Am început ziua citind o carte fascinantă despre Theresa May, scrisă de Anthony Seldon – istoric și autor cunoscut pentru portretele detaliate ale premierilor britanici și, implicit, ale mandatelor acestora. Nu am ajuns încă foarte departe, dar simt să povestesc câte ceva despre introducere, acolo unde Seldon conturează cu luciditate ce înseamnă, de fapt, să fii un lider de guvern eficient.
Premierii, spune autorul, au nevoie de claritate strategică. Să știe de ce sunt acolo. Să nu se piardă în detalii, presiuni de partid, jocuri politice și răfuieli personale. Vă citez din carte: „În primul rând, prim-miniștrii au nevoie de claritate strategică cu privire la misiunea lor principală. Ei descoperă imediat că nu au prea mult timp la dispoziție și, dacă obiectivele nu le sunt clare în minte, își pierd rapid concentrarea din cauza multiplelor presiuni.”
Un alt ingredient esențial este potențialul intelectual real. Seldon vorbește despre capacitatea de a înțelege rapid informații complexe, de a lua decizii grele în condiții de presiune, de a inspira încredere prin competență autentică. Potențialul intelectual este esențial, având în vedere „volumul de muncă pe care orice prim-ministru trebuie să îl acopere. Fără abilități rapide de înțelegere și de procesare a informației, ei sunt dați imediat în vileag și nu reușesc să inspire încredere.”
Mai departe, Seldon insistă pe capacitatea de a citi oamenii și de a construi echipe sau, așa cum exprimă el, premierul trebuie să fie un „bun cunoscător al caracterului uman” și să se înconjoare de oameni care să-i permită să-și îndeplinească misiunea.
Rezistența fizică și emoțională este un alt criteriu: „Trebuie să lucreze foarte multe ore, fără întrerupere, ceea ce înseamnă rezistență emoțională și cea fizică sunt esențiale, deoarece solicitările la adresa prim-miniștrilor sunt neîntrerupte și epuizante.”
De asemenea, un premier trebuie să fie bun negociator; speaker foarte bun, să își formeze singur „răspunsuri în timpul sesiunilor de întrebări adresate prim-ministrului și în interviurile cu reprezentanții presei, să țină discursuri entuziaste la conferințele de partid și cu ocazia altor întruniri prestabilite”; trebuie să fie hotărât, să știe când este bine să ia o decizie și când să mai amâne, dar să fie și flexibil.
Nu în ultimul rând, trebuie să fie empatic, atât cu oamenii din echipa lui, cât și cu cetățenii.
Și acum întrebarea firească: a avut România vreodată un astfel de premier?
Unul care să bifeze toate criteriile lui Anthony Seldon? Sau măcar o parte dintre ele?
Sau poate, mai important, merită România un astfel de lider? Îl pregătim? Îl cerem? Îl susținem? Îl recunoaștem?
