Geoană nu s-a inventat astăzi sau ieri. Îl știm de pe vremea lui Vanghelie, care îi cumpără ceasuri de valoarea unui apartament din infracțiuni. Îl știm de pe vremea lui Iliescu, care îl declara “prostănac” în văzul lumii întregi, atunci când nu garanta pentru el prin afișe electorale. Îl știm de pe vremea când țopăia a looser cu Mihaela, dragostea lui în discursul prematur care l-a consacrat în memoria publică ca pe unul dintre ridicolii absoluți ai acestor meleaguri.
Sigur, când oferta electorală actuală e de o tristețe cruntă, Geoană putea să le pară multora drept o variantă oarecum acceptabilă de prezidențiabil. Că, față de ceilalți, pare mai spălat și mai citit. Dar momentul deconspirării de către jurnalista Emilia Șercan a celor câteva zeci de pagini plagiate din teza lui Geoană de doctorat a fost și un test.
Involuntar, dar totuși un test, menit să arate dacă Geoană a rămas prostănacul indicat de Iliescu sau dacă ceva s-a schimbat între timp, că doar omul și-a făcut veacul la NATO și poate a învățat câte ceva pe acolo. Ei bine, se pare că, dacă ai fost o dată prostănac, toată viața nu faci altceva decât să confirmi….
Emilia Șercan a publicat dovezile necesare pentru a demonstra că teza de doctorat a lui Mircea Geoană e una plagiată într-o proporție semnificativă. Sigur, Geoană nu a copiat de la alții cu nesimțirea cu care a făcut-o celălalt prezidențiabil, și anume ostașul în slujba țării, dar a plagiat prin traducerea unor texte aparținând administrațiilor prezidențiale americane.
Practic, peste 70 de pagini din lucrarea de doctorat a lui Geoană nu includ ideile lui, ci ideile unor persoane, altfel celebre, pe care totuși nu le citează. Dar se acoperă cu o bibliografie dublă, ca în caz de ceva să poată spune de unde a venit inspirația.
Sigur, pentru români plagiatul n-a fost niciodată ceva groaznic. Că românii se tem de hoții care dau în cap, nu de ăia care fură idei. Și nu e nici asta inexplicabil, deși apetența către hoție indică de obicei aceleași mecanisme interioare disfuncționale. Dar nu pentru a judeca românii scriu asta, ci pentru a explica de ce mulți români au privit această dezvăluire a Emiliei Șercan cu scepticism. Cu alte cuvinte, având în vedere oferta de candidați, din care Geoană părea cel mai spălat și având în vedere că n-a dat nimănui în cap, ci doar a furat cuvinte, mulți cred că în ciuda acestei dezvăluiri Geoană nu pierde șanse.
Culmea, putea să fie așa! Căci, după discuția civilizată pe care a purtat-o cu Emilia Șercan înainte de publicarea materialului jurnalistic, discuție pe care Emilia Șercan a oferit-o publicului imediat după reacția lui Geoană, acesta putea să pregătească un fel de a riposta care să nu fie demn de Bode sau Ciucă. Dar Geoană a decis că e mai bine să confirme ce a spus Iliescu despre el și a ieșit la atac într-un fel absolut ridicol.
În primul rând, în reacția lui publică, Geoană are grijiă să nu menționeze deloc numele Emiliei Șercan, jurnalistă care l-a deconspirat drept plagiator. Și asta nu pentru că Geoană se crede prea important pentru a pune în valoare munca unui jurnalist, pentru că, în alte situații, se călca cu alții pe pantofi ca să apară în fotografii cu jurnaliști mai puțin cunoscuți decât Emilia Șercan, ci pentru ca are impresia că, nemenționând în fața publicului său sursa dezvăluirii, va da acesteia aspectul blurat al fake-news-ului pe care îl acuză.
În plus, se face singur de râs, acuzând interferențe obscure în campania lui electorală, știind că a discutat cu jurnalistul care l-a pus sub reflectoare și că în acea discuție a avut cu totul și cu totul altă abordare decât cea pe care o arată publicului său.
În esență, Geoană a dovedit prin reacția aceasta că Iliescu avea dreptate.
Dar care ar fi fost reacția unui ne-prostănac în această situație? Ei bine, un ne-prostănac ar fi apreciat public munca unei jurnaliste care s-a dedicat deconspirării plagiatorilor din fruntea statului român și ar fi spus că regretă plagiatul prin traducere, despre care, la vremea aceea, nu știa că e problematic. Și și-ar fi prezentat scuzele publicului care a avut încredere în el, anunțând în același timp că nu vrea să îngroașe rândurile politicienilor hoți și că se retrage din cursa prezidențialelor.
Așa, numai așa, Geoană ar fi demonstrat că are coloană vertebrală și că nu mai e prostănacul de care toată lumea a râs în variate ocazii de-a lungul timpului. Dar, sigur, poate că Geoană s-a obișnuit cu statutul de prostănac. Și poate nu vrea să fie altfel. Căci titulatura asta face parte din identitatea lui, una la care nu e dispus să renunțe nici măcar când cea de președinte de țară e în joc…
