O situație tragică circulă pe posturile TV și publicațiile online drept un reminder privind deficiențele grave și problemele structurale, profund înrădăcinate, ale sistemului medical românesc. Știrea sună cam așa: un medic de la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Mureș a refuzat să se deplaseze vinerea trecută la o intervenție, la un bărbat care s-a înecat cu mâncare, întrucât mai avea 40 de minute până la finalul programului. Bărbatul a murit. Miercuri, Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, a anunţat că a fost dispusă o anchetă. Alte detalii privind cazul se găsesc online.
Acum, e o informație la prima mână, dar privită într-un sens mai larg, ne confirmă concluziile pe care le avem după fiecare astfel de caz: sistemul este profund defect, corupt și bolnav. Asta am spus și când o femeie a născut pe trotuarul din fața spitalului, așa am spus și când s-a aflat că un bebeluș a murit din cauza unei infecții luate, bineînțeles, din spital. Lista poate continua. Sincer, așa am spus referindu-mă și la privat, când Investigatoria a publicat Odiseea malpraxisului românesc. Incendiată pe masa de operație, o tânără încearcă să-și vindece trauma în justiție
Acum, despre “sistem” se pot spune extrem de multe: și despre medici competenți și empatici, și despre genul de care a mai relatat publicația noastră: nepăsători, șarlatani sau impostori; și despre asistente medicale dedicate și inimioase, și despre cele care te tratează în spital “ca ultimul om”, cum se mai spune. Despre medici care refuză să intervină sau să plece în intervenție n-am mai auzit demult, dar și ei fac parte din sistem. Întrebarea care poate fi adresată aici e simplă: sistemul e de vină pentru ei sau ei sunt de vină pentru starea sectorului medical românesc? Un fel de “cine a fost primul: oul sau găina?”.
Nu sunt doctor, dar mă gândesc… când refuzi să salvezi viața unui om pentru că nu ai, practic, chef să stai peste program … te complaci în sistem sau îl hrănești? Căci nu vorbim despre falsele urgențe din corporații, că nu vrei să trimiți un email sau să termini o prezentare, ci vorbim, la propriu, de viața unui om. Alte întrebări… „cât valorează viața unui om” poate fi ușor schimbată acum cu „ce dispoziție trebuie să ai să salvezi o viață?” ori ”cât interferează salvarea unui om cu programul tău?”.
Ancheta este în desfășurare, nu dăm noi verdicte. Putem, totuși, să tragem concluzii din această situație: totul în spitalele românești merge fix pe cum ți-e norocul, încrederea în structurile medicale este extrem de joasă, este un alt motiv pentru care din ce în ce mai mulți români aleg să plece din țară și întărește amara concluzie “nu ne mai salvează nimeni”.
