Dar, dincolo de rezerva asta a mea, am spus-o încă de atunci că aportul preotului protagonist în devoalarea unor fapte îngrozitoare comise de oamenii bisericii a fost inestimabil. Mi-a rămas, însă, amintirea acelui sânge rece pe care protagonistul l-a avut pe tot parcursul prezentării faptelor. Să nu uităm că a mers la un înalt prelat cu un plic plin de hârtii albe, intuind că acela nu va lua șpaga personal. Asta e ceva ce chiar nu poate face oricine.
Și atunci mi-am dat seama că acest protagonist are mult potențial de a deveni problematic pentru redacția Recorder. Care, de altfel, n-a omis să amintească esențialul fapt că omul a fost părtaș la fenomen în trecutul lui. Cum ar fi putut să n-o facă? Cum să-l fi prezentat publicului ca pe o victimă pe cel care avea deja o condamnare pentru înșelăciune? N-avea cum.
Și pentru că nu se pricepe la jurnalism, lucru normal în definitiv, protagonistul s-a supărat pe redacția Recorder. El a crezut că, oferind aceste probe, va beneficia de la jurnaliști de o portretizare favorabilă, care urma să îl ajute în lupta lui din justiție pentru înlăturarea efectelor condamnării sale. Pe scurt, asta ar fi speța generală.
Dar despre nemulțumirea protagonistului din ancheta Recorder n-am aflat de la el în mod direct. Ci prin intermediul influencerului polițist Marian Godină, care, pentru că avea ego-ul rănit dintr-o confruntare mai veche cu Recorder, a decis să promoveze postările cu reach scăzut ale preotului cu sânge rece și cameră de filmat în loc de nasture. Ajutându-l astfel pe acesta din urmă să ajungă la public și să puncteze din nou că e ceva necurat în activitatea Recorder.
Mai mult, Marian Godină a început să dea lecții de deontologie jurnalistică pe net, chiar dacă el nu e deloc jurnalist. Și să se folosească de nemulțumirea unui condamnat penal ca să-și rezolve o veche dispută personală, în ciuda faptului că el e polițist. Și aveam speranța că polițiștii nu ar trebui să fraternizeze în niciun fel cu oamenii care au condamnări penale. Măcar în principiu. Măcar în aparență. Măcar nu în văzul întregii lumi.
Sigur, o să apară susținătorii lui Godină (că e un veritabil câmp de luptă mediul online) și o să ne spună că și Recorder s-a folosit de experiența unui om certat cu legea pentru a realiza un material de presă. Lor le spun un secret: jurnaliștii au obligația de a folosi orice resursă pentru devoalarea unor situații și realități ce afectează interesul public. Indiferent dacă asta înseamnă să discute și să folosească pentru atingerea obiectivului oameni cu probleme penale. Jurnaliștii n-au o problemă de incompatibilitate când scot informații de la oameni certați cu legea. Ba chiar sunt obligați să scoată informația din toate direcțiile și din toate sursele închise sau deschise.
Dar când un polițist promovează interesul unui condamnat penal, pentru a-și rezolva o problemă de ego, atunci apare o problemă de incompatibilitate. Măcar la nivel moral.
După o zi de postări obsesive pe subiect, amintind de fiecare dată cât de mincinoși sunt jurnaliștii Recorder, care nu i-au zis că aveau telefonul pe speaker când au purtat o discuție telefonică privată, lui Godină au început să-i spună oamenii să se mai liniștească, să respire puțin, să se gândească la sensul vieții, al Binelui, Adevărului și Frumosului. Ei bine, nu! Fixația s-a manifestat în comentarii, în auto-filmări, în postări cu tag-uri, în victimizare de mare “artă”, de tipul: “Eu știu că voi mă veți înjura, dar eu sunt puternic și trec peste voi!”
Amuzant nu e neapărat faptul că Godină chiar depinde de publicul ăla care îi dă acum cu hate, ci faptul că el chiar crede că e acest luptător al luminii, care restabilește adevărul în lume.
Din păcate pentru influencerul polițist, adevărul ăsta nu e chiar așa simplu și nu e la îndemâna oricui. De exemplu, pentru un specialist în literatură, teoria cuantelor poate fi greu de priceput. La fel și modul de realizare a unei anchete jurnalistice poate fi greu de înțeles de un polițist. Nici jurnalistul, pe de altă parte, nu pretinde că știe să rezolve dosare cu infracțiuni pe metodologia polițienească.
Sigur, lui Godină i-au zis mulți că nu e asta calea corectă. Că nu așa se face dreptatea, după ce ai depășit vârsta de 8 ani. Că e nevoie și de un pic de maturitate în viață și că e bine să nu-ți spui părerea chiar despre orice, oricât de influencer ai fi tu. Nu e obligatoriu să avem o părere despre orice. Sigur, amintirea acestor momente de “hate” se va șterge. La fel și “hate-ul” publicului lui Godină când, la fel ca data trecută, după câteva zile de scandal, va pune pe net o altă poză cu copilul lui. Copil care nu-și poate da acordul, dar asta-i viața când ai părinte influencer! În fine, publicul va zice “Awwww!”, va zâmbi și va uita.
Pentru Recorder nu e chiar la fel. Fiecare lovitură de genul ăsta lasă urme în reputația unei publicații. Iar într-un mediu toxic precum online-ul românesc, plin de articole de propagandă și false news, să fisurezi credibilitatea uneia dintre puținele publicații care verifică informațiile pe care le publică e, pur și simplu, greșit. Mai ales când motivul e că te-ai lovit un pic la ego.
Una dintre lecțiile pe care le-am auzit cu toții măcar o dată în viață e aceea că, dacă toți cei din jurul tău îți zic că ești beat, te duci să te culci. Nu presupui că toți te urăsc și că toți te mint. Și nici că toată lumea e fan Recorder. Că sigur nu e toată lumea în acel punct. Poate, pur și simplu, n-ai dreptate. Ce să vezi? I se poate întâmpla chiar și unui influencer care le știe pe toate.
