Nu e nici foarte frumos, nici foarte deștept, nici foarte puternic, nici foarte convingător, nici foarte înflăcărat de vreo convingere, căci el n-are așa ceva. El e cum bate vântul puterii, altfel nu știe să fie.
Și nefiind remarcabil în niciun fel, Georgică n-a contat niciodată de unul singur prea tare. El n-are în realitate nimic din ce-i trebuie unui om ca să câștige puterea. Și, în realitate, procentele alea cu care se chinuie să se laude în engleza lui Iliescu pe la podcasturi cu străinezi nu sunt ale lui.
Nu uitați că el are, în realitate, un pic peste 10 procente! El e măsurat de la alegerile din 2024, când a arătat exact cât e de iubit de țară. Scorul lui din 2025 e scorul lui Călin Georgescu. Georgică nu a câștigat nimic! Niciodată în viața lui! Georgică nu e un învingător. Natura lui nu-i permite asta. El e un bun executant și atât.
De unul singur, Georgică nu poate convinge un grup de băieți veseli să-i conducă la meciurile de fotbal. Nici măcar șef de galerie n-a fost! Nu l-au plăcut destui băieți de la stadion! Cum ar putea, în condițiile astea, să spere unul ca Georgică că poate fi președintele României? Cum?
Sigur, Călin Georgescu ar putea să spere asta, considerând că Georgică e sincer când promite că-i deschide calea. Numai că există date și indicii concrete care indică faptul că Georgică nu va face niciodată asta. Și că el își dorește puterea doar pentru el. Deși nu e puterea lui. Și n-a fost nicio secundă vorba de puterea lui în ecuația asta. El s-a lipit în mod absolut scârbos de cauza Georgescu și a parazitat mișcarea pro-Georgescu, păcălind fanii lui Călin Georgescu. Oamenii să nu uite asta!
Cred că nu e nimic mai frustrant pe lume astăzi decât să fii în pielea lui Călin Georgescu, să vezi cum un om fără însușiri îți parazitează faima dobândită, până la urmă, legitim, că nu oricui îi iese să vorbească în dodii așa de bine ca lui Georgescu, iar carisma era a lui. Cum s-o capitalizeze un om ca Georgică? Foarte frustrant e să fii în pielea lui Călin Georgescu acum!
Și zilele astea a scris Georgică și pe blog. Mai scria pe vremuri, când îl mai apuca pofta de glorie, apoi se lua cu altele și uita de litere și semne de punctuație. Acum, însă, a simțit nevoie să se exprime.
În inima lui, Georgică simte că s-a ajuns. Oricum, e în cel mai înalt punct al vieții lui și chiar e recomandabil să se bucure de zilele astea și de toată atenția pe care o primește. E prima și ultima oară!
Și a simțit Georgică să scrie ca să amenințe. Pe cei care nu-l plac, pe cei care nu-l consideră ceea ce își dorește el să fie considerat, pe cei care nu-l suportă, pe cei care îl contestă. Și ne explică acolo, pe blogul lui, că se întreabă ce se face cu noi după ce se alege președinte de țară… Nu în grup, individual – ne spune amenințător candidatul extremist la prezidențiale.
Și sigur, e emoționant. De la Dragnea încoace nici n-am mai auzit genul ăsta de amenințări și e un sentiment să te întâlnești din nou cu ticăloșia în forma asta a ei.
Dar cred, Georgică, că pui problema într-un mod absolut greșit. Nu pentru că n-ar fi bine să ameninți oameni. Nu, Georgică! Eu fac abstracție de asta, pentru că amenințările au rol stimulator în viața omului care are vocație de lider, dar știu că tu asta n-ai cum să înțelegi. Eu zic că pui problema greșit, pentru că, înainte să afli ce te faci cu noi, ar fi mai bine să fii totuși pregătit pentru situația în care va trebui să știi ce te faci cu tine după 19 mai. Și acolo trebuie să te concentrezi un pic, Georgică, zilele astea. Lasă puterea, că nu e a ta și nici n-a fost și nici nu va fi! Că, dacă ajungi președinte, puterea aia e a lui Georgescu, de fapt.
Tu ocupă-te de tine, de aspirațiile tale. Și de lipsa ta de rațiune, care o să îți dăuneze indiferent dacă ajungi sau nu președinte. Multora le ia puterea mințile. Ție ți le-a luat înainte s-o ai. Poate ți se pare că ești un mare om politic, că ai capitalizat voturi care nu-ți aparțin. Dar, în realitate, în lumea asta bezmetică, Georgică, orice sociopat determinat putea să facă exact ce ai făcut tu. Singurul motiv pentru care tu ești în punctul ăsta în locul oricui altcuiva e că sociopatia ta s-a manifestat la vreme și a prins un val. Numai că puterea nu se obține așa. Și valurile se ridică și cad. Pietrele rămân. Tu nu ești o piatră, Georgică. Tu ești o meduză care s-a cățărat pe un val care nu-i aparținea. Și se vede un pic mai sus și chiar crede că e distractiv și crede că poate decide ce se întâmplă cu făpturile de sub ea. Dar valul se pregătește să coboare. De aia e mai bine să vezi ce te faci cu tine, Georgică! Că, dacă ai dreptate cu ceva, atunci ăla e faptul că există viață și după alegeri.
