„Din România comunistă puteai să scapi ilegal în două moduri: să fugi în străinătate sau să rămâi în străinătate. A doua variantă numai în cazul în care aveai aprobarea să pleci din România. Numărul oamenilor fugiţi din România, dintr-o statistică a Securităţii, pe care o prezentăm schiţat, este de puţin sub 100.000 de oameni, adică în jur de 97.000”, arată CNSAS.
A fost aleasă pentru analiză perioada 1968-1989 în funcție de schimbarea pedepselor din Codul Penal privind trecerea ilegală a frontierei. Până în 1968 trecerea ilegală a frontierei sau tentativa de trecere ilegală erau considerate act de trădare şi pedepsite cu până la 10 ani de închisoare, iar după 1968 au devenit infracţiuni de drept comun. Pentru trecerea sau tentativa de trecere ilegală se aplica pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
„Din cei 97.000 de fugari, aproape 25.500 au trecut frontiera fraudulos frontiera. Majoritatea, adică în jur de 71.500, au rămas în străinătate folosind diverse prilejuri: vizite la rude, excursii, mic trafic de frontieră, contracte culturale sau economice, manifestări sportive, tratamente medicale etc”, mai arată sursa citată.
Cei care au ales să fugă aveau diferite niveluri de şcolarizare şi ocupaţii diferite la momentul plecării: 38.000 aveau studii elementare, 14.000 şcoala profesională, 26.000 studii medii şi postliceale, 17.000 studii superioare şi aproximativ 2000 fără studii precizate sau fără studii.
Pe criteriul etniei, fugarii erau români (50.400), germani (24.200), maghiari (19.200), evrei (1800), romi (1500) şi alte etnii, de ordinul sutelor (turci, tătari, greci, slovaci, ucraineni etc.)
Ţările vizate de fugari erau, cu precădere, cele europene, Germania (majoritatea persoanelor alegeau această destinaţie), Austria, Suedia, apoi, în ordinea numărului de persoane, Statele Unite, Canada, Israel, Grecia, Turcia.
 răspunde la întrebarea: „Câți oameni au fugit din România comunistă în perioada 1968-1989?”.){kind=link}