(R)omul de lângă tine. Greutatea unei litere…

Până nu demult, nici eu nu am conștientizat prea mult problemele reale cu care se confuntă acest grup vulnerabil și nici nu avusesem vreun contact direct cu membrii acestuia. Acest lucru s-a schimbat în momentul în care am început să fac practică în timp ce urmam cursurile facultății de Teologie și Asistență Socială. Cei trei ani de formare în cele două domenii m-au făcut să-mi dau seama de importanța unei abordări socio-religioase în relațiile cu cei din jur și mai ales în lucrul cu persoanele vulnerabile. De aceea, voi încerca să dezvolt o opinie personală cu privire la modul în care îmbinarea aspectelor sociale și religioase poate manifesta o influență benefică în comportamentul persoanelor față de minoritatea de etnie romă.

În multe situații, în loc să vedem omul din fața noastră, calitățile și lucrurile bune pe care le-ar putea avea de împărtășit, preferăm să acordăm atenție modului în care este îmbrăcat, statutului social sau altor detalii (prin care se numără și etnia) care să ne crească egoul și să ne simțim mai bine știind că avem un trai mai bun decât alții.

De-a lungul timpului, persoanele de etnie romă au reprezentat o categorie tolerată, fiind considerate drept o prezență în raport cu care nu poți face mare lucru, deci trebuie să o accepți. Până în timpurile moderne societatea nu a prezentat un interes deosebit pentru minoritatea romă, deși situația acesteia era foarte precară. Cu timpul, problemele romilor au început să fie percepute drept situații neplăcute la care nu vrei să te gândești și pe care le amâni în speranța că se vor rezolva de la sine. De fapt, studiile afirmă că aceasta era atitudinea tradițională prezentă în societatea românească: romii erau etichetați ca fiind un corp străin, iar atitudinea manifestată față de ei era fie toleranța, fie ignoranța. (Zamfir, Zamfir, 1993, 36) Percepția generală era aceea că romii se descurcă, ba chiar într-un mod în general nepericulos pentru colectivitate, așadar nu este necesar să se intervină în beneficiul lor.

Toleranța față de minorități și pasivitatea față de situația acestora a fost confirmată de studiile care au fost făcute de-a lungul timpului de către specialiști. Printrea acestea se numără și cercetările profesorului Daniel David în care a înglobat informații privind opiniile românilor din țară, cât și a celor din afară, cu privire la caracteristicile specifice poporului român. Astfel, a fost ales un lot format din 301 participanţi cu vârste peste 18 ani (vârsta maximă fiind de 70 de ani), 29 dintre aceștia fiind din diasporă, din țări precum Franţa, Italia şi SUA.

Sintetizând rezultatele analizelor, în urma datelor colectate prin intermediul interviului liber, s-a constatat faptul că românii se consideră a fi atât ospitalieri și primitori (respectiv persoane calde și prietenoase), cât şi nepăsători și indiferenţi. Autorul semnalează faptul că cele două categorii de atribute nu se află în opoziţie, deoarece ele fac trimitere la  aspecte diferite:  prima  la relaţionarea cu semenii, iar cea de-a doua la atitudinea generală despre viaţă. Pe lângă acestea, s-a descoperit că românii manifestă o anumită doză de toleranţă faţă de persoanele de altă naționalitate și religie, însă aceasta nu are o latură constructivă, bazată pe colaborare şi interacţiune, ci este mai degrabă pasivă şi izolatoare, constând în acceptarea unei situaţii ce nu poate fi schimbată.

În plus, studiul scoate la iveală faptul că relaţiile interpersonale ale românilor sunt marcate în mod preponderent de neîncrederea în ceilalți oameni, în mod deosebit cele ce presupun contactul cu persoane necunoscute sau pe care le consideră inferioare.

,,Acest stil defensiv apare ca urmare a unei stime de sine scăzute, care susţine complexe de inferioritate şi de superioritate, neîncredere în oameni/mizantropie; cinism; scepticism; ostilitate controlată; indiferenţă/nepăsare; atitudini antisociale.”

Și totuși care este motivul din spatele unui astfel de comportament reticent sau chiar nepăsător față de problemele altora? În cazul persoanelor de etnie romă, sunt de părere că prejudecățile, segrarea prezentă în școlile românești și educația primită în familie constituie principalele cauze ale discriminării și excluziunii acestora. Cu siguranță fiecare dintre noi a auzit cel puțin o dată sintagme precum: ,,Dacă nu ești cuminte te dau la țigan.” sau am fost atenționați în familie să stăm departe de persoanele de etnie romă deoarece fură sau au un comportament agresiv. O soluție care consider că ar putea schimba ceva în mentalitatea cu privire la acest grup vulnerabil ar fi introducerea unei materii școlare care să aibă drept subiect istoria romilor în spațiul românesc și a unor materiale informative care să corecteze informațiile eronate cu privire la aceștia.

Un model biblic în care ni se prezintă cum trebuie să ne comportăm față de aproapele nostru aflat în situații de vulnerabilitate este parabola samariteanului milostiv. Am ales să abordez acest fragment biblic deoarece consider că se potrivește în contextul minorității rome. În acest pasaj din evanghelia apostolului Luca ni se prezintă povestea unui om care este jefuit și bătut, fiind lăsat aproape mort la marginea drumului. Pe lângă acesta trec pe rând un preot, un levit și un samaritean. Cel din urmă se apropie de el și îl îngrijește, plătind pentru hrana și celelate lucruri necesare vindecării. Isus se folosește de această învățătură pentru a le indica apostolilor săi și fiecăruia dintre noi, cine este aproapele nostru și cum trebuie să ne comportăm atunci când acesta se află într-o situație dificilă.

Un aspect foarte important este că Isus putea să aleagă pe oricine altcineva pentru a juca rolul aproapelui celui căzut în mâinile tâlhari, dar nu a făcut-o. Alegând persoana samariteanului, El a încercat să schimbe mentalitatea greșită care era adânc înrădăcinată în istoria evreilor, astfel că a ales un membru al unei comunități disprețuite de evrei, pentru a arăta că, în ochii lui Dumnezeu nu are importanță originea cuiva, ci modul în care ne arătăm iubirea față de Creatorul nostru și față de aproapele nostru, care a fost creat după Chipul și asemănarea sa.

Consider că această istorioară biblică se pretează foarte bine pe situația romilor din țara noastră deoarece există o asemănare evidentă între contextul pe care aceasta îl prezintă și cel la care a fost supus minoritatea romă de-a lungul timpului.

Pe vremea lui Isus, evreii îi considerau pe samariteni ca fiind cei mai decăzuți din rasa umană și evitau să aibă orice fel de legături cu ei, evitându-i cu desăvârșire. Samaritenii mai erau văzuți drept necuraţi din punct de vedere ceremonial, astfel că evreii se fereau să folosească un vas care a fost atins de aceștia, căci erau de părerecă îi va face să devină impuri și nu puteau intra mai apoi în Templu.

Tot astfel, și romii din spațiul românesc erau, și mai sunt și astăzi ținuți deoparte, fiind denumiți țigani, termen ce provine din grecescul athinganoi, care înseamnă spurcat sau de neatins. Consider că și în cazul nostru, Dumnezeu vrea să ne schimbe gândirea și să ne facă să ne deschidem mintea și inimile pentru a veni în întâmpinarea persoanelor de etnie romă și de a le ajuta ori de câte ori avem ocazia și resursele necesare.

În practicarea meseriei de asistenți sociali, vom fi puși adesea în situații în care va trebui să oferim un sprijin persoanelor vulnerabile și să le însoțim astfel încât să devină independente și să ducă un trai mai bun, însă depinde de noi să fim deschiși în acest proces și să facem tot ce putem pentru ca rezultatul să fie cât mai pozitiv.

De aceea, consider că în loc să pasăm responsabilitatea față de astfel de categorii dezavantajate către stat și cei care au autoritate și putere de decizie, mai indicat ar fi să ne implicăm în viața de zi în activități care ar putea să producă o schimbare în bine în societate.

În cazul meu, implicarea în activitățile efectuate de Biserică pentru ajutorarea celor defavorizați și primirea unei educații bazate pe învățătura creștină au reprezentat un pilon important atât în alegerea acestei meserii, cât și în deschiderea față de persoanele de etnie romă. Un alt factor care m-a ajutat să conștientizez situațiile cu care se confruntă și să acord mai multă atenție acestor persoane a fost informarea (din cărți, studii și podcasturi) cu privire la istoria romilor în spațiul românesc, la lunga robie la care au fost supuși.

Citatul sociologului George Herbert Mead: ,,Society is unity in diversity” mi se pare că ilustrează perfect ideea pe care vreau să o transmit, și anume: Deși sunt diferiți, avem același Creator care ne-a făcut asemenea Lui și care ne-a chemat la unitate și iubire.