Principala lui motivație este repopularea spitalelor cu medici, căci e mai important resursa umană calificată în spitale chiar decât aparatura sau ambulanțele. Pornind de la acest vis pe care îl are de mai mulți ani, Cătălin Dumitrașcu își joacă acum o șansă, dar nu beneficiul lui personal, ci al oamenilor pe care vrea să-I salveze.
Reporter: De unde a venit dorința de a candida din nou, de data asta pentru o poziție în Senatul României?
Cătălin Dumitrașcu: Ca și data trecută, fac asta din dorința de a face ceva, de a se întâmpla ceva, de a schimba ceva în județul Teleorman.
Reporter: Dar ce lipsește?
Cătălin Dumitrașcu: Lipsesc enorm de multe, și mai ales în domeniul în care eu muncesc. Sunt deja de 13 ani la Spitalul Județean din Alexandria și, în loc să văd o transformare în bine, spitalul ăsta se duce tot mai jos. Nu știu de ce, nu știu care este situația și de ce se vrea lucrul ăsta, că parcă se vrea… E o problemă la nivel național asta și, da, sunt multe spitale județene care se lovesc de problema asta: a lipsei medicilor. Care e din ce în ce mai acută. Și am intrat în cursa asta electorală cu gândul la un propgram național de repopulare a spitalelor județene cu medici. Punctual, eu cred că există niște dotări minime cu care ai putea ajuta cazurile urgente și foarte urgente. Discutam cu cineva că, fiind medic de urgență la bază, gândul meu, când am venit în județul acesta, a fost ca în primii ani să dezvolt SMURD-ul. SMURD-ul în adevăratul lui sens, nu ce e aici, un taxi fără bani, în care pacientul efectiv este transportat la spital. Mai glumesc câteodată cu faptul că SMURD-ul e, de fapt, SMUD. Fără R, care înseamnă Resuscitare, adică elementul de bază. Să zicem că aș fi reușit să înființez un serviciu ca acesta aici. Și ce s-ar fi întâmplat? Aș fi adus un pacient în siguranță aici. Dar pentru ce? Că, de exemplu, a trata un infarct de miocard înseamnă montarea unui stent. Or, în orașe ca al nostru, în Germania, sunt cel puțin două centre în care se poate monta un stent, pentru că asta înseamnă salvarea cu adevărat a vieții omului. Deci degeaba aduc eu pacientul în siguranță, dacă el nu beneficiază și de serviciul care îl poate salva real într-o situație de urgență. Asta se întâmplă într-o varietate mare de situații. În cazuri de neurochirurgie, cazuri de arși, etc. Am scris atunci, după Colectiv, că eram convins că n-o să se întâmple nimic și n-o să avem în continuare unde să tratăm marii arși. Marii arși decedează prin spitale județene din cauza lipsei de doctori, pentru că niciun doctor sănătos la cap care activează pe chirurgie plastică nu-ți poate accepta un bolnav, știind că nu are unde și cum să-l trateze. Au fost o grămadă de anunțuri că se va face ceva, nu s-a întâmplat absolut nimic. De asta îmi doresc un program național de repopulare a spitalelor.
Reporter: Cum ar fi atrași medicii către spitale de genul spitalului județean din Alexandria?
Cătălin Dumitrașcu: La un spital județean eu cred că trebuie asigurat, printr-un ordin de ministru, printr-o decizie a parlamentului, faptul că un pacient care vine într-un spital, de la o simplă bătătură până la un caz grav de anevrism cerebral, să poată fi tratat acolo. Altfel, se pierd timp și vieți. Dacă reușești să faci un program național de sănătate și reusești să ai finalitate pentru aproape orice caz, dacă nu pentru toate cazurile de urgență măcar într-un singur spital din fiecare județ, atunci treaba e aproape rezolvată în sistemul românesc de sănătate.
Reporter: Asta ar fi, înțeleg, inițiativa legislativă pentru care vă doriți un loc în Senatul României…
Cătălin Dumitrașcu: Categoric. Pentru că nu văd altă soluție.
Reporter: În afară de problemele sistemului medical, mai există ceva care vă preocupă, în eventualitatea obținerii unui mandat de Senator?
Cătălin Dumitrașcu: Da, sigur că nu e doar asta. Mă mai preocupă, de exemplu, apa. În Alexandria nu există apă potabilă la robinete de atâta vreme. În lumea civilizată, apa de la robinet se bea. La noi este încă un deziderat să avem apă potabilă. Eu nu pot să concep așa ceva. Și orice s-ar zice, eu știu o grămadă de oameni cărora le curge apă maronie de la robinet. Mă îndoiesc că apa aia e potabilă. Dacă apa e potabilă trebuie să fie pentru toată lumea potabilă, nu doar pentru unii și pentru alții nu. Un al doilea aspect în privința apei la nivelul județului este lipsa posibilității de a face irigații. Ne-a dat Dumnezeu județul ăsta predestinat pentru agricultură și, după atâția ani în care activitățile agricole sunt motorul economiei locale, să nu poți iriga o suprafață de teren agricol. Și nici nu e mult de făcut: canalele de irigații încă există. Nu mai avem stații. Probabil că, între timp, s-a distrus și rețeaua de hidranți. Însă nu e o investiție majoră. E o lipsă de preocupare, ca să fiu elegant. În secolul ăsta, noi facem slujbe la biserică și scoatem paparude pe câmp ca să vină ploaia, în loc să apelăm la tehnologie pentru irigații? E foarte simplu acum să împingem niște apă din Dunăre către zonele agricole. Dar nu se vrea…
Reporter: Legat de mediul politic, în momentul acesta cum vă raportați la contracandidații dumneavoastră?
Cătălin Dumitrașcu: La fel cum și Ludovic Orban se raportează la contracandidații la prezidențiale. Poate că sunt singurul dintre candidați care are o reală viziune liberală, am reprezentat asta de ceva vreme în județ, la fel cum și Orban a reprezentat asta la nivel național. Dar niciodată nu am dat dovadă că aș gândi altfel. Mă trag dintr-o familie de liberali, am profesie liberală, am preocupări liberale, nici nu intră în discuție să intru în luptă ca să obțin beneficii materiale, pe mine nu ma mână în lupta asta inegală total decât dorința de a face ceva. Și apropo de lupta inegală, nu pot să trec peste asta: nu mi se pare normal ca legea să fie atât de strâmbă, încât să permită unora să bage niște sume extraordinar de mari în campanie, pe care ulterior să le recupereze de la stat. Adică de la noi, de la cetățeni. Vedeam un reportaj cu o doamnă de la AUR care avea în declarația de avere un venit de 9000 de lei și cu un soț zugrav a investit în campania lui Simion 2.300.000 lei. De unde? Și cineva cumva a albit banii ăia, dacă stau să mă gândesc. E o chestie românească. Nu mi se pare logic și resping total genul acesta de a face campanie. E peste puterea mea de a înțelege.
Reporter: Legat de campania electorală, am remarcat faptul că petreceți aproape tot timpul în spital. Când aveți timp să vă ocupați și de campanie? Și cum veți construi campania asta, în condițiile timpului liber extrem de limitat?
Cătălin Dumitrașcu: Cum pot… De la spital (râde). Eu fac ceea ce fac aproape în fiecare zi. Și având în vedere cum sunt priviți doctorii în zilele astea, cred că mai degrabă îmi fac anticampanie la spital. Oamenii se lovesc de nevoile sistemului și abia atunci înțeleg ceea ce eu zic de vreun deceniu. Am zis de atâtea ori că o să rămânem fără pediatri, că o să rămânem fără radiologi, că o să rămânem fără specialiști pe diverse ramuri medicale. Am rămas! Am ajuns în punctul ăla.
Reporter: Și aș mai adresa o problematică, faptul că multă lume vă percepe ca fiind foarte arogant. Asta poate fi o problemă în politică și, ca atare, aș vrea să înțeleg de unde vine percepția respectivă și dacă o considerați corectă?
Cătălin Dumitrașcu: Asta la mine cu aroganța cred că e ca mandolina pentru Orban. Eu cred că oamenii care mă cunosc cu adevărat știu ce fel de om sunt. Poate par arogant și poate că în unele situații chiar sunt. Dar poate că uneori oamenii nu aud de la mine ceea ce își doresc și atunci interpretează asta ca fiind aroganță. Eu nu sunt de doctor care să zâmbească pacientului, dar sunt genul de doctor care face ce trebuie pentru pacient. Întotdeauna am făcut ceea ce trebuie. Niciodată n-am pus alte aspecte mai presus de interesul pacientului. Dacă cuiva i s-a părut că nu mi-am dat interesul, asta înseamnă că omul acela nu avea de ce să fie în fața mea în momentul acela pentru a fi consultat în camera de gardă. Și aici e altă discuție.
Reporter: Cea legată de cazurile care n-ar trebui să se prezinte la Urgențe și, totuși, o fac?
Cătălin Dumitrașcu: Da. Faptul că asistența primară este foarte birocratizată și că nu se mai ocupă real de pacient face ca mulți oameni să se prezinte la Urgențe pentru analize de rutină sau dureri în gât. Oamenii nu vin degeaba la Urgențe, eu înțeleg lucrul acesta. Pur și simplu, nu mai au unde să se ducă. Și ei găsesc soluția asta, de a-și recolta niște analize, de a-și face o radiografie, de a trata un roșu în gât la Urgențe, ceea ce nu este normal deloc. Aici e o problemă și cu modul în care sunt făcute unitățile de primi urgențe, pentru că și aici, consider eu, ar trebui intervenit. E cred că ar trebui un pre-filtru, niște centre de permanență cum, de fapt, sunt în toate județele. Dar astea nu funcționează haideți să fim serioși! Astea sunt niște chestii politice, eu am înțeles, ca să zică primarul că are doctor în comună. Dar ambulanțele nu opresc acolo, deși ar putea face asta dacă acele centre ar fi dotate și ar avea cine să se ocupe. Eu chiar sunt curios ce se întâmplă în centrele astea de urgență.
Reporter: Ar mai fi un singur lucru de discutat, și anume situația județului Teleorman pe parte economică…
Cătălin Dumitrașcu: Aici e dureros. Economia Teleormanului cred că poate fi comparată cu felul în care funcționează Spitalul Județean de Urgență din Alexandria. E o oglindă corectă. Ce rost are să mai vorbim? Suntem printre cele mai sărace județe din țară. Nu știu, totuși, să nu reușești de peste 30 de ani să schimbi gândirea asta de stânga, să mai încerci și cu unul care gândește altfel, mie mi se pare greu de înțeles. Eu cred că orice om normal ar putea să înțeleagă și să vadă că nu e ce trebuie aici.
Reporter: Dar credeți că n-a existat voință politică sau a existat o intenție de a ține județul sărac?
Cătălin Dumitrașcu: Eu cred că e o chestie amestecată. Oamenii nu au avut ce să aleagă din partea celalaltă, partea care nu e social-democrată. Oamenii au observat că la noi PNL și PSD sunt partide amestecate. Eu am fost consilier PNL la un moment dat și, când PNL a avut unul dintre cele mai bune rezultate din istoria lui, eu am plecat. Poate că am început să înțeleg ce se întâmplă, nu mi-au plăcut oamenii din conducerea partidului, mi s-a părut că sunt pe la spate prieteni și aparent adversari. Eu n-am putut să stau lângă astfel de oameni și atunci am decis să plec din politică. Însă a apărut Orban cu propunerea de a înființa partidul acesta în Teleorman, am fost de acord cu propunerea, cunoscându-l și crezând în el ca om, și ce să zic, uite-mă aici!
CMF: 11240022
