Vreau să înțelegem contextul acestei declarații, pentru că doar așa îi vom înțelege gravitatea:
Interviul este dat în Komsomolskaia Pravda, fostă oficină URSS, actuală oficină a lui Putin, publicație tabloidă cu o audiență foarte mare în presa rusă. Deci interviul este menit să ajungă la cât mai multă lume din rusia, prin urmare este un indicator că acest interviu are (ȘI) menirea de a transmite un mesaj pentru popor.
Interviul este despre politica externă, despre al doilea mandat al lui Trump, despre Ucraina, despre viitoarele negocieri de pace, România, Moldova și Uniunea Europeană. Asta este un indicator că interviul este (ȘI) pentru uz extern.
Interviul este dat de Nikolai Patrushev, consilierul principal al lui Putin, fost șef al FSB, fost șef al Consiliului de Securitate rus, în continuare membru cu drepturi depline în ultimul. Patrushev NU este Peskov și nici bețivul de Medvedev. El nu este un simplu purtător de cuvinte. El este un arhitect de politici, în special cele de securitate internă și externă. Este unul dintre arhitecții structurii de putere pe care Putin o controlează acum.
Faptul că Patrushev a vorbit atât de tăios și dur înseamnă nu doar că Vladimir Putin consideră corectă abordarea, dar o și susține, iar când Patrushev spune ceva, iar Putin susține, declarațiile, vorbele se materializează în fapte. Faptele de multe ori sunt devastatoare pentru popoarele învecinate (vedeți Georgia, Ucraina, Moldova).
Acum că avem aceste date de bază, ce zice Patrushev pe gură și ce înseamnă ce zice el și de ce este extrem de grav pentru România și pentru Republica Moldova?
„Conducerea UE, de exemplu, a pierdut de mult dreptul de a vorbi în numele multora dintre membrii săi, precum Ungaria, Slovacia, Austria, România şi alte câteva ţări europene interesate de stabilitatea în Europa şi de adoptarea unei poziţii echilibrate faţă de Rusia„
Din perspectiva limbajului, am putea spune că nu avem nicio dovadă că Patrushev interferează în politica internă a României, nu? Unde zice Patrushev ceva despre Călin Georgescu, unde vorbește el despre „sferele de influență”, unde își arată el sprijinul pentru partidele extremiste de la noi? Nicăieri. Însă diavolul se ascunde în detalii:
– Ungaria este o democrație iliberală, cu un standard de viață în scădere. Ungarea pe care România a depășit-o la multe capitole, este principalul ți primul factor de destabilizare al Uniunii Europene (vă aduceți aminte că eu am tot scris despre strategia pe termen lung a rusiei, care implică exact obiectivul ăsta). Orban este recunoscut la nivel mondial ca fiind un iliberal, susținător al rusiei și cel care a blocat de multe ori ajutorul Uniunii Europene pentru Ucraina, țară victimă a agresiunii ruse;
– Slovacia este pe drumul spre o democrație iliberală dacă va continua cu regimul lui Fico. Fico însuși acuzat de corupție în multiple cazuri, inclusiv de implicarea apropiaților săi în asasinate, încearcă (și reușește) să subjuge toate structurile de forță și intelligence ale Slovaciei pentru a controla societatea. Fico este o altă marionetă a lui Vladimir Putin, la fel ca Viktor Orban, fiind în vizită la criminalul de război de la Kremlin chiar acum câteva săptămâni, după care a început un șantaj asupra Ucrainei;
– Austria are, pentru prima dată de la Partidul Nazist încoace, o conducere de extremă-dreapta, fascistă. Nu este întâmplătoare enumerarea lui Patrushev.
România, pentru toți cei care caută dovezi și nu văd pădurea de copaci, este în viziunea lui Patrushev, Putin, a Kremlinului, în sfera de influență rusă, deci trebuie să aibă relații bune cu Moscova. De ce este acest lucru o problemă? Nu ar fi bine să avem relații bune cu toată lumea, ar întreba unii? Ba da, ar fi bine să avem relații bune cu toată lumea care este demnă de relațiile tale bune. rusia este un stat agresor, criminal, terorist, condus de un criminal de război și de o conducere mixtă între autocrație personalizată (Putinismul) și o plutocrație complexă (Oligarhie alături de dominația siloviki). V-ați lăsa copilul să aibă relații bune cu un astfel de copil? Să se „joace frumos” afară? S-au v-ar fi frică că Putinică, cu prima ocazie i-ar rupe capul copilului dumneavoastră? Eh, cam asta trebuie să fie și reacția noastră.
Declarația lui Patrushev cu privire la România este gravă în contextul alegerilor Prezidențiale. Ea are scopul de a arăta cu degetul înspre România și de a genera frică. Este o declarație gândită, nu una aruncată într-un interviu, menită să lucreze în tandem cu declarațiile lui Călin Georgescu: Georgescu spune să nu ne fie frică cu el, pentru că el va avea grijă de România, Patrushev spune că dacă nu alegem pe cineva care să se joace frumos cu rusia, ar trebui să ne fie frică. Georgescu urmează (rămâne scris) să răspundă acestor declarații în zilele următoare, fără să facă referire la ele obligatoriu, proiectând siguranță. Patrushev a devenit combatant în războiul politic dus împotriva României de către rusia, parte a politicii „Active Measures” al KGB-ului, ulterior preluat de FSB-ul condus o perioadă chiar de Patrushev.
În viziunea lui Patrushev, România trebuie să devină la fel ca celelalte state enumerate, (1) un factor de destabilizare a Uniunii Europene, (2) să se îndepărteze de influența occidentală, (3) să sărăcească economic și să devină mai puțin independente, (4) să-și piardă în timp din suveranitate pentru a accepta presiunile rusiei, care ne vede o piesă importantă în construcția „sferelor de influență”, mai ales la Marea Neagră. Destabilizare, sărăcie, apropiere de rusia, pierderea independenței, suveranității politice și ulterior și sociale. Asta vrea rusia pentru noi. De asta declarația lui Patrushev este una extrem de gravă.
Faptul că Statul Român nu a reacționat până în acest moment, este indicatorul unui stat slab, dezorientat, care nu-și găsește referințele și ghidajele. Sau este un stat atât de slab încât este ori indiferent, ori total incompetent. Nu mă așteptam la foarte multe de la noul Ministru de Externe Emil Hurezeanu (care dă bine ca nume și postură, este adevărat), dar parcă o reacție m-aș fi așteptat de la Ministerul Afacerilor Externe din România. Poate că noua echipă încă nu a găsit mașina de scris fax să ne trimită comunicatul.
Despre Republica Moldova a declarat următoarele: „Nu exclud ca politica agresivă anti-rusească de la Chișinău să ducă fie la apartenența Moldovei la un alt stat, fie la încetarea existenței sale„.
Declarația vine să marcheze clar teritoriul „sferei de influență”, ba mai mult, nu să genereze frică, ci teroare în rândul populației. De ce teroare? Pentru că, printre rânduri, o putere agresivă teroristă cu capabilități nucleare , care a demonstrat în trecut că nerestricționată agresează militar pe oricine își dorește, face amenințări legate de dispariția cu totul a unui stat. Discutăm despre o amenințare la însăși existența Republicii Moldova ca stat. România, după ce ar fi răspuns la atacul asupra ei, avea în responsabilitate să răspundă și la atacul asupra Moldovei.
Însă, spre deosebire de România, Republica Moldova a reacționat prin Ministerul Afacerilor Externe chiar de ieri, printr-un comunicat în care spune „R. Moldova este un stat suveran, angajat ferm pe calea democrației și integrării europene, conform voinței cetățenilor săi. R. Moldova va continua să își apere interesele cu fermitate, prin mijloace pașnice și dialog constructiv, bazat pe respectul suveranității și principiile dreptului internațional”.
Republica Moldova pare-se că nu este un stat condus politic atât de slab precum al nostru. Sper ca până la finalul zilei să mă înșel.