sâmbătă, aprilie 27, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăInterviuÎN DIALOG cu Gabriel Păun: “Sângele Anei, al domnului Albu și al...

ÎN DIALOG cu Gabriel Păun: “Sângele Anei, al domnului Albu și al copilului din Teleorman este pe mâinile politicienilor care cer ONG-urilor să rezolve problema câinilor”

Gabriel Păun, directorul UE al organizației „Animals International“ a urmărit, la fel ca noi toți, dezbaterea publică generată de moartea Anei Oros, a lui Gheorghe Albu din comuna Bunești sau de rănirea unui copil în Teleorman, toate generate de atacuri canine. Însă, spre deosebire de noi, Gabi Păun înțelege sistemul în detaliu și știe cum ar trebui împărțită responsabilitatea pentru toate tragediile de acest fel, trecute și recente.

De aceea, INVESTIGATORIA l-a contactat pe Gabi Păun pentru a purta un dialog pe tema responsabilității. Este ea doar a autorităților? Cu ce putem influența noi îmbunătățirea situației? Cine are de câștigat din perpetuarea stării actuale de fapt? De ce sunt atât de puține adăposturi pentru câinii comunitari, în condițiile în care bugetele alocate acestui scop sunt generoase? De ce e sterilizarea mai eficientă decât eutanasierea? Au dreptate politicienii atunci când acuză ONG-urile că nu-i lasă să eutanasieze în masă? Acest interviu acordat în exclusivitate publicației noastre își propune să aducă răspunsuri tuturor acestor întrebări.


INVESTIGATORIA: Cum vă raportați la dezbaterea ultimelor zile, legată de câinii comunitari, pentru că problema s-a abordat în toate felurile. Cum ați privit știrile despre atacurile câinilor comunitari?

Gabriel Păun: În general, știrile pe care le-am citit, le-am văzut la TV sau le-am auzit la radio au fost destul de slabe, pentru că au urmărit o cruciadă politică împotriva hingherilor de la ASPA. Literalmente. Probabil era ultima autoritate de la Primăria București, ultimul loc care era nepolitizat și pe care probabil că vor să-l politizeze. Vor să cadă un cap, probabil cel de la ASPA și sentimentul meu e că se impinge totul către o înrăutățire a legislației către eutanasie în masă. Adică exact ce n-a funcționat niciodată nicăieri și toate forurile internaționale, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății Animalelor, Comisia Europeană, Parlamentul European critică eutanasia nu doar pentru că este barbarie pentru animale, ci pentru că nu funcționează.

INVESTIGATORIA: De ce e ineficientă eutanasia?

Gabriel Păun: Un simplu calcul matematic ne arată că un singur câine nesterilizat se transformă în 66.000 de căței în decurs de 6 ani. Deci n-are cum să funcționeze și costă foarte mult. Ce vor ei este să sugă mai  mulți bani la bugetele locale, pentru că atâta timp cât ai câini în stradă ai problema, nu mai ai câinii, nu mai ai problema, deci nu mai ai bugetele. Logic! Și eutanasia costă. Presupune transport, oameni specializați, adăposturi, asistență medicală, substanțe. Toate astea construiesc bugete uriașe care au însemnat 750 de milioane de euro în ultimii 20 de ani pentru capturare, prindere și ucidere. Dar dacă mergem într-un adăpost de câini al oricărei primării n-o să regăsim niciodată acei bani în starea efectivă a adăpostului. Bugetele arată bine, dar adăposturile arată cumplit. Deci e clar că banii se duc în altă parte. Și asta e miza acum: să continue să existe acești bani. Ei nu vor să resolve problema prin capturare, sterilizare, vaccinare, returnare, ci prin ucidere în masă. Însă metoda asta n-a funcționat nicăieri niciodată.

INVESTIGATORIA: Dar și metoda sterilizării ar presupune niște bugete. De ce e mai profitabilă eutanasierea pentru ei?

Gabriel Păun: Sunt studiile care arată în toate țările în care s-a aplicat sterilizarea că cheltuielile au fost mult mai mici decât acolo unde s-a încercat eutanasia. S-a încercat eutanasierea și în alte locuri, dar pur și simplu n-a funcționat. Pentru că poate să rămână un singur mascul și o singură femelă într-un oraș, după ce i-au eutanasiat pe toți ceilalți 1 milion, ăia doi devin din nou 66.000 în șase ani. Deci n-are cum să funcționeze. Trebuie să-i prinzi în permananță pe toți și făcut front comun la nivel național, toți în același timp. Că degeaba rezolvi în Sibiu, că dacă în UAT-urile din jur nu se rezolvă, ei oricum vor merge să ocupe teritoriile noi. Nu poți să faci un singur oraș, un singur județ, o singură regiune. Deci nu merge local. Și să ne uităm la vecinii din Ucraina, la Odesa. Acolo era o problemă mare cu câinii, fiind și zonă turistică, au început în forță după anul 2000 un proces de capturare, sterilizare, vaccinare și returnare sau adăpostire și s-a rezolvat problema. Sigur, după ce a început războiul e haos total, dar până acum un an pe vremea asta problema era rezolvată. Probleme au avut și portughezii, și grecii, dar ei le-au rezolvat.

INVESTIGATORIA: Dincolo de responsabilitatea autorităților, care e responsabilitatea cetățenilor? Pentru că îmi amintesc că în pandemie, foarte mulți și-au luat câini de talie mică, pentru a nu fi singuri în case, iar când pandemia a trecut, străzile au fost pline de acei câini abandonați de proprietari, pentru că și-au dat seama că nu e chiar ușor să ai în grijă un animal.

Gabriel Păun: Oamenii au o responsabilitate egală cu cea a autorităților. Responsabilitatea deținătorului e egală cu cea a autorităților, iar autoritățile nu trebuie să aibă nicio milă pentru abuz și abandon și deținere iresponsabilă. E un pachet de lucruri care trebuie făcute. Dacă în paralel cu sterilizarea, deținătorii de căței nu și-i microcipează și nu-i sterilizează e nasol. Din datele oficiale, doar 15% din cățeii deținuți sunt sterilizați. Asta e o tâmpenie care a început de la niște veterinari care au zis că trebuie să lași cățelul să facă câini măcar o dată. Științific este un faliment total, dar veterinarii ăștia se asigură că vor avea mereu căței la cabinet. Pe de altă parte, o gramadă de veterinari au canise și produc pe bandă rulantă căței de rasă, care e o altă tâmpenie. Când avem atâția căței pe stradă, oamenii continuă să cumpere rase care în alte țări sunt taxate masiv. De ce sunt taxate? Pentru că se dorește încurajarea adopțiilor. În adăposturi sunt și o grămadă de căței de rasă abandonați, exact cum spuneai și tu legat de situația din pandemie. Abandonul și abuzul se pedepsesc, de exemplu în Olanda, cu 3 ani de închisoare. Nu scapi acolo de asta. Plus 16.600 de euro amendă la valoarea banilor din ziua de astăzi. Ar trebui și la noi să fie la fel.

INVESTIGATORIA: Avem, însă, de ceva timp în România o Poliție a Animalelor, o invenție recentă care ne-a entuziasmat pe mulți la momentul apariției, însă care, pe parcurs, s-a dezumflat. Dumneavoastră vi se pare că această Poliție a Animalelor din România înțelege cu ce se ocupă?

Gabriel Păun: Nu, nu mi-a făcut această impresie nici în spațiul public, nici în interacțiunea mea directă cu ei. Dacă îi suni după ora 17.00 n-au program, n-au suficiente mașini să se deplaseze. Nu cunosc legea, e clar. Au nevoie de educație și de traininguri. Au câteva mașini cu stickere pe ele și cam atât. Dacă îi chemi seara n-au treabă. Mă gândesc să le propun, dacă au urechi să audă, că uite am prieteni polițiști prin toată lumea, oameni foarte mândri de meseria lor, poate îi rugăm să-i învețe, să le organizăm o deplasare sau să-i aducem pe belgieni aici și să vadă cum procedează ei pentru a fi cât mai prezenți pentru a ajuta oamenii și animalele. Și nu mă refer doar la căței. Și chiar se pricep. Nu știu dacă trebuia făcută o poliție a animalelor. Adică ideea era bună, de principiu, dar putea fi organizat un department în cadrul poliției existente din fiecare UAT. Dar oamenii care lucrează la Poliția Animalelor trebuie să fie medici veterinari, nu polițiști. Și avem mii de veterinari care își iubesc meseria și care chiar au vocație. Am avea resurse pentru poliția animalelor, dar nu există voință. Nu poți face un polițist specialist în poliția animalelor, fără un veterinar lângă el. Trebuie educație pe comportamentul animalelor și, repet, nu doar pentru căței, pentru orice specie. Că sunt și persoane care cresc tigri în spatele curții sau șerpi periculoși în casă. Tu trebuie să poți interveni pentru orice specie. N-avem oameni capabili să răspundă la asemenea situații. Ca să fiu clar, nu sunt mulțumit de această poliție a animalelor, e bine că s-a făcut, dar e clar că e timpul să existe cu adevărat.

INVESTIGATORIA: Autoritățile nu le putem educa noi, dar putem educa oamenii. Ce ar trebui să știe oamenii despre relația cu câinele?

Gabriel Păun: Când iei un câine, trebuie să înțelegi că adaugi un membru în familie. Atâta timp cât nu-l considerăm un membru al familiei, n-are cum să fie o deținere responsabilă. În țara unde stau eu, Silva (N.R. – câinele lui Gabriel Păun) este înregistrată la primărie, ca locuitor al satului, și plătesc o taxă anuală pentru ea. Un câine e o investiție. Stai la curte, faci gard. Stai la bloc, ieși la plimbare cu el. Îl vaccinezi ori de câte ori e nevoie, îl deparazitezi intern și extern, că nu vrei să se îmbolnăvească nici el și nu vrei să îmbolnăvească nici familia. În momentul în care toți se vor comporta așa cu câinii lor, și acceptarea socială va fi una mult mai mare. Uite, România e singurul loc unde e interzis să intri cu câinele la mall. Eu am fost agresat fizic pentru că, neștiind că nu se poate intra cu câinele în mall, am vrut să intru cu Silva în mall. Ce arată asta? Gradul de respingere socială a câinilor. Peste tot unde mă duc cu Silva sunt primit fără probleme, inclusiv când am fost internat la spital, a avut voie să vină să mă vadă. A fost mama bolnavă și a stat într-un centru de recuperare. Am mers la ea cu Silva și Silva a băgat nasul în alt salon. Doamne! A fost atât de bine-primită, le-a făcut atât de bine oamenilor care erau la recuperare, că m-au rugat s-o las acolo. E terapie un câine, aduce o bucurie incredibilă. Există o categorie aparte de căței antrenați special pentru terapie asistată. Sunt de o valoare socială inestimabilă cățeii dacă sunt adoptați. Ei aparțin casei. I-am domesticit ca să-i avem acasă. Responsabil. Nu pe străzi. Ei nu și-au dorit să fie pe străzi. Vor acasă.

INVESTIGATORIA: Ați remarcat probabil că în toate dezbaterile recente pe tema atacurilor câinilor comunitari politicienii pun situația pe spatele ONG-urilor, despre care spun că încurcă treaba autorităților…

Gabriel Păun: Nu pot să calific altfel chestia asta altfel decât ca idioțenie. Am văzut… În general. Și cu urșii, și cu cățeii. Să-i ia ONG-urile acasă… Ăsta e textul, nu? Păi ONG-urile sesizează derapaje ale autorităților și propun soluții. Exact asta s-a întâmplat și acum. Soluțiile pe care le tocăm de douăzeci de ani și pe care ei nu le aplică. Sângele Anei, al domnului Albu și al copilului din Teleorman este pe mâinile politicienilor care cer ONG-urilor să rezolve problema câinilor. Este strict pe mâinile lor!

Carmen Dumitrescu
Carmen Dumitrescu
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

2 COMENTARII

  1. Mai bine spus de atât nu se putea. Să se audă, înțeleagă și să se și aplice in masă cu seriozitate si determinare! Hai că se poate! Refuz să cred că problema câinilor fără stăpân va rămâne fără stăpân.

  2. Totul este corect.Este absolut halucinant ce se intimpla cu aceste animalute nevinovate !În ceara trăim?Pur și simplu nu vrem sa ne comportam civilizat din cauza lăcomiei a lipsei de mila și neînțelegere profunda a realității!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare