Ecocidul de pe Valea Arieșului

Gunoiul provenit de la ele timp de niște zeci de ani a ajuns deja în apa și pe malurile râului. 

Suntem martorii unui ecocid ( = distrugere intenționată a mediului înconjurător) de proporții, o crimă asupra naturii în formă continuată, care se petrece sub ochii noștri, la vedere… înainte, după și în timpul vacanțelor noastre (toată valea Arieșului este o zonă turistică foarte frecventată), ne relaxăm aici fără să vedem, din cauza frunzelor, poate, acest măcel… de viu.

O imagine a României, a Apusenilor, o formă de adevăr care ne face să vrem să nu fi văzut niciodată cât de orbi și răi suntem în raport cu natura. 

Câteva zeci de gropi de gunoi sunt la fiecare câteva zeci de km de râu. Mari, imense, intenționate. În aer liber. Lângă casele oamenilor, dar mai ales în natură, în casa animalelor. 

Gunoaiele atârnă în vegetație, pe fiecare centimetru de crenguță… Unele sunt adânc îngropate sub crengi și pământ cu aluviuni. 

Comunele riverane nici nu se mai obosesc să mimeze gestiunea gunoiului. Totul e la vedere. 

În Bistra, de exemplu, există o groapă de gunoi ”amenajată” pe malul pârâului. Un fel de apendice ”firesc” al râului. 

Fiecare cot de râu cu mal mai jos devine stoc de PET-uri plutitoare amestecate cu aluviuni. În loc de broaște, pești, poate castori, aici nu mai trăiește nimic…  

Dimensiunea dezastrului e imensă. 

Pe fiecare afluent e la fel. 

Ce fac autoritățile? 

În esență, nimic. 

Majoritatea, dacă nu toate, nu iau nici o măsură, deși știu foarte bine că acest dezastru ecologic este cauzat de faptul că oamenii deversează gunoiul pe maluri, neavând alte alternative. 

Sau pentru că nu le convine alternativa de a-și face contract de salubritate și de a plăti ridicarea deșeurilor în mod civilizat, contra cost. Și depozitarea lui în gropi de gunoi gestionate cum trebuie. 

Aici vom face un mic intermezzo despre posibile cauze… 

Problema banilor e una frecvent invocată. Problema sărăciei, de asemenea este adesea invocată. 

Problema nerecuperării plasticului în zeci de feluri în care a ajuns să fie utilizat – pentru o infimă parte din durata lui de viață, care e aproape eternă în raport cu viața noastră. Plasticul, făcut din petrol, se descompune în 500 de ani. Invenția teribilă a omenirii cu privire la utilizarea acestei resurse imense a Terrei se întoarce împotriva Terrei.

Problema comunităților defavorizate, care nu au nici măcar acces la facilități cum ar fi apa, canalizarea și curentul electric este, de asemenea una care trebuie luată în considerare. Problema hainelor enorm de multe aruncate pur și simplu în natură este una cu cauze adânci în lipsa facilităților de bază: apă, canalizare și electricitate. Pe astea funcționează o mașină de spălat, care ar reduce cantitatea de haine utilizate o singură dată și apoi aruncate. Comunitățile sărace sunt beneficiarele donațiilor celor mai bogați, primesc cantități uriașe de haine pe care le poartă și le înlocuiesc apoi cu ușurință (a se citi le aruncă pe vale), pentru că nu au cum, nu își permit să le spele. 

E aici un mix absolut halucinant între rămășite incoerente de mentalitate tradițională, primitivă în acel sens complet nevinovat (valea duce, nu le mai vezi, nu mai sunt ale tale, nu e vina ta că nu mai ai voie să arzi gunoiul ”cum se făcea pe vremuri”??) și un refuz de a integra, aplica și găsi soluții moderne și extrem de simple la asemenea probleme. Deci, problema culturii și a mentalităților.

Nu mai stă nimeni să analizeze că gunoiul dus pe vale acum niște zeci de ani era exclusiv biodegradabil. Că plasticul și fibrele sintetice nu existau și nu erau în cantitățile de acum. 

Nu mai stă nimeni să analizeze faptul că în vremea consumerismului absolut dacă ai posibilitatea și dreptul de a cumpăra multe haine, oricâte, ar trebui poate să te gândești la ciclul complet: ce se întâmplă cu tricoul din poliester pe care îl arunci sau donezi la, să zicem, o biserică? Unde ajunge peste, să zicem, 1 an? Dar cu buchetul de flori artificiale sau căruțul celui mic după ce a crescut? 

Deși cauzele de mai sus sunt știute de toată lumea, toate autoritățile dau din umeri și trimit asociațiile care caută soluții și le cer ajutorul la  și de la unii la alții. 

Și mai fac ceva. Iartă vinovații de sancțiunile cu amenzi meritate, într-un program intenționat de păstrare a simpatiilor votanților. Nu ceri bani, nu dai amenzi celor cărora le ceri voturi. Cam asta ar fi politica națională. Strategia generală și ”vizionară” cu privire la protecția mediului. Cam asta ar fi problema politică de fond a acestui ecocid. 

Cine are de suferit din această înțelegere ilegală, dar tacită și foarte greu de demonstrat de către simplii cetățeni? Mediul, natura, apa. Și pe cale de consecință, prin efectul bumerang, oamenii. De data aceasta, însă, toți. 

Pentru că mizeria ajunsă în apă nu afectează doar oamenii vinovați de poluarea ei, ci pe toți cei care într-un fel sau altul ating apa: fie că e la robinet, prin peștii ”hrăniți” cu microplastice, sau pur și simplu la deconectarea în natură, pe malul ei, sau în ea… 

Revenind la ce fac sau ar trebui să facă autoritățile, conform unui răspuns al Agenției Naționale de Mediu, responsabilitățile ar fi așa: 

• ANM nu are competențe și atribuții deloc în acest domeniu. 
• Primăriile (împreună cu Poliția Locală) au competențe și atribuții în a soma și solicita proprietarilor (după identificare) să salubrizeze, ecologizeze zonele identificate și să recupereze apoi banii din amenzi. 
• Pentru malurile de ape, Apele Române sunt competente și au atribuții. Administraţia Naţională ,,Apele Române” este o instituție publică de interes național, care administrează apele din domeniul public al statului. Care, de fapt, ca reprezentant al statului român, este și proprietarul majoritar al malurilor teren public. Deci ar cam trebui amendat de Primării? Sau ar trebui să facă ce trebuie să facă și primăriile, adică să identificare sursa deșeurilor, să salubrizeze, ecologize și apoi să recupereze banii din sancțiuni aplicate vinovaților?  
• Garda Naţională de Mediu (GNM) are atribuții în constatarea, sesizarea și aplicarea de sancțiuni. 

Reproducem în întregime un răspuns primit la o adresă cu cerere de informații publice privind responsabilitățile cu privire la situația malurilor râului Arieș. 

”Referitor la email-ul dumneavoastra, facem urmatoarele precizări:

În conformitate cu prevederile HG nr. 1000/2012 privind reorganizarea și functionarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a institutiilor publice aflate în subordinea acesteia, instituția noastră nu are competențe și atributii în a efectua verificări/controale la faţa locului şi de a lua măsuri/sancţiona pe cei care nu respecta legislația de mediu. Agenția Națională pentru Protecția Mediului și instituțiile publice aflate în subordine (Agențiile pentru Protecția Mediului din fiecare județ) nu au activitate de verificare, inspecție și control în teren.

Pentru aspectele semnalate, o responsabilitate foarte mare revine și administrației publice locale – Primăriei, care are competențe și atribuții în a identifica proprietarul/proprietarii acelor terenuri, emite somatii pentru a le ecologiza/ salubriza/ igieniza, iar ulterior prin serviciile de specialitate (Poliția locală, inspectori de la Primarie) verifica și aplica eventuale sanctiuni. În situația în care acele terenuri sunt domeniul public, responsabilitatea revine Primariei.

În cazul deșeurilor abandonate, supunem atenției dumneavoastra si prevederile art. 22, alin 3 si 4 din O.U.G. nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, unde autoritățile administrației publice locale au următoarele obligații:

”(3) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut, inclusiv în cazul în care proprietarul terenului pe care sunt abandonate deşeurile nu este cunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către unitatea administrativ-teritorială.

(4) După identificarea producătorului/deţinătorului de deşeuri, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile prevăzute la alin. (3), efectuate de unitatea administrativ-teritorială, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare.”

Avand în vedere că sunt implicate si cursuri de apa, albii ale unor râuri, competente si atributii revin si la Administraţia Naţională ,,Apele Române”, instituție publică de interes național, care administrează apele din domeniul public al statului şi infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor formată din lacuri de acumulare, diguri de apărare împotriva inundaţiilor, canale, derivaţii interbazinale, prize de apă şi alte lucrări specifice, precum şi infrastructura sistemelor naţionale de veghe hidrologică, hidrogeologică şi de monitorizare a calităţii resurselor de apă aflate în patrimoniul său, în scopul cunoaşterii şi a gestionării unitare pe ansamblul ţării, a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane.  

Pentru aspectele legate de protecția mediului: Autoritatea competenta în a efectua un control și a impune respectarea măsurilor de protecția mediului, inclusiv aplicarea de sancțiuni este Garda Naţională de Mediu (care este o alta institutie, distincta, separata de Agenția Nationala pentru Protectia Mediului), conform prevederilor Art.7 alin. 3 litera a) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare.    https://gnm.ro/contact.php

”ART. 7 (3) Controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de: a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;

Garda Naţională de Mediu (GNM) este un corp specializat de inspecţie şi control care poate lua măsuri de sancţionare, de suspendare, respectiv de sistare a activităţii, ca urmare a poluării şi deteriorării mediului sau pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de reglementare.

GNM este responsabilă de asigurarea controlului implementării profesioniste, uniforme şi integrate a politicii Guvernului de aplicare a legislaţiei naţionale armonizate cu cea comunitară, în domeniul protecţiei mediului.

GNM are atribuţii privind aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv a nerespectării reglementarilor prevăzute în legile specifice din domeniile controlului poluării industriale şi managementului riscului, substanţelor şi preparatelor periculoase, biodiversităţii şi ariilor naturale protejate, fondului de mediu şi altor domenii prevăzute de legislaţia specifică în vigoare.

GNM îndeplineşte un rol activ pentru asigurarea securităţii mediului prin acţiuni de prevenire a riscurilor şi limitarea ameninţărilor de ordin ecologic, respectiv poluarea resurselor de apă, a aerului, diminuarea fertilităţii solului, poluarea transfrontalieră şi altele.

Tot in domeniul protectiei mediului atributii are și administrația publică locală – Primăria, care prin serviciile de specialitate, verifică și aplică sancțiuni, conform prevederilor Art.7 alin.3 litera b). din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificările și completările ulterioare – „ART. 7

(3) Controlul respectării măsurilor de protecția mediului se realizează de:

b) autoritățile administrației publice locale, prin personalul împuternicit;”.

Așadar, totul e clar, nu la noi, dincolo și acolo vorbiți dvs la alt ghișeu. Dacă ghișeul principal ar trebui să fie la Primărie, și acolo e cineva care spune că nu e nici o problemă cu gunoiul pe malurile râului Arieș în ”comuna lui”. 

Și atunci, cine face ceva, de fapt orice, cât de puțin ca să schimbe dezastrul acesta? 

ONG-urile. Ca de fiecare dată în orice domeniu sensibil în România.  

Pe Arieș, Apuseni Spirit face acțiuni de ecologizare, acțiuni care sunt doar un pretext de documentare a dezastrului, în efortul mai important de a convinge autoritățile că e nevoie de o strategie reală și mai elaborată decât doar trimis de adrese și plătit datoriile publice din amenzi la Curtea de conturi din bani publici, adică mâncat o mână pe alta și spălat cu apă murdară. 

Apuseni Spirit a inițiat discuțiile cu Apele Române pentru a instala baraje de retenție a gunoaielor în amonte, în zonele critice de unde vine valul de deșeuri odată cu viiturile. 

Unul dintre acestea este planificat la Mihoiești. 

Tot ei se zbat să convingă și sprijine pensiunile de pe valea Arieșului că un turism cu adevărat atractiv și sustenabil nu funcționează fără un mediu curat. Și autoritățile că un sprijin real pentru dezvoltarea turismului ar fi ecologizarea malurilor râului. 

”De cca 5 ani în zona Arieșului, Apuseni, Alba tot facem ecologizari! Concluzia: DEGEABA. Primăriile nu se implica majoritatea (din contra, ne pun piedici) Consiliul județean mai deloc. Am făcut cu elevi voluntari nenumărate acțiuni (anul trecut am adunat 11 tone de PET-uri în 1 săptămâna). În iunie, iulie vrem să aducem 30.000 turisti din lume în Apuseni prin proiectul „Apuseni Treasure Hunt” la care lucrăm,despre care știu toți din administrații locale, județene…” – le-a transmis un reprezentant al Apuseni Spirit autorităților în adresa în care le solicită implicare și sprijin în acțiunile de ecologizare. 

E trist și frustrant să vezi zidul de care se lovesc inițiative frumoase și constructive. Îți mai dă un pic de speranță energia cu care oamenii aceștia se încăpățânează să facă lucruri frumoase. 

Apuseni Spirit promovează pe site-ul lor, și includ în genialul proiect de Treasure Hunt / Căutare de comori (care va avea loc între 20 iunie și 20 iulie 2024) doar pensiunile care își ecologizează malurile de Arieș aferente. Mai au și o inițiativă de ambulanță veterinară și una de protejare a pădurilor. Au spirit de moți și determinare de iubitori de natură și animale. Sunt convinși că lupta pentru protecția mediului trebuie să fie dublată de un plan de dezvoltare gândit cu doi pași înainte. Și de acțiune. 

Aici fac un intermezzo din nou. 

Dacă e ceva care te face să respiri din când în când pe tot cursul sufocant de plin de gunoaie al apei, atunci acelea sunt insulele de curat din dreptul gospodăriilor, pensiunilor, locurilor iubite de proprietarii lor. Sunt încă puține, dar cu efort comunitar susținut de oameni ca cei din Apuseni Spirit, poate că șansa de a ajunge cândva la un Arieș curat este posibilă mai devreme decât peste 12 vieți. 

Da, cam acesta ar fi calculul după experimentul făcut la o astfel de acțiune de ecologizare organizată de Apuseni Spirit în 15-16 martie 2024. 

https://www.facebook.com/share/v/NRaKbFXruZ9pjyE1/

”Avem înainte un drum lung și anevoios, cu 160 de kilometri de mal de curățat. La ritmul actual, ne confruntăm cu o misiune herculeană de 1.120.000 de ore de muncă necesare pentru a reda Arieșului splendoarea sa naturală.

Situația este mai gravă decât am crezut: ne-ar trebui peste 12 vieți de om dedicându-se non-stop acestei cauze pentru a curăța integral malurile Arieșului.

Ne aflăm în fața unei catastrofe naturale copleșitoare. Sistemele tradiționale de salubritate se dovedesc a fi neputincioase în fața acestei provocări, incapabile să gestioneze amploarea și gravitatea situației.”

În această misiune imposibilă, Apuseni Spirit este sprijinit și de un proiect al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în cadrul căruia, o echipă de tineri cercetători au creat aplicația  EcoVoce, dedicată monitorizării deșeurilor din Valea Arieșului, care merge un pas mai departe decât doar să observe și să pună un pin pe hartă cu da, sunt deșeuri pe orice metru de mal de Arieș. Ei oferă posibilitatea cetățenilor să raporteze probleme de mediu și să ceară  autorităților să facă ceva și au pornit de la ideea de a da o VOCE puternică comunităților locale, fiind un proiect de știință cu participarea cetățenilor. 

Proiectul EcoVoce include o echipă de cercetători de la UBB Cluj, coordonați de dna Lucrina Ștefănescu, cercetător științific la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, care lucrează cu echipe de studenți și stau aproape de zona aceasta pe care pare că orice alt for științific sau de mediu a uitat-o. Că sunt și ei ignorați, că autoritățile nu fac nimic nici în condițiile în care ȘTIU tot contextul, eeei, asta e iarăși o poveste care ar merita spusă separat, pe îndelete.  

Și totuși, în această situație, care ar putea fi un plan strategic de viitor? 

Nu știm încă. Nimeni nu știe. 

După înotul în deșeurile de acolo, singura certitudine cu care am ieșit este că e nevoie de tehnologie. Una care să ia în calcul toate variabilele, să fie mai inteligentă ca noi, poate și mai empatică cu mediul și să meargă dincolo de blocajele noastre umane și neputincioase. 

Ne-am gândit la de toate în timp ce scurmam în gunoiul a 2-3 generații: la jeturi de apă cu presiune, la mini drone cu gheare de apucat gunoaie, la furnici AI robotice care să consume deșeurile și să le transforme la loc în petrol…, la alge plasticofage și câte și mai câte. 

Dacă ar fi după sufletul meu, eu aș da concurs în toate școlile, i-aș ruga pe copii să imagineze ce vor ei despre posibile soluții pentru a curăța aceste maluri. I-aș duce să vadă, să se cutremure și apoi le-aș da voie să imagineze ORICE. 

Poate din câteva școli de copii geniali o să se nască vreo idee fezabilă. 

Ce tehnologii există în alte țări? (De ce nu) am putea să le aplicăm și la noi? 

Asta este o întrebare la care vom răspunde într-un articol viitor, dacă ne veți ajuta. 

Și pentru documentarea căruia așteptăm de la cititori orice idee. Poate ați văzut în alte țări cum se poate face curat într-o astfel de situație? Poate ați auzit de vreo furnică AI care transformă plasticul în altceva, mai bun?