În cadrul unui interviu complex, oferit în exclusivitate pentru Investigatoria, Mihai a prezentat nu doar activitatea fundației, oportunitățile și provocările pe care le întâmpină, ci și schimbările climatice, acțiunile UE privind combaterea lor și măsurile pe care le putem adopta fiecare dintre noi.
INVESTIGATORIA: Aș vrea să începem prin a povesti despre Fundația Pădurea de Mâine? Care este scopul și misiunea acestui ONG?
Mihai Caradaică: Fundația Pădurea de Mâine a început în urmă cu 5 ani cu obiectivul de a crește suprafețele împădurite din România și de a ajuta proprietarii de fond forestier care au dificultăți în a-și regenera pădurile. Practic, persoanele care dețin în proprietate fondul forestier și se întâmplă ceva cu terenul, de exemplu dacă a fost un incendiu, o doborâtură de vânt sau a tăiat pădurea în scop economic, sunt obligați să replanteze. Fundația noastră a intervenit pentru acei proprietari care s-au confruntat cu diverse dezastre naturale și nu mai aveau fondurile necesare pentru a-și regenera pădurile. Acum lucrăm foarte mult și pe terenuri degradate, cu alunecări de teren, eroziuni, care nu mai pot fi folosite agricol sau în altă direcție, și le propunem proprietarilor să împădurim și să le dăm valoare. Pentru că o pădure înseamnă o valoare atât naturală, resurse, oxigen, stocarea carbonului, cât și din punct de vedere economic. Este o resursă foarte importantă pentru comunitate. Aceasta a fost principala direcție a fundației noastre, împădurirea, însă, pe măsură ce ne-am dezvoltat, au apărut și alte direcții, precum educația.
Ne-am dat seama că este foarte important să investim în programe de educație, tocmai pentru a ajuta populația să conștientizeze ce înseamnă o pădure, caracteristicile și categoriile: îngrijită de om sau sălbatică. Am făcut diverse cursuri cu profesori, cu copii, în care au învățat care sunt speciile de arbori, importanța pădurii pentru o comunitate și așa mai departe.
Totodată, mai avem și un program pe care îl susținem și în care investim destul de mult, de silvicultură durabilă. Aici ne adresăm lumii silvice, silvicultorilor, ocoalelor silvice, și încercăm să găsim cu ei cele mai bune practici sustenabile pentru a îngriji sau a lucra cu o pădure. De exemplu, fundația noastră a dezvoltat împreună cu Universitatea de Brașov un pod mobil care poate fi folosit acolo unde există intervenții în pădure, pentru ca utilajele să nu mai treacă prin râurile care se află în raza lor de acțiune. Din utilajele din România, fiind vechi, se întâmplă destul de des să curgă ulei sau alte substanțe direct în apă, poluând astfel apa care ajunge în zonele locuite. Și i-am ajutat cu acest pod care poate fi mutat acolo unde este nevoie. Ne mai implicăm și în combaterea incendiilor de pădure.
Pe lângă acest program de silvicultură, aș mai menționa și programul nostru de granturi, “Comunitățile pădurii de mâine”, care se adresează comunităților locale, plecând de la principiul că o pădure sănătoasă are în jurul ei o comunitate dezvoltată. Am adresat acest program comunităților locale, fie că vorbim de ONG-uri la nivel local, primării, ocoale silvice, care pot aplica pentru granturi cu valoare între 3.000 și 30.000 de euro. Îl lansăm la începutul fiecărui an și suntem deja la a treia ediție, urmează a patra anul viitor.
Avem o inițiativă în ceea ce privește agricultura, pentru că România are aproximativ 9 milioane de hectare de teren agricol și începem să pierdem câte o mie de hectare pe an din cauza procesului de deșertificare. Împreună cu un coleg de la USAMV, am pornit un proiect de cercetare pe lângă Craiova, o zonă puternic afectată de deșertificare, un proiect agrosilvic. Încercăm să combinăm agricultura cu silvicultura și este o inițiativă care începe să capete contur și în Europa de Vest: în momentul în care combini arborii cu diverse culturi de cereale sau legume, se observă o creștere a productivității pentru că arborii reușesc să mențină un grad mai mare de umiditate în perioadele de secetă, fertilizează solul cu frunzele lor, atrag diverși polenizatori, insecte care sunt benefice culturilor agricole. Și s-a observat că, în timp, se obțin rezultate mult mai bune pentru culturile agricole, creând perdele forestiere sau chiar sisteme agrosilvice în adevăratul sens al cuvântului. Proiectul este momentan de cercetare, vrem să vedem care sunt speciile de arbori care merg cu speciile de legume sau cereale, care dau randament mai bun, iar la sfârșitul celor patru ani de proiect vrem să venim și cu un ghid. Proiectul acesta ar contribui foarte mult și la creșterea suprafețelor împădurite din zona de câmpie, unde România este foarte deficitară, pentru că majoritatea pădurilor de la noi sunt concentrate în zona de deal și munte. Doar 7% din pădurea României este concentrată în zona de câmpie și acolo ar fi foarte important să ne gândim la aceste sisteme agrosilvice. Și ar fi un mecanism de a lupta cu schimbările climatice pe care noi, la Pădurea de Mâine, încercăm să-l promovăm pe cât de mult posibil.
INVESTIGATORIA: Câte hectare ați acoperit și cu ce arbori replantați?
Mihai Caradaică: Până acum, fundația noastră a plantat în jur de 300 de hectare, încercăm să acoperim cât mai multe județe din țară, deci aproximativ 1,2 milioane de puieți plantați. Speciile diferă foarte mult: dacă am avut proiecte în zonele montane, am mers cu speciile adaptate, precum molidul. Depinde de zona în care intervenim. Am avut proiecte de împădurire în zona de sud-est a țării, în Buzău, unde situația este destul de îngrijorătoare și din perspectiva schimbărilor climatice. În acele zone, nivelul de precipitații din ultimii ani a scăzut foarte mult și speciile native nu mai pot fi plantate pentru că nu mai plouă. A trebuit să improvizăm și să mergem cu specii care sunt mult mai adaptate acestor condiții de secetă.
În România, teoretic, este loc foarte mult de plantat. Studii recente au arătat că în țara noastră avem aproximativ două milioane de hectare de teren nefolosit, teren degradat sau teren agricol, care nu intră în niciun fel de circuit, nici ca pășune, nici ca teren ce poate fi cultivat. Și acest teren are potențialul de a fi împădurit. Țara noastră are în acest moment aproximativ 6,6 milioane de hectare de pădure. De asemenea, România pierde anual 1.000 de hectare din cauza procesului de deșertificare, deci la aceste două milioane se tot adaugă, an de an, terenuri agricole pe care le pierdem din cauza deșertificării. În toate aceste terenuri putem aduce pădurea. Și asta ne propunem noi la fundație.
INVESTIGATORIA: Un sondaj UNICEF din 2023 arată că majoritatea copiilor și a tinerilor declară că au auzit de schimbările climatice, dar numai jumătate dintre ei înțeleg la ce se referă acestea. Vă invit să definim acest concept, înainte de a vorbi despre cum putem combate acest fenomen și care sunt cele mai eficiente soluții.
Mihai Caradaică: Schimbările climatice reprezintă anumite modificări ale temperaturii și tiparelor vremii pe termen lung, acele schimbări care sunt ireversibile. Vedem acest fenomen și în România, prin creșterea treptată a zilelor de vară sau lipsa zăpezii în timpul iernii în partea de sud a țării. Schimbările climatice pot avea și cauze naturale, însă studii clare arată că, începând cu 1800, ne întâlnim cu acest fenomen din cauza activității umane, în special industrie și transport, care pune în atmosferă cantități uriașe de dioxid de carbon prin arderea combustibililor fosili: carbonul, gazul, metanul etc. Aceste gaze cu efect de seră, odată ajunse în atmosferă, au un efect de reținere a căldurii soarelui și atunci apare acest efect de seră. Și lucrul acesta produce foarte multe efecte, precum aceste multe specii de arbori care nu mai sunt adaptate la condițiile respective de temperatură și umiditate, evenimente extreme, vânturi foarte puternice, uragane, secete. Aceste fenomene se produceau și înainte, însă schimbările climatice le fac mult mai intense și mai dese acum. De exemplu, chiar dacă ne uităm la istoricul precipitațiilor și vedem că cantitatea de precipitații care cade într-o anumită zonă a rămas constantă, schimbările climatice fac ca ploile să fie mult mai rare și mai abundente. Chiar dacă cantitatea de apă e aceeași, în momentul în care plouă și pământul este uscat, cel din urmă nu mai reușește să înmagazineze aceeași cantitate de apă, pentru că apa se scurge foarte repede. Deci acestea sunt schimbările climatice și, aș spune, sunt provocarea generației noastre.
INVESTIGATORIA: Cum ne putem implica noi, la nivel individual, pentru a combate schimbările climatice? De asemenea, sunt suficiente măsurile adoptate la nivel guvernamental, național și european?
Mihai Caradaică: Sunt foarte multe lucruri pe care le putem face individual, care chiar contează. Și aș împărți aceste trei lucruri în trei “C”: Consumator, carieră și cetățean. La nivel de consumator, fiecare dintre noi face alegeri în fiecare zi, ce cumpărăm, ce consumăm, cât consumăm, din ce surse. În momentul în care mergem la magazin, ar trebui să fim conștienți de alegerile pe care le facem. De exemplu, fructele: dacă alegem piersici produse în România, față de piersici care vin din Turcia, cele importate au o amprentă de carbon mult mai mare decât cele produse la noi. Alegerea pe care o facem influențează foarte mult dioxidul de carbon care este emis în atmosferă pentru că noi cumpărăm bunuri care, deși se găsesc și la noi, sunt aduse de departe. Sau, de exemplu, consumul de carne: pentru că consumăm foarte, foarte multă carne, s-au înmulțit și numărul de ferme. Toate aceste ferme emit mult metan în atmosferă. Metanul are o capacitate mult mai mare de a reține căldura, este un alt element la care trebuie să fim foarte atenți. Și nu susțin că nu trebuie să mai consumăm carne, susțin doar echilibrul în alimentație și ca oamenii să aleagă în mod conștient, să știe ce consumă, de ce ar trebui și cum ar trebui să consume ca să contribuie pozitiv la atenuarea schimbărilor climatice.
Al doilea C este legat de carieră. Fiecare dintre noi are o carieră, lucrăm în medii private sau la stat, în toate job-urile noastre, în tot ceea ce facem, putem influența mai mult sau mai puțin lupta cu schimbările climatice. De exemplu, dacă cineva a ajuns într-o funcție de conducere într-o corporație, poate influența modul în care acea companie se implică activ în societate și poate susține societatea civilă în diverse programe care au legătură cu mediul și schimbările climatice. Sau dacă cineva ajunge într-o poziție de conducere politică, are o putere tot și mai mare de a influența politicile publice din acel stat.
Cea de-a treia categorie este cea de cetățean: fiecare dintre noi avem drepturi și obligații. În calitate de cetățean, mai ales că România este acum într-un an electoral, putem foarte ușor să votăm cu acei candidați sau acele partide care ne propun măsuri și politici publice verzi. Deci, în calitatea noastră de cetățeni, putem citi programele partidelor politice și putem alege în consecință. Ne putem implica în dezbateri publice, putem arăta și celor din jurul nostru ce înseamnă schimbările climatice, cum putem contribui. Deci, acestea sunt trei direcții, cei trei “C”, prin care orice individ poate face enorm pentru problema schimbărilor climatice.
Referitor la ce măsuri au fost adoptate până acum la nivel național și european, trebuie gândite în două direcții diferite: măsuri de adaptare și atenuare. Măsurile de adaptare pot fi diverse, precum ajustarea programului de lucru pentru a nu ne confrunta cu căldura extremă. Legat de măsurile de atenuare a schimbărilor climatice, la nivel european avem Green Deal, prin care UE își propune, ca până în 2050, să devină neutră climatic. Multă lume nu înțelege exact ce înseamnă acest termen de “neutru climatic”. Nu înseamnă să nu mai emitem deloc de dioxid de carbon, să tăiem toate emisiile posibile, ci să găsim un echilibru, să emitem la fel de mult cât natura poate înmagazina. Cea mai eficientă metodă până acum, și asta facem și noi la Fundația Pădurea de Mâine, sunt arborii. Pe parcursul vieții, un arbore captează dioxid de carbon din atmosferă și, până acum, pădurile rămân poate cele mai eficiente mecanisme, din punct de vedere al costurilor, astfel ajutându-ne să atenuăm efectul schimbărilor climatice.
Aș mai aminti și Pactul Climatic European – Uniunea Europeană vrea să se adreseze în mod direct și să lucreze în mod direct cu cetățenii. Cetățenii trebuie să înțeleagă de ce această tranziție către o economie verde este absolut necesară și acest Pact Climatic European își propune tocmai să intensifice dialogul cu societatea civilă. Fiecare stat membru al Uniunii are o serie de ambasadori care, la nivel național, lucrează, fac evenimente, discută cu oamenii și ies în față cu acest mesaj: este nevoie de acțiune climatică acum, este o urgență, ceea ce face Uniunea Europeană nu este împotriva noastră, ci este tocmai un mecanism de a susține agricultura sau alte domenii și activități pe termen lung.
Cât despre România, în țara noastră lipsește destul de mult dezbaterea la nivel public și la nivel politic privind schimbările climatice. Încă, din păcate, neglijăm destul de mult subiectul și, probabil, ar trebui să facem mai mult în această direcție ca oamenii să conștientizeze pericolul.
INVESTIGATORIA: Cum vor evalua eforturile de combatere a schimbărilor climatice, având în vedere noua structură a Parlamentului European și ascensiunea partidelor populiste și de extremă dreapta?
Mihai Caradaică: Citeam acum câțiva ani un articol care spunea tocmai ce pericol poate ascunde programul ambițios al Uniunii Europene, Green Deal, și vorbea tocmai despre o ascensiune a partidelor populiste de extremă dreaptă. Într-adevăr, acum începem ușor-ușor să vedem efectele acestei tranziții. Oamenii la care nu a ajuns acest mesaj al schimbărilor climatice și nu au înțeles de ce trebuie să facem acești paști, tind, din păcate, să voteze cu partidele extremiste sau populiste care sunt, evident, sceptice că acest fenomen există și promit că, în momentul în care vor ajunge la putere, vor înceta orice proiecte de tranziție către o economie verde.
Este, într-adevăr, un pericol și ar trebui să ne ambiționeze să facem mai multe în ceea ce privește comunicarea cu acești oameni care tind să voteze cu extrema dreaptă, însă trebuie spus că tranziția către o economie verde nu este deloc una ușoară și implică și anumite costuri sociale.
Uniunea Europeană vorbește foarte mult despre tranziția pe care o facem, trebuie să fie o tranziție justă. Așa se numește, just transition – un termen tot mai întâlnit în strategiile și programele europene. Într-adevăr, noua structură din Parlamentul European probabil că va pune anumite piedici implementării GreenDeal-ului, însă nu-l va stopa. Dacă această ascensiune și influență a partidelor populiste sau de extremă dreaptă va continua, probabil că implementarea lui va întârzia, dar nu va dispărea. Întreaga tranziție verde e într-o situație ușor delicată, dar acest lucru nu ar trebui să ne sperie, ci să ne ambiționeze mai mult.
INVESTIGATORIA: Cum navighează Pădurea de Mâine în acest context incert? Care sunt planurile ONG-ului pentru viitor?
Mihai Caradaică: Vrem să creștem suprafața împădurită din România, inclusiv în orașe. La Fundația Pădurea de Mâine, pentru a veni sprijinul orașelor, am dezvoltat un proiect pe care am început să-l implementăm încă din această primăvară: Pădurea Din Curtea Școlii. Încercăm să căutăm școli din marile orașe, și nu numai, dar special din marile orașe, în curtea cărora să plantăm o micro pădure. Ce înseamnă această micro pădure? O pădure normală, pentru a o putea numi pădure, are nevoie de minim jumătate de hectar, ceea ce înseamnă aproximativ 5.000 de metri pătrați. O micro pădure are nevoie de 100 de metri pătrați. Această formulă de împădurire aparține unui silvicultor japonez, numit Miyawaki, care spune că poți planta micro păduri pe suprafațe foarte mici. Ce facem noi este să pregătim înainte solul pentru aceste micro păduri și venim pe o suprafață mică cu foarte multe specii. La ultimele două proiecte implementate de noi în primăvară, la o școală din Cotroceni și una din județul Brașov, am plantat 14 specii pe 120 de metri pătrați. Și 3 arbori pe metru pătrat. Este foarte mult, însă ce reușește acest mecanism este să creeze o concurență între arbori pentru resurse și pentru lumină. Iar în aproximativ 5-6 ani, ei ar trebui să crească de 5-6 ori mai repede decât crește o pădure normală. Aceste micro păduri contează foarte mult în lupta cu schimbările climatice, ele sunt importante în marile orașe pentru că reușeșsc să mai răcorească un pic atmosfera, au un rol pentru biodiversitate etc. Am vrut să fie plantate de copii pentru ca aceștia să vadă cum acea micro pădure crește sub ochii lor. Dar acesta este doar un mod prin care ne propunem să luptăm. Cel de-al doilea este, evident, plantând cât mai mult și stocând cât mai mult dioxid de carbon din atmosferă. Obiectivul fundației pe următorii ani este să devenim un actor relevant în această direcție de a capta și stoca dioxidul din atmosferă prin păduri.
