Am discutat acest subiect cu fostul ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru. Și ne-a explicat niște aspecte foarte importante și necesare în înțelegerea felului în care se desfășoară un război informațional, dar și ce resurse presupune el. Mai presus de toate, am încercat să aflăm, în cadrul acestui interviu acordat în exclusivitate publicației INVESTIGATORIA, care ar fi cele mai eficiente metode de contra-propagandă. Răspunsurile sunt clarificatoare.
Carmen Dumitrescu: În primul rând, sunt curioasă să aflu când ați devenit dumneavoastră familiar cu noțiunea de război informațional?
Anatol Șalaru: Cred că se întâmpla prin 2014-2015. Mai ales în perioada când am fost ministrul al Apărării, atunci am început să înțeleg și să văd mai în ansamblu, să văd mai în detaliu amploarea acestui război pe care Rusia îl duce împotriva Republicii Moldova. Și acum vedem că același lucru se întâmplă și în alte țări. Având acces la informație în limba rusă, am văzut multe analize realizate de analiști politici ruși, care au prevenit, au avertizat din timp că Putin pregătește un război amplu împotriva Uniunii Europene. Nu trebuie să omitem nicio secundă faptul că Rusia are o politică revanșardă și că fețele acestui război sunt multiple.
Pentru oamenii care abia acum se familiarizează cu conceptele, voiam să vă întreb de ce legăm doar Rusia de ideea de război informațional?
Vorbim doar despre Rusia când analizăm conceptul de război informațional, pentru că Rusia are ideile astea revanșarde de a-și recupera teritoriile pierdute în urma destrămării Uniunii Sovietice și teritoriile pe care le controla în Europa de Est. Putin este bolnav de ideea de a face din Rusia un centru de influență, un centru mondial, un centru de putere, care ar însemna anularea consecințelor Războiului Rece. Acest lucru îl poate obține prin mai multe metode. Metoda militară, care ar însemna să ocupe din nou aceste țări, dar deocamdată nu are această capacitate. A doua metodă este încercarea de a destabiliza situația din interior în aceste țări. De exemplu, în Republica Moldova și în România, metodele sunt un pic diferite. În România lucrează pe două direcții, cea mai vizibilă fiind încercarea de a discredita clasa politică, instituțiile statului, încercarea de a discredita guvernările în fața cetățenilor României. Și a doua este încercarea de a antagoniza populația României cu instituțiile europene, cu Uniunea Europeană. Și ați văzut că parțial le-a reușit. Au mers pe ideea că cândva era mult mai bine, că noi suntem sclavii Europei, că nouă Europa ne-a luat tot ce am avut mai prețios, că Europa ne consideră oamenii de categoria a doua. În interior narativul e că ”ăștia de 35 de ani ne-au furat, au condus țara și uitați-vă ce au făcut din țara asta”.
Atunci înțeleg că în Republica Moldova e altă strategie și sunt folosite alte narative…
Un pic altfel, fiindcă în Republica Moldova ei încearcă să inoculeze ideea că Rusia nu este rea. Aici, în România, nu se vorbește de faptul că trebuie să fim prieteni cu rușii, că ar fi nevoie de un parteneriat strategic cu Rusia. Nu, ei încearcă să discrediteze Uniunea Europeană și NATO și să vină pe ideea că e nevoie de o mână forte, o mână puternică, un lider puternic, care i-ar trage în țeapă pe ăștia care ne-au furat, care ar recâștiga suveranitatea României. Ar fi, practic, ceea ce promova Călin Georgescu și George Simion.
Iar în Republica Moldova, oamenii care au prins perioada sovietică, cei care au salutat despărțirea de Rusia, de Uniunea Sovietică, acum acestora încearcă să le inoculeze ideea că rușii nu sunt atât de răi. Cei mai răi sunt europenii, că ăștia vin cu gay-ii, cu LGBT-ul, că ăștia vor distrugă bisericile, că vor fi slugile lor, că vor să ne cumpere casele, să ne cumpere pământurile. Dar Rusia, vedeți, că Rusia este democrație, suntem frați creștini.
Știi, parțial lucrul ăsta a prins, mai ales la unii tineri care n-au apucat perioada sovietică, dar, de fapt, asta s-a întâmplat și în România, când tinerii care n-au apucat perioada lui Ceaușescu, acum spun că înainte era mai bine, deși ei nu-și dau seama despre ce vorbesc.
Ați spus că Rusia vrea să reface vechiul imperiu și nu are resursă militară pentru a-și îndeplini acest ideal, așa că s-a specializat în altfel de război, în cel informațional. Ce resurse are Rusia din acest punct de vedere?
Războiul informațional dus de Rusia nu a început cu 10 ani urmă. Întotdeauna Imperiul Țarist a dus un război informațional, prelucrându-și propria populație. De sute de ani în Rusia se vorbește de ideea că rușii sunt un popor deosebit, un popor ales, că ei sunt apărătorii valorilor adevărate ale creștinismului. Misiunea lor nu este să trăiască bine și să fie bogați, să se bucure de viață. Ei sunt aleșii lui Dumnezeu. Ați văzut că lui Putin și acum i-a reușit. Rușii sunt convinși de faptul că ei sunt cei mai buni, sunt un popor deosebit, și că sufletul lor este altfel. Spiritul rusesc nu poate fi comparat cu altele. Ei sunt înconjurați doar de dușmani care îi invidiază. Ei trebuie să lupte pentru valorile creștine în toată lumea. Amintiți-vă de răscoala pe care au provocat-o în Grecia, când era ocupată de Imperiu Otoman. I-au montat pe greci împotriva turcilor, după aceea rușii s-au împăcat cu turcii și i-au lăsat pe greci de capul lor, și turcii au înecat în sânge răscoala lor. Așa au făcut și cu sârbii și cu alții. Așa procedează ei întotdeauna. Spun istorii false, de exemplu, că Moldova n-a văzut niciodată a României, că moldovenii de fapt sunt un amestec de slavi cu tot felul de popoare, că în 1812 Basarabia, de fapt, a fost eliberată și nu ocupată, și soarta noastră, viitorul nostru poate fi doar împreună cu Rusia. Deci Rusia lucrează acum activ și metodele ei nu se bazează doar pe un centru undeva din Rusia care a elaborat niște metode. Ei au tradiții foarte serioase în privința asta, au instituții întregi în Rusia care lucrează și pregătesc aceste atacuri, au direcții pe la FSB, au la Kremlin, la Ministerul de Externe, la tot felul de universități sau centre care studiază estul Europei, fiecare specializat pe o țară. Sunt la guvern departamente întregi care se ocupă de asta. Acum activitatea lor în Republica Moldova este coordonată de fostul premier rus care actualmente este adjunctul șefului Administrației Prezidențiale, Serghei Kirienko. Este o persoană foarte importantă în ierarhia rusă, care are acces la toate instituțiile de forță din Rusia și resurse nelimitate. Rusia este foarte bine pregătită și, cu părere de rău, nici Uniunea Europeană, nici România și nici chiar Statele Unite nu sunt pregătite încă la nivelul corespunzător, nu sunt capabile să ia toate măsurile de contra-propagandă, în așa fel încât să le anuleze atacurile. Ați văzut că rusii sunt primii care au folosit și TikTok-ul, și Facebook-ul, și alte rețele de socializare.
Deci au niște experți pe partea de dezinformare și au și o cunoaștere în profunzime a celor pe care îi atacă, nu? Aș vrea să insistăm un pic pe asta, ca să înțeleagă oamenii cum sunt ei țintuiți de propagandă, cum sunt vizați de anumite narative.
Rușii folosesc fricile oamenilor. Comandă diferite sondaje în diferite țări și văd care sunt problemele prioritare ale populației. În Republica Moldova și în România, pe primul loc este frica de război. Și George Simion, și Călin Georgescu, toți au folosit în campania electorală aceste frici. Că, dacă câștigă Nicușor Dan, o să vă ia copiii și o să-i trimită la război. Exact așa e la noi, în Republica Moldova unde se spune că Maia Sandu este pentru război. Ei nu folosesc 50 de narative, nici măcar 10. E suficient unul singur bazat pe o frică mare. Sau câteva: războiul, sărăcia și gay-ii. Și folosesc și Biserica pentru propagandă. Organizează oameni, fac liste, îi trimit la diferite evenimente în Bulgaria, în Serbia, în Turcia și în Rusia.
Din experiența dumneavoastră și din ce ați văzut până în momentul ăsta, care ar fi niște metode bune pentru a te lupta cu acest război informațional, pentru a-l contracara? Sau care ar fi cele mai eficiente metode pe care le-ați observat dumneavoastră de-a lungul vremii în Republica Moldova? Că în România nu prea s-a acționat bine, așa că nu avem exemple de bună practică.
Deocamdată Republica Moldova n-a obținut un succes de 100%. A fost constituit un centru special care să se ocupe de contracararea propagandei.
Este o instituție a statului, practic, da?
O instituție a statului, da. Dar eu nu văd s-au obținut mari succese în a contracara propaganda. Cei care sunt țintele pentru aceaste fake news nu au capacitatea să citească o pagină până la capăt. Iar contra-propaganda noastră trebuie să fie și ofensivă, nu doar defensivă, fiindcă noi alergăm în spatele trenului. Alergăm după tren și noi încercăm să stingem niște incendii. Dar știți că sunt și metode inventive, când pentru a preveni un incendiu, dai singur foc la anumite chestii ca să ardă, ca să blocheze, să oprească un incendiu. Noi trebuie să fim și agresivi. Asta-i părerea mea. Noi trebuie să fim agresivi și să-i discredităm în primul rând pe aceia care lansează fake news-ul. Și instituțiile statului trebuie să lucreze toate împreună și să fie foarte active. Dar cea mai eficientă metodă, desigur, este o guvernare eficientă. Acum, părerea mea este că România ar trebui să obțină un premier în persoana lui Bolojan, alături de președintele Nicușor Dan, fiindcă acești oameni nu au fost aleși pentru promisiuni. Ei au fost aleși pentru că au spus adevărul. Ei nu au venit cu promisiuni, cum au făcut alte partide sau alți candidati care au promis marea cu sarea. Ei le-au deschis oamenilor ochii, le-au explicat care e situația și le-au spus că va fi greu, dar avem toate șansele să reușim. O guvernare foarte eficientă, desigur că ar fi o lovitură puternică pentru acești propagandiști pro-ruși. Doi, eu cred că reforma clasei politice este foarte importantă pentru a recâștiga încrederea cetățenilor. Dar nu poți să recâștiga încrederea cu aceiași politicieni cum au fost, de exemplu, cei de la PSD, care sunt vinovații principali pentru situația creată acum. Sau cu unii care au fost la PNL. Deci e nevoie de o reformă a clasei politice și nu poți să faci reforme cu aceiași oameni. N-ai cum. Trebuie oameni noi peste tot în politică. Este șansa partidelor politice de a supraviețui. Și eu văd politicieni mulți în România, dar nu prea văd oameni politici. Nu sunt.
A apărut acum și un sondaj care arată că AUR, dacă ar fi alegeri parlamentare acum, ar avea peste cât are PSD plus PNL în momentul acesta în România și tendința aia e de creștere. Credeți că avem timp să recuperăm distanța asta față de extremiști și cumva în următorii ani până la parlamentare să fim cumva în siguranță? Cum vedeți lucrurile?
Da, eu cred în asta. Eu cred că se poate realiza fiindcă George Simion are un punctaj mare acum și urma alegerilor, unde a luat un procent foarte mare. A mai spus întrun interviu că România este țara tuturor posibilităților, de vreme ce un tip limitat ca Simion și a luat 47% practic. Deci asta este ceva de neimaginat într-o țară unde oamenii sunt bine informați, unde oamenii citesc, unde oamenii au pregătire, au cultură. Dar în România vedeți că propaganda a reușit să-i aducă lui Simion peste 5 milioane de voturi. Sigur, nu toți cei care l-au votat sunt victimele propagandei. Unii au votat din supărare, din răzbunare, dar în marea majoritate votanții lui Simion sunt victime ale propagandei. Eu cred, însă, că în curand AUR și Simion vor începe să scadă.
Simțiți că în continuare Simeon este folosit de Rusia?
Bineînțeles. Ca să înțelegeți, Rusia nu are preferințe din astea de moralitate. De exemplu, să zică: ”noi cu ăsta nu ne legăm, că ăsta are un trecut dubios, că are dosare, că nu știu ce”. Cu cât mai multe dosare are un candidat, cu cât mai imoral este el, cu atât este mai bun pentru Rusia. Rusia nu va reuși curând să crească altul în locul lui Simion. De aceea Simion va fi folosit în continuare, ca acum. Și vedem care sunt declarațiile de acum ale lui Simion. Identice cu cele ale Moscovei. El probabil se inspiră de acolo. Din declarațiile Mariei Zaharova sau poate primește pe Telegram toate scripturile.
Dar pe partea de educație ce ar trebui să facă statul român? Poate face ceva ca să recupereze anii pierduți? Mai e timp să mai facă ceva până la următoarele alegeri?
Democrația se face cu partidele. Deci partidele sunt răul necesar în democrație. Acum partidele sunt compromise în fața alegătorilor. Deși oamenii sunt, de fapt, compromiși, că partidele sunt entități și nu se supun acestor concepte. Deci oamenii trebuie să înțeleagă că nu există democrație fără partide. Liderii de partide trebuie să înțeleagă că e nevoie să facă ceva pentru a recâștiga înțelegerea cetățenilor, a alegătorilor. Mie, de exemplu, îmi sunt antipatici anumiți politicieni din toate partidele. Totuși, eu cred că un partid ca PSD-reformat cu oameni tineri, cu oameni bine pregătiți, cu valori occidentale este necesar pentru societatea românească. Un partid precum PNL-ul este necesar, USR-ul este necesar. Chiar și aceste partide suveraniste, ele poate că sunt necesare, dar nu în forma în care sunt astăzi în România. E nevoie întotdeauna de concurență în rândul partidelor politice. Dar nu nu putem accepta sub nicio formă blatul care l-a făcut Ciolacu cu Simion ca să-l bage în turul 2 pe Simion, pentru ca să câștige Ciolacu. Tipul ăsta de lider trebuie să plece în istorie. Partidele trebuie să se reformeze și să fie principiul meritocrației pus la baza activității partidelor. Și e nevoie de această reformă politică, în felul ăsta clasa politică își poate recâștiga încrederea cetățenilor. Când vor vedea că se poate, vor vedea că există oameni capabili să conducă România, nu doar să o fure și să o folosească în interes propriu sau în interes de partid, atunci situația se va echilibra în societate. De asta Maia Sandu în Republica Moldova se bucură de o popularitate foarte mare. E pe primul loc la capitolul încredere, pentru că ea nu s-a legat de de oameni bogați, de businessmeni care s-o sprijine. Nu poate fi bănuită, învinuită de absolut nimic. Nu există termen de comparație cu ce a făcut Maia Sandu și ce face în Republica Moldova cu ce fac anumiți lideri politici de aici din România, care sar dintr-un scandal într-altul. De asta lumea a apreciat-o și o sprijină, fiindcă nu s-a implicat în niciun fel de scandal.
Deci o clasă politică corectă, onestă și o guvernare bună sunt, de fapt, cele mai bune arme împotriva propagandei și războlui informațional până la urmă, da?
Atunci când oamenii au încredere în guvernare și văd că au cu cine comunica, încep să aibă din nou încredere. În politicieni și în instituții.
