INVESTIGATORIA: Care a fost reacția dumneavostră inițială, când ați văzut ascensiunea acestui personaj care a stat sub radar, pe care nu l-a anticipat nimeni? Ați simțit brusc pericolul sau lucrurile au devenit clare un pic mai târziu?
Gelu Duminică: L-am simțit din momentul în care am văzut primele estimări de vot. Adică atunci când se numărau voturile la BEC. Și mi s-a reconfirmat teoria că retrăim anii 40. Cu o zi înainte, mă întâlnisem cu Toader Paleologu și discutam de niște lucruri. Eu îi spuneam de zona asta de extremism din România, care e mare și care foarte probabil va crește în următorii patru ani, din simplul motiv că nu stăm chiar bine socio-economic și nemulțumirea va crește. Toader îmi spunea că nu e chiar așa, că totuși are speranță că nu se va ajunge acolo. În seara aia, mi-a scris: “Gelu, e mai rău decât spuneai tu!” Cam ăsta a fost sentimentul: că e mai rău decât mă așteptam. Adică, chiar dacă eu sunt printre cei care vorbesc de pericolul extremist, nu mă așteptam să vină. Așa că surpriza a fost foarte mare.
Cum explicați faptul că acest personaj a decis în anul 2024 să fie o copie a lui Antonescu?
Mai degrabă a lui Zelea Codreanu, care a fost votat. Antonescu n-a fost votat.
Am văzut că are mulți susținători de etnie.
Da.
Cum ne explicăm susținerea unor oameni de etnie romă pentru cineva care imită pe foștii călăi ai etniei?
Ăsta e votul dezamăgiților. E votul oamenilor care s-au simțit abandonați. Nu e al unei etnii. Pentru că două milioane și jumătate de voturi nu-s de colo. Și nu sunt date de romi. Din punct de vedere electoral, romii sunt la 500.000, 600.000 de voturi în momentul de față. Hai să presupunem că ei ar fi votat toți, tot sunt milioane de români care au votat asta. Sigur, dezamăgiții, pauperii, oamenii care s-au simțit abandonați de partidele tradiționale și de politica pe care ei au pus-o în practică în ultimii ani, au reacționat. Au căutat Salvatorul. În momentul în care nu mai găsești lideri, cauți salvatori. Asta s-a întâmplat și în perioada anilor 40. Totul a venit pe același fond: degringoladă politică, dezamăgire față de partidele tradiționale, influența Rusiei majoră și atunci, influența mișcării naziste, mișcarea eugenistă. AUR, doamna Șoșoacă au fost percepuți de cei care s-au simțit abandonați ca salvatori. Da, și în perioada mișcării legionare au fost mulți care au votat extremiștii. Și din interiorul comunității rome. La fel și acum: avem romi pe listele doamnei Șoșoacă și pe listele AUR. Însă nu cred că trebuie să cerem unei minorității ceea ce însăși majoritatea nu face.
Aș vrea să-mi clarific întrebarea. Atunci când o minoritate este supusă unei tragedii colective, ea nu păstrează un sentiment de repulsie față de urmașii celor care i-au fost călăi?
Atâta timp cât cunoști istoria, da. Dar mulți dintre noi nu știm istoria. Mulți dintre romi nu știu că noi am fost victimele Holocaustului și victimele sclaviei. Nu știm. N-am fost învățați?
De ce nu le spune nimeni?
Cine să le spună? Ia spune-mi dacă tu în școala primară ai primit informații despre suferințele romilor.
Nu.
Păi da. Noi am învățat istoria din al doilea război Mondial după ce România a întors armele. Nici n-am știut că în prima parte a lui noi am fost parte a Axei Răului. Nu am știut! Nu ni s-a spus. Și atunci logic că ignoranța e foarte mare! Mai mult decât atât! Toți am primit aceste valori nationalist exacerbate în care spațiul românesc a fost miezul. Noi am fost poarta creștinătății, noi nu am vrut răul nimănui, n-am cotropit pe nimeni. Și atunci ce ai fi vrut să avem? Ignoranță. Da, în ultimii ani am început să vorbim despre Holocaust, da, în ultimii ani am început să vorbim despre sclavie. Da, avem un amărât de studiu de caz în clasa a opta despre sclavia și holocaustul romilor, care a fost introdus prin eforturile fundației noastre acum vreo patru ani! Noi nu știm despre comunism, Carmen! Noi n-am învățat. Noi considerăm comunismul ca fiind o perioadă în care aveam o industrie foarte puternică, eram cei mai tari, aveam cea mai bună educație, eram uriași. Pentru că asta ni s-a spus! Asta ni se spune. Ignoranța nu poate fi combătută decât prin cunoaștere. Ce știm noi despre legionarism? Însă folosim cuvinte. Pe de cealaltă parte, aceste alegeri ne-au arătat că noi nu am internalizat valori. Noi am vorbit despre drepturi, despre egalitate, despre stat laic, despre diversitate, incluziune, însă noi nu le-am decodificat. Pentru că pentru decodificare ai nevoie de lideri civici, religioși, politici, care să traseze direcția. Noi am avut dihonie. Noi, tot secolul XX și o partea asta a secolului XXI, noi am avut dihonie. Și atunci de unde vrem să știe? Logic că și romii cad victimă, ținând cont, sigur, de nivelul de instrucție pe care îl au. Sunt victime cu precădere! Pauperii în general sunt mult mai ușor de manipulat pentru că ei au fost abandonați de stat. Ți-aduci aminte de pandemie? Prima măsură pentru dezavantajați a venit la șase luni după declararea ei. Timp în care lor li s-a spus: “Stai acasă!”, ceea ce pentru ei echivala cu înfometarea. Eforturile financiare au fost direcționate către agenții economici. Oamenii ăia s-au simțit abandonați. În plus, vedeau că lor li se impunea să stea acasă, să ia amendă, să fie controlat și vedea liderii politici chefuind cu trabucul în gură și paharul de coniac în mână. Atunci a apărut AUR-ul pe cal alb. Acum AUR a intrat în combinație cu PSD-ul, s-a dat cu ei, nu mai e atât de împotriva LGBTQ, nu mai e împotriva migranților, s-a dat cu sistemul. Și aveau nevoie de alt om. Și a venit altul. Cu aura de intelectual, citând. Psihoterapeutul Cătălina Hetel a avut un text genial despre asta. În care compară chestia cu Georgescu cu metoda Loverboy. Tu ești omul frustrat, supărat, neînțeles de părinți și familie, și vine unul care te vede, vorbește direct cu tine, îți aduce flori, îți spune că ești frumoasă și deșteaptă, că doar pentru tine face și ți-a rupt capul, în două săptămâni ești în stare să te duci cu el la starea civilă. Dar după care afli că, de fapt, te-a traficat. Îți ia timp până înțelegi, uneori nu înțelegi deloc. Noi, parte din societatea românească, este în mare parte victimă. Eu nu i-aș antagoniza deloc. Îi înțeleg perfect. Dezamăgirea și faptul că nu au fost văzuți, că s-au simțit folosiți, faptul că au fost manipulați, că lor li se spunea ceva și liderul făcea altceva, i-a dus în zona asta. A apărut Loverboy-ul. Și le-a rupt capul. Nu uita, victimele Loverboy-ului, de multe ori refuză să creadă că sunt victime. Nu e vina victimei. Băi, să nu-i antagonizăm pe oamenii ăștia! Sunt cetățeni, sunt egalii noștri, sunt în societate. Trebuie să înțelegem faptul că ani de ignorare au dus aici. Dacă nu ne uităm la cauze, o să repetăm chestia asta! Cauza nu e că omul ăla e prost, da? Sunt oameni cu studii universitare care l-au votat și susținut. Chiar toți sunt proști? E votul abandonaților. Mă înjura toată lumea când vorbeam de echilibru, că nu e bine, că antagonizarea nu ajută. Am avut și eu dreptatea mea. Nu merge așa! E nevoie de lideri unificatori. Să nu mai vorbim de două Românii: una a deștepților și alta a proștilor. E o singură Românie stratificată, diversificată, care au nevoie de lideri unificatori. Ei s-au lăsat seduși. De ce? Păi am sădit noi conștiință civică, am învățat noi despre legionarism, despre fake-news, despre manipulare? Nu! Am lăsat victimele în vina agresorului. Și acum ne întrebăm de ce a câștigat agresorul? De aia! Că instituțiile nu și-au făcut treaba. Că școala nu și-a făcut treaba. Că noi nu ne-am făcut treaba suficient. Am trăit în bulele noastre, unde am crezut că totul e în regulă. Ce-ai fi vrut să facă oamenii ăia de la Alexandria, despre care ai scris tu? Când ei au fost luați din casele lor, băgați în module container în afara orașului? Ce ai fi vrut să voteze ei? Le-a spus că sunt buni și frumoși. Le-a rupt capul. De ce nu au făcut și ceilalți partea asta pe bune? Eu am tot respectul pentru oamenii ăia. Și trebuie să-i înțelegem și să ne punem și noi cenușă în cap. Și să construim punți. Astfel încât România asta să fie o țară în care fiecare să se simtă acasă.
