Să ne calmăm și să păstrăm un ton decent. Nu ne ajută nici visele lui George Simion, nici nesiguranța lui Nicușor Dan. Într-adevăr, din ’89 nu a mai fost niciodată atât de clar conturată lupta dintre Est și Vest. Îmi amintește de dezbaterea dintre Iliescu și Rațiu. Toată lumea are dreptate când spune că asistăm la o ipocrizie mediatică și că pare aproape inutil să mai crezi pe cineva.
Mass media mainstream nu a ajutat, sub nicio formă, telespectatorii să se informeze și să rămână informați în timpul acestei campanii. Aș putea spune că, din contră, mai mult a indus panică și neliniște. Cum bate vântul, așa se hotărăsc și unii directori de trust ce ideologie adoptă.
Estul este aici de când lumea, trebuie doar să decidem dacă îl lăsăm în pace încă 5 ani sau dacă îl mai întrebăm ce face. IPS s-a decis în avans și l-a invitat la masă. Simion dispare misterios în Viena. Georgescu rămâne în continuare un guru. Brusc a dispărut „turul 2 înapoi”, dar totodată s-a creat ceva ce nimeni nu credea vreodată: transferul de electorat.
Cu toate acestea, azi dimineață, într-un context medical am avut ocazia să asist la un fel de terapie electorală de grup. Pentru un scurt context, în cadrul unei clinici de analize, mai mulți pacienți erau așezați pe scaune într-o lungă așteptare și o singură persoană în picioare. Persoana din urmă a ținut un adevărat discurs despre cum Nicușor Dan vrea să omoare românii și că, din cauza lui, sistemul medical e așa cum este.
Acel moment mi-a demonstrat, încă o dată, că românii suferă de o amnezie națională și, totodată, de un fanatism extrem. În contextul alegerilor prezidențiale, fie că vorbim de turul 1 sau turul 2, din punctul meu de vedere nu s-a discutat suficient de sistemul medical public. Cât timp încă avem spitale din 1900 pe care încercăm să le reabilităm la infinit, aparatură medicală nouă care stă nefolosită și încă trebuie să lăsăm o atenție pentru medic pentru a fi băgați în seamă, consider că nu este o minune că suntem în topul țărilor cu cei mai mulți medici plecați peste hotare, în ciuda nivelului academic pentru care este recunoscută țara noastră.
Digitalizarea în sistemul medical înseamnă doar utilizarea calculatorului, iar celebrul card de sănătate este doar o bucată de plastic pe care nu trebuie să o uităm acasă. Chiar îmi amintesc că mai multe fețe bisericești s-au opus vehement introducerii acestui card! Și, cu vâlva care s-a făcut atunci, la 10 ani distanță încă sunt persoane care nu l-au primit și care întâmpină probleme în contextul unor nevoi medicale.
Sistemul informatic se blochează, merge greoi, nu este legat de restul sistemelor naționale și, de multe ori, procesul de transfer al datelor se face manual. Toate acestea cauzează cozi interminabile, un fel de ruletă rusească cu locurile pentru analize decontate și o „mafie” în ceea ce înseamnă facilitățile unui asigurat medical.
Câți dintre românii asigurați știu că au dreptul la un set complet de analize gratuite anual?
Câți dintre românii asigurați știu că au dreptul la servicii stomatologice gratuite?
Câți dintre românii asigurați știu că au dreptul să beneficieze de dispozitive medicale gratuite, în caz de nevoie?
Câți dintre românii asigurați își cunosc drepturile de „cetățean asigurat de sistemul public de sănătate”?
Prea puțini, vă răspund eu. Nu este în interesul nimănui să informeze cetățenii asupra acestor drepturi. Ce înseamnă „prevenție medicală”? Lasă, tratăm dacă e cazul și, până la urmă, „să fim bărbați”, „cât ne mai putem plânge de o durere”?
Rețelele sociale au și un minim de parte pozitivă, căci scot la iveală povești despre care nimeni nu ar fi vorbit. Găsesc tot mai des cazuri ale unor pacienți care au fost tratați cu indiferență de medici, care au fost trimiși acasă pentru că „exagerează” și ulterior au descoperit că au fost la un pas de moarte sau și mai rău, atâția pacienți care au plecat acasă „sănătoși” și n-au mai apucat a doua zi.
Un raport al Uniunii Europene despre Starea Sănătății, publicat în 2023, arată că România ocupă primul loc la numărul de decese din cauze prevenibile și tratabile, ultimul loc pentru cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor și, totodată, românii scot cei mai mulți bani din buzunar când vine vorba de sănătate. De ce?
Pentru că evaziunea fiscală este în floare și nimeni nu vede adevăratele cauze, pentru că au fost alocați doar 28 mld. lei către sănătate, pentru că încă avem muncă la negru și la gri, pentru că încă avem prea multă birocrație care necesită fonduri.
Cu toate astea, în campania prezidențială nimeni nu vorbește despre ceea ce contează. Știu, nu este în atribuțiile președintelui să trezească sistemul medical, dar mai bine de jumătate din discursurile și din promisiunile făcute pe la toate posturile de televiziune nu sunt în „fișa postului” pentru care candidează. Bine că s-au folosit de bolnavii de cancer sau de femeile abuzate pentru a „intimida” contracandidații, dar n-au fost în stare să ofere o soluție.
Asistăm la o defilare a oamenilor de paie, cu discursuri populiste și speranța că poporul va asculta orbește fiecare aberație pe care o scot pe gură atât suveraniștii, cât și alții.
Pe de altă parte, este un cerc vicios între educație, sănătate, economie… nu prea funcționează nici una fără alta. O vorbă populară spunea că un popor needucat este un popor ușor de manipulat, însă I. Kant spunea încă de prin anii 1800 că „omul nu poate deveni om decât prin educație. El nu este decât ceea ce face educația din el”.
Și, în pofida acestei crize generale ce a cuprins România, în continuare românii știu de toate, în continuare toți sunt medici, economiști, analiști politici, analiști militari, ideologi și câte și mai câte.
Toate aceste atitudini sunt rezultatul consumului de media, care este în căutare de scandal, senzațional, șocant și care promovează toate „valorile” sociale. Dacă în cadrul televiziunii limbajul „suveraniștilor” este limitat de câteva norme ale CNA, în online totul este spus verde în față. Agresiune verbală, amenințare de toate felurile, hărțuire – totul este valabil dacă îți permiți să ai o opinie diferită.
Nimeni nu e dispus la dialog, nimeni nu vrea să expună un punct de vedere coerent, nimeni nu vrea să privească mai larg.
A fost reducere la ochelari de cal și Călin Georgescu, împreună cu familia „suveranistă”, a fost imaginea campaniei de marketing.
