Când primele bombe rusești au căzut asupra Ucrainei, Myroslava Marchenko era medic ginecolog la o clinică privată din Kiev. A doua zi, una dintre pacientele ei urma să facă un avort, după ce testele prenatale au arătat o șansă mare de sindrom Down. În schimb, precum milioane de oameni din toată țara, Marchenko și pacienta ei au fugit din calea invadatorilor ruși, trecând granița în Polonia, unde avorturile din cauza anomaliilor fetale – sau „din motive eugenice”, în limba tribunalului constituțional al țării – sunt ilegale.
„M-a sunat și mi-a spus: ‘O, Doamne, nu știu ce să fac, pentru că timpul se scurge și sarcina mea evoluează, dar nu vreau să cresc acest copil pentru că este război și nu pot face față”, își amintește Marchenko. A fost, spune ea, prima dată când a înțeles impactul pe care legile poloneze privind avortul și barierele care au fost impuse pentru a preveni accesul femeilor la contracepția de urgență l-ar putea avea asupra vieților individuale. Marchenko i-a spus pacientei sale că ar trebui să părăsească Polonia și să călătorească în Republica Cehă pentru a avea acces la o terminare a sarcinii în siguranță.
Peste 2 milioane de ucraineni și-au găsit refugiu în Polonia de la începutul războiului din februarie, marea majoritate fiind femei cu copii. În timp ce cele două țări împărtășesc istoria, cultura și o graniță, accesul femeilor la îngrijirea sănătății reproductive este radical diferit.
În Ucraina, avorturile sunt asigurate legal la cerere în primele 12 săptămâni de sarcină, contracepția orală este vândută fără prescripție medicală și pilula de a doua zi este ușor disponibilă. În Polonia, avortul este aproape complet interzis, iar accesul la contracepție este considerat cel mai prost din Europa, potrivit Forumului Parlamentar European. Mulți medici refuză să prescrie contracepție de urgență sau chiar DIU (dispozitive intrauterine) din motive etice, argumentând că acestea sunt asemănătoare cu un avort.
Oxana Lytvynenko, o activistă ucraineană pentru drepturile reproducerii, care locuiește în Polonia de 16 ani și ajută refugiatele din Ucraina, spune că unele femei habar nu au că accesul lor la serviciile de sănătate reproductivă va dispărea după trecerea graniței.
„Refugiatele din Ucraina sunt complet nepregătite pentru situația de aici, nu cunosc legea. Chiar dacă cineva a citit undeva un articol despre avort în Polonia, multe încă se gândesc: ‘OK, deci nu acceptă avortul la cerere, dar dacă există un motiv întemeiat, atunci o vor face”, relatează aceasta.
„Este dificil pentru că nu vrei să retraumatizezi aceste femei imediat după ce sunt atât de fericite că se află din nou în siguranță. Nu pare a fi momentul potrivit pentru a le spune adevărul”, mai spune Lytvynenko.
Lytvynenko relatează că a întâlnit femei la graniță care i-au cerut să le ajute să aibă acces la medicamente pentru a întrerupe o sarcină, dar spune că posibilitatea de a accesa aceste servicii de asistență medicală e insignifiantă.
„Dacă femeile care au nevoie de pastile pentru avort trec granița, depinde cu adevărat de cine sunt întâlnite”, spune ea.
„Dacă este cineva progresist, feminist, atunci va putea să o pună în legătură cu oamenii potriviți. Dar dacă este un om la întâmplare, sau cineva religios, atunci în niciun caz. Fie nu le va păsa, fie vor spune – este îngerul lui Dumnezeu și trebuie să-l păstrezi”, mai menționează Lytvinenko.
Membrii mișcării poloneze anti-avort au fost și ei la graniță pentru a le întâmpina pe refugiate. În primele săptămâni de război, voluntarii din grupul „Viață și familie” au început să împartă pliante la punctele de primire a refugiaților, înfățișând fetuși dezmembrați și invocând avortul drept cea mai mare amenințare la adresa păcii. Pliantele le sfătuiau, de asemenea, pe femeile însărcinate să denunțe la poliție orice persoană care vrea să le ofere posibilitatea de a avorta.
În timp ce Marchenko așteaptă să primească o licență medicală poloneză, ea a lucrat cu Federa, o organizație poloneză pentru drepturile femeilor, pentru a lansa o linie telefonică în limba ucraineană pentru femeile care caută ajutor cu privire la unde să acceseze serviciile de sănătate reproductivă. Ea spune că linia telefonică primește aproximativ 10 apeluri pe zi, dintre care 10% sunt întrebări despre cum se poate avea acces la avort.
Unele dintre întrebările pe care le primește Marchenko vin de la femei cu sarcini planificate care nu se mai simt capabile să nască trăind ca refugiate.
„Chiar dacă există un război, problemele de reproducere sunt încă acolo, mai ales că multe femei nu au reușit încă să-și asigure contracepția”, spune aceasta.
Aborcyjny Dream Team, un grup care ajută femeile să-și aprovizioneze tablete pentru avort din străinătate, spune că 158 de refugiate din Ucraina au apelat la ele pentru ajutor de la începutul războiului.
Pe măsură ce dovezile și rapoartele despre viol și agresiune sexuală asupra femeilor ucrainene continuă să apară, activiștii și politicienii polonezi devin, de asemenea, din ce în ce mai îngrijorați legat de modul în care victimele violului care caută să fie în siguranță în Polonia pot avea un avort legal dacă este necesar. (sursa: The Guardian)
