Poate, pentru tine, nu înseamnă nimic ceea ce scriu acum. Poate că retorica pericolului rusesc nu te înduioșează, iar extremismul este doar un cuvânt aruncat în vânt de votanții celuilalt candidat. Poate că pericolul unei dictaturi nu ajunge la tine, pe masa ta, în frigider, în turele de noapte, în business-ul pe care încerci să-l construiești, la școala copiilor tăi, la medicul de familie sau în serile petrecute la știri.
Dar voi folosi această zi, ultima zi de campanie, pentru a oferi un spațiu de introspecție. Îmi încerc norocul încă o dată, deși ultimele șase luni au însemnat un efort continuu pentru jurnaliști, cunoscători de istorie, iubitorii democrației, pro-europenii, de a arăta importanța acestui vot.
Te invit, om bun, fie că votezi astăzi, mâine sau duminică, să te întrebi atunci când te afli cu buletinul de vot în mână: cum vrei să rămâi în istorie?
Cum vrei să îți amintești de tine?
Cum vrei să te vadă noile generații?
Cum vrei să îți amintești de acest moment?
Ca parte din statistica ce a votat pentru democrație? Sau ca o rotiță mută într-un mecanism care alege, de bunăvoie, întunericul?
Ai obosit, știu. Ai auzit toate sloganurile. Ai văzut toate promisiunile. Ai înțeles că politicienii te caută doar în campanie și dispar când ai nevoie de ei. Ai învățat că salariul nu crește, taxele nu scad, drumurile nu se repară, iar medicii încă pleacă.
Dar acest vot nu este despre ei. Este despre tine, om bun.
Retorica populistă de EI versus NOI a intrat prea adânc în substraturile gândirii și poate te întrebi, tu, omule, la ce contează votul tău? „Unul în plus nu va schimba nimic”, probabil îți spui, urmărind știrile sau aflându-te la masă ori la telefon, într-o discuție despre „veșnicele alegeri”. Căci ai obosit și tu, om bun, să mai vezi la televizor cum se ceartă. Oricum, nici măcar nu s-au certat în ultima săptămână, căci nu au fost în același studio, dar te uiți pe Facebook și vezi cum se atacă.
„Să facă ce vor ei”, mai spui, pentru că nu depinde de tine. „Toți fură, dar măcar să facă și ceva”, mai auzi de la un cunoscut și aprobi, tacit, această perspectivă. Ai învățat multe în ultimii ani și ai văzut că politicienii te bagă în seamă doar când îți vor votul, că munca e aceeași, „patronul e patron” sau, dacă ai o firmă, oricum o să îți bage taxe pe gât, că „proștii muncesc”, „cei de sus profită”.
Poate Bucureștiul e prea departe de tine, iar în satul tău abia-abia ce s-a făcut canalizare. Nici gaze nu ai, așa că mergi în această seară, după muncă, să umpli butelia. Poate aștepți poștașul cu pensia, să pui bani în dulap pentru înmormântare. „Nimeni nu te ajută”, oricum, te descurci singur, „de ce să pierzi timpul votând?”.
Și poate, totuși, mergi la vot, să vezi consilierii din primărie cum stau la mese și te întâmpină, poate voioși, poate obosiți, având lângă ei doar un sandviș de la partid și așteptând să fumeze o țigară, și te gândești: „hai să o fac și pe asta, să zic și eu că am votat”.
Și votezi. Apoi te întorci acasă. Te pregătești să mergi la muncă a doua zi. „Ce-o fi, o fi”.
Poate ești la mii de kilometri de România, strângând bani pentru o căsuță în satul tău natal, să îți ajuți părinții care îți cresc copiii. Poate vrei să te întorci, dar unde să o faci? Mai trimiți niște bani acasă, mai păstrezi niște bani pentru mâncare… „Secția de votare oricum e departe”. Nu mergi la vot. Tu ești printre străini, iar luptele sunt ale lor, în România. Ești obosit.
Sau poate nu ești obosit, ci frustrat. „Să facă ceva, să mă întorc.” Un candidat a promis că te poți întoarce.
Poate nu vrei să te întorci.
Unii spun că votul tău nu contează. Că unul în plus nu schimbă nimic. Dar istoria nu se scrie doar cu majorități, ci și cu tăceri, om bun. Cu pasivitate. Cu neimplicare. Cu acel „lasă, oricum nu contează”.
Dar contează.
De data asta, contează mai mult decât oricând.
Poate nu vrei să alegi un om. Poate niciunul nu te convinge complet. Atunci alege un model. Pentru că, în final, nu alegem doar un președinte. Alegem o direcție, omule. Modelul european sau modelul rusesc. Democrația sau autoritarismul. Libertatea imperfectă sau disciplina impusă cu pumnul.
Amândoi candidații promit o schimbare. Întrebarea este: ce fel de schimbare vrei să trăiești?
În cabina de vot, nu ești doar un cetățean. Ești martorul unei epoci și arhitectul următoarei. De aceea este atât de important. Istoria nu e despre cei mari. Istoria e despre toți. Despre fiecare vot. Despre fiecare alegere. Despre fiecare absență.
Te mai întreb o dată: Cum vrei să rămâi în istorie?
