici nu știam cine este. Ulterior am aflat că își bazează discursul pe scoaterea în evidență a unor aspecte pe care politicienii le-au promis, dar nu le-au și făcut vreodată. Nu prea pare să aibă o viziune proprie, ci doar ia din trecut lucruri la care poporul a reacționat.
Silviu Predoiu – destul de controversat având în vedere istoricul său, încearcă în continuare să ocupe fotoliul de la Cotroceni. Fostul membru în conducerea SIE, și-a concentrat întregul discurs doar pe zona de apărare a României. Pe principiul „asta știu, asta fac”, a ales să rămână în zona de confort mereu și a evitat să facă alte declarații. Nu spun că nu este un capitol de interes, căci suntem vai de steaua noastră în zona de apărare, dar totodată există și alte capitole la care stăm și mai prost.
John-Ion Banu-Muscel – nici el nu mai înțelege dacă este victimă sau șmecher. Acum se plânge că a emigrat în America și cât de greu i-a fost, acum spune că pentru el nu contează banii și că va face o petrecere la Cotroceni la care invită pe toată lumea indiferent de statutul social. În rest, „să dăm arme la toată lumea”, „să adoptăm adevărata politică democrată” și cam atât.
Petru-Daniel Funeriu – „prea inteligent” ca să fie pe aici, dar din păcate tot ce are de spus este despre trecut: cum a reformat el învățământul, cum a făcut, cum a zis, cum de toate. Pe viitor, nimic concret.
Nicușor-Daniel Dan – vai de capul lui! Tind să cred că este văzut drept o amenințare și de aici a fost transformat în sacul de box al tuturor candidaților notorii. Indiferent de ceea ce spune sau face, este atacat. Și el s-a luat de unii, a făcut aluzii la alții, s-a fixat pe anumite lucruri și nici că le-a lăsat în pace. Nu este un orator și este vizibil inconfortabil în grupuri mai mari, încercând să „joace în liga mare”.
