Radu Hossu a scris despre presiunile la care este supus, dar și despre felul în care percepe el și familia lui aceste presiuni, pe pagina lui de socializare. Tot acolo, Radu a spus că a luat și măsuri, solicitând ajutorul poliției în cazul unui individ care i-ar fi filat partenera și care i-ar fi demonstrat că știe unde locuiește.
Radu a mai precizat că a decis să scrie public despre aceste amenințări și presiuni pentru ca, în cazul în care i se va întâmpla ceva, să știe toată lumea că nu a fost un accident. Tonul postării este grav și îngrijorător:
”Am depus plângere la Poliția Brașov în această seară împotriva unui individ care a filat-o pe Flavia, m-a șantajat că pentru binele familiei mele ar fi bine să mă sinucid.
Acestă persoană (pe care nu o voi numi) mi-a demonstrat în privat că îmi cunoaște adresa, mi-a detaliat cum își făcea Flavia cumpărăturile și cum și unde parchează, dar și faptul că „vor avea ei grijă de ea cât timp sunt eu plecat” (cel mai probabil se referea la Ucraina).
Sunt conștient că am mai multe ținte pe spatele meu. Nu mi-am asumat asta când am început campaniile de strângere de fonduri pentru Ucraina. Am crezut în naivitatea mea că dacă fac totul pentru salvare de vieți – de unde și faptul că toate donațiile voastre, TOATE, s-au dus pentru echipamente non-letale, pentru ambulanțe, mașină de pompieri, medicamente, mâncare și mașini care să salveze sau să aline viața celor care luptă împotriva rusiei, dar și a civililor de acolo. Am construit cu ajutorul vostru un spital mobil care a salvat până acum peste 800 de vieți în Ucraina, în memoria unui martir al Ucrainei, Oleg Gubal.
În naivitatea mea, am crezut că făcând totul pentru salvarea de vieți, voi fi protejat de amenințările cu moartea, hărțuirile constante și hărțuirea familiei mele. Am greșit în analiza mea inițială. Ulterior, mi-am asumat parte din aceste mizerabile atacuri. Am fost declarat terorist la RealitateaTV. Mercenar la RomâniaTV. Cu ajutorul vostru, am angajat un avocat foarte bun care va duce lupta împotriva acestor coloși media conduși de infractori. Mă înclin în fața voastră. Sper ca Justiția să-și facă treaba așa cum CNA a făcut-o deja, amendându-i pentru aceste ticăloșii.
Sunt peste 3000 (trei mii) de amenințări voalate sau directe, de pe conturi reale sau false la adresa mea și a familiei mele, de la începutul războiului. Faceți un calcul și vedeți cam care este media/zi. Pentru cei care cred că ele nu te afectează, le minimizează spunând „sunt doar războinici de tastatură”, fac postarea asta care dovedește că sunt oameni care își dedică energie, timp și au determinarea necesară să acționeze fizic, cum este cazul prezentat mai sus.
Există indivizi care mă hărțuiesc online și propagă falsuri despre mine în fiecare zi (nu exagerez de niciun fel), tocmai pentru a încerca să-mi distrugă voința de a continua. De a continua să vorbesc despre crimele de război de acolo, despre atrocitățile comise de armata teroristă a criminalului de război Vladimir Putin.
Nu am pe nimeni în spate, sunt doar un băiat de la mine de acasă care a avut nebunia sau curajul sau determinarea sau cum vreți voi să-i spuneți, să se ducă în linia frontului în calitate de corespondent de război și voluntar pentru a ajuta oameni care suferă. Oameni ca mine și ca tine. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
S-au încercat kompromaturi la adresa mea. Mama m-a sunat să mă întrebe de ce îi spun vecinii că au văzut la televizor că vorbesc unii despre mine că sunt terorist sau mercenar, mama suferind de o boală extrem de grea: depresie. Boală care a avut o revenire după ce a fost „asaltată” de întrebările vecinilor și cunoscuților. Încercarea mea de a o liniști a fost lipsită de succes și chiar de ziua mea, pe 27 mai, am externat-o din spital după un nou episod de profundă depresie cu tendințe de suicid.
Pentru cei care cred că ce vorbesc în spațiul online nu are efecte în viața reală, se înșeală. Cele două sunt foarte interconectate. Eu nu am pe nimeni în spate. Nu am pile, relații, cumetrii cu șmecheri din sistem care să mă apere sau să mă protejeze în vreun fel.
Scriu acest text nu din disperare, ci din dorința de a vă împărtăși prin ceea ce trec, un moment foate greu, pentru care am și anunțat săptămânile trecute că mă retrag un pic din spațiul public, pentru că am obosit.
Sper sincer ca IPJ Brașov, care a făcut un lucru foarte bun prin reținerea acelui individ care și-a bătut soția în fața copilului. Îmi dă speranță că există instituții care împotriva valului de impostură și lipsă de profesionalism, încearcă să-și facă treaba cu onoare. Asta îmi dă speranța că și în cazul meu, cel vinovat de hărțuirea mea și a familiei mele să fie pedepsit pentru faptele sale care realmente mi-au produs o stare de teroare (puneți-vă un pic în locul meu și uitați-vă la iubita voastră și la copilul vostru și o să vă dați seama cam ce am putut trăi).
N-am nevoie nici de milă și nici de compasiune, pentru că tot ce fac, fac din crez. Ce am avut nevoie acum a fost să pot să spun public asta, să știți că „războinicii de tastatură” produc efecte în viața reală și efectele pot fi unele mult mai grave decât ceea ce am descris eu acum, aici. Am nevoie doar să știu că nu sunt singur și că dacă vreodată mi se va întâmpla ceva (ceea ce nu este exclus) să știți că nu a fost un „simplu accident”.
Și mai am nevoie să știu că suntem mai mulți care avem curaj, în ciuda tuturor amenințărilor și intimidărilor care au unicul scop să ne închidă gura, nu vom renunța.”
