Profesorul Alexandru Călinescu, istoric literar, critic literar și publicist, a vorbit la Romanian Creative Week despre ce am pierdut și ce trebuie să recuperăm. A adus în discuție o afirmație subtilă, dar revelatoare, a eseistului francez André Frossard: „Arta dialogului constă în a vorbi singur, dar pe rând.” Or, în locul dialogului, avem un soi de competiție a agresivității – o luptă pentru cine întrerupe mai repede, cine răspunde mai tare, cine anulează mai eficient vocea celuilalt.
Pentru Călinescu, dialogul autentic a fost întotdeauna semnul unei societăți civilizate. În trecut, saloanele literare și culturale ofereau un cadru real pentru schimbul de idei – un spațiu în care argumentul avea prioritate, dar acum par că au fost înlocuite de mlaștinile rețelelor sociale, unde competența a fost înlocuită de scandal, iar respectul de injurie.
„Dialogul adevărat există și aș aminti și rolul pe care l-a avut în societate… saloanele literare, esențiale în cultură, în literatură, în comunicarea ideilor. Dialogul e un un semn de civilitate, de respect față de celălalt și nu trebuie să fie semn de război, nu înseamnă că trebuie să umilești și să elimini de adversar. Dar aici vorbim la modul ideal. În realitate, e o cădere dramatică a nivelului confruntărilor de idei”, a transmis acesta.
România trăiește o ruptură profundă, socială, intelectuală, morală, a adăugat profesorul. Fractura nu mai poate fi ignorată.
Călinescu speră, de asemenea, că românii vor avea „un ceas de luciditate” și vor înțelege că dialogul – adevăratul dialog – este singura cale de ieșire. Dar pentru ca el să funcționeze, trebuie ca și interlocutorul să fie disponibil.
„Nu poți purta un dialog cu cineva care îți răspunde cu injurii și enunțuri de o ireproductibilitate absolută.”
