Ca să înțelegem mai bine nivelul cheltuielilor făcute de Ciolacu doar din acest buzunar, puteți compara cu alocările făcute de Viorica Dăncilă în perioada 2018 – 2019, în valoare de 7,81 de miliarde sau cu cele făcute de Florin Cîțu în pandemie de 3, 94 miliarde de lei. Predecesorul lui Ciolacu, celebrul general Ciucă n-a reușit să scoată din acest fond de rezervă decât un pic peste 6 miliarde în peste doi ani.
Deci, în mod cert, Ciolacu a performat. Față de toți ceilalți premieri, el a dus alocările la o sumă de două cifre și nici alea foarte mici. Cu siguranță e mândru de ce a reușit. Guvernul Ciolacu nu s-a complicat cu rectificările bugetare transparente ca să cheltuie banul public pentru tot felul de pomeni electorale. De aceea, el a apelat la singurul buzunar al statului care i-a permis să aloce mai pe obscur așa.
Și astăzi stăm și ne întrebăm cu toții cum am ajuns noi aici? De nu mai avem bani de plătit salariile cu sporuri cu tot, de nu mai avem bani de burse pentru elevi, de nu mai de unde să strângem cureaua…
Păi, dacă ne uităm superficial peste cheltuielile lui Marcel Ciolacu, ne dăm seama că nici n-am avea cum să pretindem că ne putem face bine cu toate tăierile și majorările de taxe cu care ne amenință Bolojan în ultimele zile.
În realitate, ca să acoperim deficitul va trebui nu doar să plătim taxe mai mari, dar și să muncim mai mult, ca să putem ajuta statul să acopere cheltuielile lui Marcel Ciolacu. Poate chiar să ne luăm câteva job-uri part-time, ca să facem față distracției care urmează. Căci nu e cazul să ne mințim. Nu e deloc bine. Și nu o să ne doară selectiv. Nu pentru că așa va decide Bolojan sau altcineva. Ci pentru că efectiv nu există vreo altă cale în afara celei care presupune real un sacrificiu colectiv.
Și remarc din nou această rupere a societății între bugetari și privați, asmuțiți unii împotriva celorlalți, ca și cum protestele unora ar genera pierderi în buzunarele celorlalți. În realitate, singurele pierderi au fost generate de guvernarea Ciolacu, care și-a bătut joc de o țară întreagă cu zâmbetul pe buze și acum toți, privați sau bugetari, va trebui să tragem pentru țară. Dacă ne mai interesează să avem una. Ca să le-o dăm extremiștilor la următoarele alegeri. Nu de alta, dar nu se face să lăsăm atâtea speranțe politice să se piardă în neant, doar pentru că țara asta a fost buzunarul personal al lui Marcel Ciolacu. Singurul pe care nu-l vom uita prea curând. Și nu pentru că avem o memorie bună. Că n-avem! Ci pentru că ne va fi foame pentru mult timp de acum înainte.
