Vorbind în cadrul conferinței „Democrația ideilor”, organizată în cadrul Romanian Creative Week, Stanomir afirmă că faptele sunt cele care definesc omul, nu vârsta.
„Tinerețea în sine, ca și bătrânețea, nu garantează nimic”, a declarat acesta.
„Trebuie să ne debarasăm de obsesia de a-i privi pe oameni în mod categorial. Oamenii se definesc, în primul rând, prin faptele lor. Înaintăm prin viață descoperind, treptat, tragismul ei: dragostea, pierderea, dorul, nostalgia, toate acestea sunt categorii tragice, dar implacabile. Până la urmă, fie că suntem tineri sau bătrâni, ne definim prin alegerile pe care le facem. Iar tinerețea nu este întotdeauna o garanție a limpezimii inimii.”
Eseist, profesor de Drept Constituțional și analist politic, Ioan Stanomir s-a referit, în cadrul conferinței, la fiecare om dezarmat în fața vieții, de la cei aflați la începutul drumului, până la cei de la finalul lui; despre cei care nu trebuie abandonați, pentru că au nevoie, poate mai mult ca oricând, de sprijin, de prezență, de respect.
„Trebuie să privim demnitatea umană. Demnitatea umană nu are vârstă. Și cred că, de aceea, noi nu-i putem abandona pe cei care se află, din motive diferite, dezarmați în fața vieții. Fie că este vorba de cei de la începutul vieții, fie că este vorba de cei de la sfârșitul ei. A-i lăsa pe tineri pradă falșilor mântuitori, din cauza propriei noastre incapacități de a comunica, este o tragedie. Iar a-i abandona pe cei aflați la finalul vieții în mâinile celor care ar trebui să-i îngrijească… este un lucru sfâșietor.
Cred că demnitatea umană trebuie garantată nu pentru că sună nobil, ci pentru că ea este ceea ce ne definește. Altfel, care este alternativa? Bestialitatea. Vârsta are o semnificație pentru noi în măsura în care noi ne adâncim în experiențe. În lectură, în dragoste, în pierdere. În absența acestora, rămâne doar un atribut biologic”, a mai spus acesta.
Prima formă de reconectare cu cel de lângă noi, după luni de zile tensionate, ar putea fi chiar renunțarea la generalizări și revenirea la lucrurile care contează cu adevărat: Ascultarea. Răbdarea. Curiozitatea. Onestitatea. Și mai ales, refuzul de a abandona.
