vineri, iunie 14, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăAvocatul DiavoluluiRomânia într-un Punct Critic

România într-un Punct Critic

Președintele României l-a primit în Octombrie la Palatul Cotroceni pe Volodimir Zelenski. O vizită târzie pentru un parteneriat strategic, piloții urmând să fie antrenați în România, și România protejând în continuare exportul ucrainean de cereale. În schimb, vecinii vor fi un pic mai atenți cu minoritatea română. Asta-i tot? O vizită târzie și ciudată, probabil implicând o agendă ascunsă de ochiul cetățeanului. O vizită cu ramura în Parlament anulată, pentru că se anunțau boicoturi AUR masive.

Și deci de ce acum, la aproape 2 ani de la invazia rusească?

Vrea Zelenski mai mult? Sau poate simte că România e din ce în ce mai importantă și în același timp… din ce în ce mai instabilă? Întorcându-ne la rolul României, el nu este doar de a furniza ajutor umanitar și echipament militar. Susținem și exportul de cereale din Ucraina, mai mult de jumătate din exporturile de grâne de la începutul conflictului făcându-se via România.

Dar relația noastră cu ucrainenii este mult mai delicată și domestic și internațional.

Pe scena europeană adie din ce în ce mai rece vântul Siberian. În Slovacia, noul premier – social democratul Robert Fico, se alătură discret premierului ungur Viktor Orban căutând să blocheze 50 de miliarde de euro destinați Ucrainei, pe care UE intenționa să-I aprobe înainte de sfârșitul anului. Justificarea, aparent legitimă, e că Ucraina este foarte coruptă. Deodată ne amintim că Ucraina e una dintre cele mai corupte țări din lume? Care ar fi alternativa, să lăsăm Rusia să câștige pentru că Ucraina nu se reformează în plin război de supraviețuire?

O întoarcere în atitudinea României poate avea ramificații majore pentru Europa, economic și politic, pentru că tocmai am devenit importanți din punct de vedere al energiei. Împreuna cu prietenii austrieci, care printre altele nu ne vor în Schengen, dar sunt cei mai mari investitori în România, ne pregătim să punem 4 miliarde de euro în exploatarea gazului din Marea Neagră.

OMV împreuna cu Romgaz speră astfel să producă cel puțin 10 miliarde de metri cubici pe an, construcția infrastructurii începând în 2024 și producția în 2027. Dacă această exploatare se dovedește de succes, e o palmă dată Rusiei, care a folosit permanent gazul pentru șantaj. UE s-a desprins cu greu din această dependență bolnavă, importând în prezent doar 8.4% din necesar din Rusia, de la 45% în 2021. Gazul românesc poate înlocui aproape total importurile care încă se mai fac din Rusia.

Arahnida și calul troian.

Deci am devenit o țintă importanta pentru Kremlin. Polonia, Ungaria și Slovacia au deja o dispută majoră cu Kievul pentru restricționarea exporturilor de cereale.

În România, AUR și campanii masive pe diverse canale media flirtează electoratul pentru schimbări similare. Dar gazul natural este de fapt adevărata miză. Rușii joaca acum cartea inflației, creșterea prețului la cereale și la energie ar restaura inflația, care în schimb va împinge în sus dobânzile și costurile aferente. Populația hărțuită economic în ultimii ani va reacționa cel mai probabil negativ, votând cu picioarele, permițând mișcări politice extreme și fiind mai ușor de manipulat.

Arahnidele din Kremlin au o istorie îndelungată în folosirea rețelelor de influență și a partenerilor de afaceri pentru a controla proiectele din energie, metale și transporturi. Dar și alegeri. În România, mai mulți oameni de afaceri au relații îndelungate cu prietenii din est. Cele mai multe astfel de prietenii rămân sub radar și continuă nestingherite, deși UE și SUA tot amenință sus și tare cu sancțiuni – câinii care latră nu mușcă, se pare, nici în Bruxelles sau Washington.

Un exemplu este Grup Servicii Petroliere, controlat de Gabriel Comanescu, care nu se deranjează în nici un fel să părăsească piața rusească, în ciuda sancțiunilor sau a crimelor de război cu care partenerii de afaceri îi sunt asociați. GSP s-a comportat de multe ori ca un braț al Gazprom Neft, sub oblăduirea căruia făcea sondări în Marea Arctică. Un contract semnat în circumstanțe ciudate, aparent doar cu câteva zile înainte de anunțarea sancțiunilor americane.

Gazprom Neft a fost adăugată la lista sancționaților – Grup Servicii Petroliere nu, probabil contractul făcându-se strategic chiar înainte de sancțiuni, dar după ce lista de sancționați fusese făcută. GSP nu e străină cititorilor români, fiind implicată și în scandalul Panama Papers. Proiectul RISE raporta în 2017 că Grup Servicii Petroliere folosește companii offshore pentru a evita masiv taxele romanești. Sunt și alte suspiciuni privind tranzacții și achiziții de la OMV Petrom, cu unii lideri de sindicat arestați. Un alt cal troian e posibil să fie deja în conducerea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energie, ANRE, dar și în alte poziții de autoritate din instituții majore.

Și ai noștri ce fac?

România are o istorie complicată când vine vorba de detectarea rețelelor rusești. După ce Direcția Națională Anticorupție era dată ca exemplu european, PSD a decapitat-o imediat concediind-o pe Laura Codruta Kovesi în 2018, concediere despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că nu a fost procesuală. Deși Kovesi a devenit de atunci procuror șef la Parchetul European, agenda anti-corupție românească a înghețat, DNA-ul intrând sub influență politică. Au urmat proteste în 2017, 2018, iar noua mișcare anti-corupție întruchipată până la un anumit punct de USR Plus a reușit să adune 16% din electorat, devenind al treilea partid ca mărime, după PSD și PNL.

Din păcate, noua construcție nu a durat, parlamentul rămânând fracturat și disfuncțional, și fără un DNA independent și puternic, România nu mai a avut nici o șansă credibilă să se opună influenței rusești. Alianța USR PNL s-a prăbușit după doar 9 luni, au urmat patru prim-miniștri în trei ani, și „mâinile vechi” din PSD-PNL s-au aliat sub conducerea unor lideri pe care Kovesi i-ar fi avut deja în pușcărie, daca nu ar fi fost exilată. Alianța nematurizata USR Plus s-a rupt, iar PNL și-a pierdut mult din credibilitate. Au început să se simtă brutal și problemele economice.

Un număr semnificativ de votanți, nemulțumiți și obosiți de promisiunile „mâinilor vechi”, dar si de idealistii USR Plus, s-au mutat către fracțiunea extremistă AUR. Întregul discurs politic al țării s-a schimbat de la centru spre dreapta, curentul anti-european, ultra-naționalist a devenit mult mai popular, și idealuri precum anti-corupția au fost rapid uitate. În presă, au reapărut în schimb tunelurile de sub Bucegi.

Și în curând avem alegeri. Pe cine ținem un ochi?

Ținut în brațe de mâinile vechi, așezat călduț la NATO ca secretar adjunct, prietenul rușilor Mircea Geoană redevine brusc o persoană de interes. Electoratul va uita repede de vizitele secrete la Moscova în 2009, făcute cu avionul lui Sorin Ovidiu Vântu. Influencerii ruși o să-i spele imaginea cu fluvii de bani din petrol. PSD-ist cu state vechi, fostul ministru de externe s-a făcut în special remarcat prin dorința de a schimba politica energetică a României, în anti-pozi cu Băsescu în 2008, care susținea independența energetică europeana. Alte momente importante în carieră au fost când, imediat după ce șeful său, Ion Iliescu, a pierdut alegerile, Geoană l-a „înjunghiat” fără milă declarându-l „cancerul democrației românești”. Americanii l-au evitat cât au putut, caracterizându-l ca populist, indecis și lipsit de substanță, „un hibrid neplauzibil între mecanica de tip american și morala românească”, sau „woobly” – instabil, o caracterizare făcută când se discutau modificări bizare la Codul Penal, susținute de „mâini vechi” PSD, și care ar fi afectat în mod serios investigațiile procurorilor, permițând mai multor parlamentari corupți să scape de probleme.

La răscrucile vieții nu sunt indicatoare, zicea marele Charlie Chaplin.

Asistăm la o comedie tragică, un joc între experții în influență din Kremlin, serviciile de securitate românești și europene și interese politice și financiare gigantice. Totul în contextul unei economii care stă într-un picior. Nu știm cine va câștiga, dar să sperăm, ca în filme, că vor fi „cei buni”.

Sorin Rizeanu
Sorin Rizeanu
Doctor în Finanțe Internaționale, profesor la Universitatea din Victoria, Columbia Britanică, investitor activ pe bursa americană și canadiană, consultant și antreprenor, Sorin scrie pentru Investigatoria pe teme de finanțe, economie, business si politică.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare