Simion nu activează consecvent în zona suveranistă. Se plimbă ba în stânga, ba în dreapta, sperând să mai adune câteva voturi. Nu are o direcție clară, nu mai acoperă o nevoie specifică a electoratului. Or, oamenii votează pentru nevoi. Votează în funcție de ceea ce îi doare.
Apropo – unde sunt contractele? Ce s-a întâmplat cu apartamentele de 35.000 de euro? Dar cu casele de la inundațiile devastatoare din Pechea? Cum strigau susținătorii lui când și-a depus candidatura anul trecut? „De la Pechea din noroi, Simion în turul doi!”
A fost Simion doar o iluzie pentru cei atrași de discursurile extreme?
Sociologul Gelu Duminică scria recent că există cinci tipologii de candidați, iar Simion se încadrează în categoria noului „suveranist”. Spunea, de asemenea, că nu ar trebui să ne mire dacă Antonescu va fi votat de majoritate, pentru că el aduce imaginea stabilității. Și, într-o cursă în care niciunul dintre candidați nu pare să inspire o viziune coerentă pentru România, va câștiga cel care promite stabilitate.
„Pentru că e cât se poate de uman ca, atunci când ai sentimentul că orice ai alege e rău, să preferi răul pe care-l cunoști. Nu de alta, dar împotriva lui știi deja cum să lupți”, scria Duminică. Nu vorbim aici despre Antonescu – deși am avea multe de spus. Absența lui de zece ani nu a șters răul făcut, chiar dacă asta vrea el să credem.
Vorbim acum despre cel care, în alegerile din noiembrie, părea că are șanse reale să intre în turul doi. Ne temeam atunci de o finală Ciolacu – Simion. Știam de „blatul” dintre cei doi. Am asistat la o confesiune pe TikTok. Vorbim despre figura emblematică a extremismului românesc dinainte de Georgescu. Iar acum… e irelevant.
Toată campania din perioada iunie – noiembrie, cu caravana medicală, asistența juridică gratuită legată de recalcularea pensiilor, apartamentele ieftine și alte artificii menite să-l propulseze spre Cotroceni… s-a transformat într-o autodistrugere. Simion și-a săpat singur groapa când s-a pus în umbra lui Georgescu. A mai adâncit-o și când a candidat cu Gavrilă, anunțând apoi că unul dintre ei se va retrage. A dat dovadă de slăbiciune. Iar românii nu votează slăbiciunea. Nu votează lași, ci aparența de putere.
Chiar dacă nu cunosc exact atribuțiile președintelui, oamenii simt nevoia unei „mâini de fier” la Cotroceni. Oferă vreunul dintre ceilalți candidați această imagine? Nu. Dar par că oferă altele… „stabilitate”, abilități administrative – lucruri care îi lipsesc lui Simion.
A fost un vis frumos pentru el: de la galerie, în Parlament, apoi în cursa pentru Cotroceni. Cred că a fost convins că va câștiga. Cred că s-a văzut depunând jurământul. Dar s-a autosabotat, la început inconștient, apoi intenționat.
Campania lui pare acum forțată. Se simte că o face în silă. Pare că este obligat. Nu a vrut să candideze și, cu siguranță, nu mai luptă.
Nu mai are arme. Nu mai are nimic de oferit. A epuizat totul în campania trecută. Nu se mai poate poziționa ca o soluție – nici măcar pentru electoratul suveranist.
Și totuși continuă.
Pentru că atunci când nu mai poți… mai poți puțin.
