În a doua zi a sărbătorilor pascale ale anului 2025, Papa Francisc s-a dus să se întâlnească cu Dumnezeu. Într-o dimineață când porțile Cerului erau larg deschise.
I s-a îngăduit înainte să ofere binecuvântarea în prima zi de Paște. Și apoi s-a dus Acasă, acolo unde nu e nici durere, nici întristare, nici suspin.
Dar înainte ne-a lăsat și nouă niște sfaturi.
Cel mai important dintre ele e să nu lăsăm răul să ne întunece iubirea.
Să nu lăsăm judecata să ne umbrească iubirea.
Să nu căutăm noi să punem verdicte și stigmate.
Să nu privim ciudat către oamenii cu alte preferințe decât ale noastre.
Să ne iubim unii pe alții, tocmai în virtutea ideii că suntem diferiți unii de alții și asta ne face frumoși. Albi, negri, heterosexuali, homosexuali, bărbați, femei, bogați, săraci. Toți suntem copiii lui Dumnezeu.
Și datoria noastră e să ne fim aproape unii altora și să ne păzim de Rău.
Am cam eșuat în ultimii ani. Poate plecarea asta a Suveranului Pontif în ziua simbolică a Paștelui, în care porțile Cerului sunt deschise, ar trebui să ne amintească ceva despre noi. Despre motivul pentru care suntem aici. Și despre rolul nostru real pe lume. Căci nu cred că e vreunul printre noi care crede că a venit aici ca să înjure, să urască sau să comploteze împotriva semenilor lui.
Haideți să folosim acest moment trist ca pe un punct de revenire la normal, la cei care suntem noi în afara oricărei influențe exterioare. Și să ne amintim de ce suntem aici, până la urmă. Cred că asta i-ar plăcea tare mult Suveranului Pontif să facem în memoria lui.
){kind=link}