Carmen Dumitrescu: Sunteți pregătit sa fiți președintele României? Eventual, puteți să ne descrieți cum veți conduce țara în termeni simpli și ușor de înțeles pentru oricine? Se spune adesea că ar urma să fiți un președinte tăcut ca Iohannis. Oare chiar acesta va fi modul de abordare a funcției prezidențiale?
Nicușor Dan: Da, sunt pregătit să fiu președintele României. Voi fi un președinte care nu abuzează de funcție, care comunică cu cetățenii și care nu uită de ce este la Cotroceni. Îmi propun să fiu un mediator între societatea noastră și politicienii care și-au pierdut obiectivul și credibilitatea. Un președinte care poate discuta cu toate forțele politice fără să fie pe poziție de adversitate cu liderii partidelor, care datorită candidaturii independente nu este dator unui partid, deci nu are de plătit polițe și datorii.
Vreau sa fiu Președintele României care reușește să se apropie cât mai bine de obiectivul din Constituție, inclus în jurământul depus în fața țării: propășirea spirituală și materială a poporului român.
Radicalizarea de acum din societatea românească nu se va opri pe 19 mai, indiferent de rezultate. Va exista o parte a societății care nu se va împăca cu situația. Cum veți apropia România și cum o veți convinge că e mai puternică atunci când e unită?
Voi fi președintele tuturor românilor și îmi propun să restabilesc punți de dialog esențiale între cei care de mai mult de un an trăiesc pe baricade politice și ideologice contrare și care se amenință reciproc, din păcate, chiar cu violență fizică.
În ultimii ani noi toți am vrut mai mult de la președintele țării și am așteptat cu totul altceva de la liderii politici care ocupă funcții publice relevante. Am avut cu toții foarte multe nemulțumiri și așteptări înșelate în ultimii ani. Alegerile anulate din noiembrie 2024 au fost ultima dovadă că incompetența, neimplicarea și acțiunile tardive ale autorităților pot deturna România de pe direcția occidentală în care am investit ultimii 30 de ani.
Acest cumul de factori au dus la extremismul politic, la discursul urii și tensiunile sociale alimentate de populism pe care le vedem azi. Aplanarea extremismului presupune un dialog constant cu toți românii din toate categoriile sociale și profesionale, și o reacție reală la problemele pe care aceștia le descriu, ca să asigurăm că prosperitatea țării este echitabil distribuită între regiunile țării și între urban și rural.
Nu aș vrea să insist asupra contracandidatului dumneavoastră, ba chiar aș fi preferat să nu îl amintesc deloc în acest dialog, însă recent a amenințat foarte dur și direct pe oamenii care vă votează pe dumneavoastră. Ce le spuneți românilor care acum se simt amenințați de Simion și, având în vedere că îl cunoașteți de mai mulți ani, îl vedeți în stare să facă răul pe care îl promite?
Empatizez cu ei și sunt cu atât mai îngrijorat de posibilitatea alegerii sale. Declarațiile sale recente despre cetățenii care nu l-au votat, de tipul “Nu știu ce voi face cu voi, păreți bezmetici, iraționali”, filajul și atacarea presei libere sau utilizarea afecțiunilor medicale ca insultă toate reflectă probabilitatea că un președinte Simion nu va respecta societatea civilă, presa, sau libertățile cetățenești.
Mai mult, cel mai îngrijorător pentru un președinte mi se pare istoricul de violență al domnului Simion: amenințările fizice adresate unor colege din parlament, agresarea ministrului Economiei, sau dorința sa de a “jupui în piața publică” judecători.
Retorica violentă pe care s-a construit imaginea candidatului George Simion este incompatibilă cu funcția de președinte.
Care va fi principala dumneavoastră preocupare după eventuala câștigare a fotoliului de la Cotroceni? Care vă e, pe scurt, planul de țară?
În această campanie am expus viziunea mea pentru România Onestă pe plan economic, de politică externă, al sănătății și educației, al reformei statului și al justiției, precum și în ceea ce privește Republica Moldova și diaspora românească. La finalul celor 5 ani de mandat, îmi propun ca România să fie:
● Un stat capabil să-și apere cetățenii atât de amenințări externe cât și interne.
● O țară cu sate moderne, nu depopulate și doar cu agricultură de subzistență. Modernizarea satului românesc este o prioritate pentru a nivela dezvoltarea inegală din ultimii zeci de ani.
● Un stat cu o administrație digitalizată și o administrație publică reformată.
● O țară în care justiția funcționează fără comenzi politice și este orientată spre rezolvarea problemelor cetățenilor.
● O țară cu orașe mai puțin poluate în care transportul public funcționează eficient și la timp.
● O țară cu legături feroviare și rutiere de mare viteză între regiuni dar și între marile orașe și București.
● Un stat în care prestigiul președintelui, Parlamentului și a altor instituții să fie mult crescut față de ziua de azi.
Ne puteți promite că, dacă deveniți președinte, nu ne obligați să rezolvăm ecuatii? Dar, chiar daca nu se ajunge până acolo, programul acela “România educată” al fostului președinte rămâne doar o amintire sau poate intenționați să promovați ideea în mandatul eventual pe care îl veți avea la Cotroceni?
Un președinte într-o țară democrată nu poate și nu are voie să oblige pe nimeni să facă ceva împotriva propriei voințe. Nici măcar matematică. În schimb, pot să promit că voi face tot ce ține de mine ca faliile din societate să ajungă la un numitor comun.
Cât despre experiența programului “România educată”, acesta trebuie să servească drept lecție pentru președinție că reforma educației nu poate fi făcută cu soluții superficiale și fără consultarea cadrelor didactice care înțeleg realitatea din sălile de clasă.
Educația trebuie tratată ca o chestiune de siguranță națională. De calitatea școlii de azi depinde forța României de mâine – economică, democratică, culturală. Investiția în profesori, în copii și în adaptarea școlii la lumea reală este cea mai strategică decizie pe care o poate lua un stat responsabil.
Pentru a realiza acest obiectiv, am prezentat în viziunea mea pentru președinție următoarele măsuri: Profesionalizarea resursei umane din educație: creșterea motivației cadrelor didactice prin salarii competitive, formare continuă de calitate și promovare pe criterii meritocratice, Dezvoltarea gândirii critice: revizuirea programelor școlare și instruirea specifică a profesorilor pentru a încuraja gândirea independentă, argumentarea logică și capacitatea de analiză, Corelarea educației cu piața muncii: elaborarea, împreună cu mediul de afaceri, a unei strategii care să alinieze învățământul preuniversitar și universitar la nevoile economiei reale. Adăugăm investiții în educația timpurie: construirea de creșe și formarea personalului calificat, ca parte a unui program național de sprijin pentru primele etape din viața copilului și, desigur, combaterea abandonului școlar: asigurarea de mese calde, transport școlar și alte măsuri sociale, precum și stimulente pentru cadrele didactice care predau în comunități vulnerabile.
