„Haideți să mai spunem o chestie, pentru că s-a speculat foarte mult: diamante, bani și așa mai departe sunt niște bunuri pe care le poate avea oricine.”
Așa a ripostat avocatul fostului primar PSD, Daniel Tudorache, la întrebările firești ale presei. Remarca a lăsat cumva cu gura căscată pe mulți români care nici măcar nu bănuiau cât de firească este deținerea de pietre prețioase și nici cât de naivi sunt ei că n-au intuit acest lucru.
În România, mii de copii învață la lumina lămpii cu gaz, pentru că nu au electricitate în casă. Zeci de mii de copii nu primesc pachetul zilnic la școală, pentru că părinții lor trăiesc dintr-un salariu minim pe economie, care abia le permite să-și achite ratele și să cumpere o dată pe săptămână ingredientele unei ciorbe. Sute de mii de adulți români se luptă cu povara zilei de mâine. Asta înseamnă că ei nu știu dacă a doua zi vor avea ce pune pe masă sau dacă în luna aceea își vor putea cumpăra medicamentele de tensiune care le asigură supraviețuirea. De asemenea, există locuri în România unde trăiesc copii care se sperie când mănâncă, pentru prima dată pe la 10 ani, o bucată de carne și se îneacă cu ea, pentru că nu știu s-o mestece. Sau care se uită cu scârbă la ciocolată, pentru că n-au mai mâncat niciodată un baton de culoare maronie, învelit în staniol. Așa că ar putea fi greu de crezut că România e țara în care oricine poate avea diamante.
Și totuși… Avocatul unui politician susține acest lucru. Și atunci poate ar trebui să ne gândim mai mult la asta: la oportunitate. Până la urmă, cine e Daniel Tudorache? E un fost reprezentant al nostru, fie că l-am votat, fie că nu am făcut-o. El este rezultatul voinței unui număr suficient de oameni cu drept de vot, care acționează potrivit pulsiunilor personale, care l-au făcut inițial agreabil în fața electoratului.
Și atunci, e firesc că, dacă el poate deține diamante în casă, atunci diamante poate deține oricare dintre cei care l-au votat. Pulsiunile sunt aceleași, iar dorința e identică.
Desigur, s-ar putea spune că între votați și votanți există o mare diferență: oportunitatea accesului la banii publici. Și da, asta ar putea explica de ce unul ca Tudorache are diamante în casă, iar unul dintre pensionarii care l-au votat are atac de cord, pentru că nu și-a mai putut permite medicamentele pentru tensiune.
Dar faptul că există un om în România care crede că diamante poate avea oricine spune totul despre cât de divizată a devenit societatea în ultimii ani. Cel care poartă costum de firmă și folosește parfumuri originale nu mai știe cum miroase mizeria. Iar cel care mănâncă o dată pe an carne ajunge să creadă că aceea e normalitatea și că omul la costum e parte a unei alte lumi, pe care el n-o poate nici accesa, nici influența.
De aceea se și votează fără simț al răspunderii. Astfel, oameni precum Tudorache ajung să aibă acces la banul public. Pentru că sunt deja două lumi, rupte una de cealaltă, care nu se cunosc și nu se înțeleg, dar care se influențează reciproc. Așa se explică și de ce totul merge prost în România.
Cei care au puterea de a lua măsuri nu știu ce măsuri să ia, pentru că nu se pot pune în pielea celui care are nevoie de ele, iar cei care pot decide prin vot viitorii responsabili fie nu se implică, fie se implică de partea celui care a venit primul cu darul electoral.
Dar e bine să ținem minte vorbele avocatului lui Tudorache. Chiar și numai așa, pentru a ne putea motiva unii pe alții, în glumă. Fără să conteze că există printre noi chiar și români care nu știu, nici măcar la nivel de definiție, ce e acela un diamant.
