Un ,,fenomen” păgubos, care nu trebuie să mai ia amploare: ura dintre profesori, părinți și elevi

Manifestată mai ales în mediul online, în care demnitatea și etica par că au fost uitate de o parte dintre cei implicați într-un fel sau altul în educația copiilor, care comentează acid, varsă venin, trec direct la jigniri grosolane și de multe ori fără să înțeleagă informația asupra căreia își dau cu părerea, ura sapă o prăpastie mai adâncă decât a fost vreodată, între cadrele didactice, părinți și elevi.

Astfel, în loc să analizeze problemele sistemului și să caute soluții pentru ele, în loc să se unească pentru a rezolva aspecte esențiale ce țin de siguranță, programă, manuale, condițiile de muncă, examene și altele, cei mari sunt ocupați să se arate cu degetul și să se învinuiască reciproc, inclusiv pentru aspecte ce țin de clasa politică, sistem, administrație sau societate.

Atunci când profesorii, părinții și elevii se vor comporta din nou ca făcând parte din aceeași echipă, atunci când se va renunța la mentalitatea că ,,de vină” pentru stadiul educației copilului:

* e doar profesorul, că de aceea merge la școală!
* e doar părintele, că nu i-a oferit cei ,,7 ani de-acasă”!

Abia atunci vom progresa, ne vom simți cu toții în aceeași tabără și vom acționa ca atare!

Vom înțelege că indiferent de stadiul dezvoltării și al educației cuiva, orice progres e important și că un progres mai lent înseamnă tot evoluție! Că prezentul are alte provocări, că metodele care au funcționat cu noi acum 30 de ani nu mai merg cu copiii de astăzi, că fiecare copil are viața, situația sa unică, configurația sa emoțională. Că noi, adulții, trebuie să le fim exemple de comportament în orice situație.

Numai atunci ne vom putea concentra pe ceea ce trebuia de la început: pe interesul copilului și pe soluții potrivite la problemele serioase ale sistemului de învățământ.