„Din perspectivă antropologică creștină, omul este persoană, nu individ, cum a fost desemnat mai ales în spațiile totalitare și în modernitatea noastră târzie. Cuvântul «persoană» derivă din latinescul persona, masca actorilor din Roma antică, și din grecescul prosopon, care desemnează un chip orientat către celălalt”, a explicat Bănescu.
Fiecare om este înzestrat cu o vocație a dialogului, arată teologul, care trebuie exersată și rafinată: „Avem echipamentul ontologic necesar – trebuie doar să-l cultivăm. Suntem ființe dialogale.”
Pornind de la această bază teologică, Vasile Bănescu a subliniat că în creștinism dialogul se află în centrul mântuirii, ca formă de salvare din răul lumii, dar și din autosuficiență. A citat-o pe Simone Weil și a amintit ideea de „greutate”, gravitația păcatului care ne trage în jos, în opoziție cu harul, care are o forță ascensională. Dialogul, spune el, are capacitatea de a ne goli de ego pentru a face loc celuilalt.
„Adevăratul dialog presupune să te ștergi pe tine și să-l lași pe celălalt să vorbească. Este o formă de ascultare și smerenie profundă.”
Bănescu a avertizat asupra falselor forme de comunicare contemporane, în special cele din social media, pe care le consideră surogate ale dialogului autentic. „Ne risipim acolo. Dialogul nu poate exista într-un spațiu în care fiecare își impune vocea fără a-l asculta pe celălalt.”
El a invocat gânditori fundamentali precum Socrate, Platon, Martin Buber și Emmanuel Levinas, subliniind că întreaga cultură europeană s-a născut din dialog. „În creștinism, însăși venirea lui Hristos este forma supremă de dialog între Dumnezeu și om. Dumnezeu iese în întâmpinarea noastră, precum Tatăl Fiului risipitor.”
Responsabilitatea față de celălalt este o dimensiune esențială a dialogului, a mai afirmat Bănescu: „Chipul celuilalt ne arată vulnerabilitatea lui și ne cere o reacție morală. A nu-ți păsa înseamnă a te închide în monolog.”
Pe final, a făcut un apel la educație ca fundament al culturii dialogului. „Educația nu înseamnă doar informație, ci formarea unei persoane capabile de dialog autentic. A dialoga e o mare onoare și o mare bucurie. Este o formă de cunoaștere și de descoperire a adevărului.”
