Și am început cu diplomatul Victor Guzun, fostul ambasador al Republicii Moldova în Estonia. Precizăm și faptul că Victor Guzun a învățat din Estonia pașii de urmat către digitalizare, așa că din 2015, când a finalizat mandatul de ambasador al Republicii Moldova în Estonia, s-a implicat în construirea Programului Național de Digitalizare a Republicii Moldova, un program care, chiar și astăzi, plasează Republica Moldova la multe trepte peste România din acest punct de vedere. L-am chestionat pe fostul ambasador cu privire la experiența educațională din Estonia, dar și legat de mijloacele prin care propaganda rusească ar putea fi contracarată mai eficient decât o facem noi astăzi. Răspunsurile sunt revelatoare.
Carmen Dumitrescu: Ar fi important în această perioadă să vorbim un pic mai mult despre războiul informațional. Cum vedeți ce s-a întâmplat în Europa ultimilor ani și felul în care această propagandă sau acest război informațional s-a purtat în Europa? Cum anticipați că se va comporta în continuare Rusia în acest război?
Victor Guzun: Nu așteptați nicio schimbare în bine sau pozitivă de la Rusia! Eu vă zic în calitate de cetățean și al Republicii Moldova, în calitatea mea de adult care la vârsta 15 ani a fost în război în Transnistria, dar și în calitate de om care locuiește la frontieră cu Rusia și care vede cum suntem numiți fasiști în fiecare zi. Mă refer la Estonia.
În multe locuri ne întâlnim și e bine ca oamenii să știe că ele sunt niște rețete testate deja.
Exact. De asta e important să precizăm încă de la început că noi nu așteptăm niciun fel de noutate pozitivă de la Rusia. Și de acum înainte mă voi referi la mine personal. Și da, haideți să vorbim, pornind de la exemplul meu. Deci eu locuiesc în Estonia, la frontieră cu Rusia. Și noi suntem supuși zilnic nu doar la elemente informaționale, dar și la tot felul de alte situații. De exemplu, avioane militare rusești care survolează spațiul maritim al Estoniei. Sau Rusia care controlează zilele trecute navele de comerț care ies din porturile estoniene. În paralel cu o minoritate rusă care a fost adusă în Estonia intenționat, pe care ei hrănesc tot felul de promisiuni, informații și propagandă și minciuni. Și aici, probabil, de la Estonia se pot învăța o mulțime de lucruri bune. Începând de la limitarea accesului la tot felul de canale de propagandă, pentru că ele nu sunt media, să fie foarte clar.
S-a făcut asta în Estonia? S-au eliminat canalele propagandei?
Sigur că da. Asta s-a făcut de la foarte bun început, chiar din primele zile în care a început faza activă a războiului în Ucraina, adică 2021. Asta pe de o parte. În al doilea rând aici se mizează foarte mult pe educație, la care participă toți. Participă nu doar Guvernul, participă nu doar Ministerul Educației, participă nu doar asociațiile de media, ci participă fiecare cetățean. Eu personal am fost într-un hotel în Estonia în 2022, țin minte, și eu am văzut într-un hotel, mai erau câte două canale de propagandă, pentru că provider-ul de internet nu făcuse reglementările corespunzătoare. Eu personal am telefonat la un minister care se ocupă de acest lucru și a atenționat provider-ul să scoată din grila sa canalele de propagandă.
În al treilea rând, trebuie să fim conștienți că pentru contracararea acestei maladii suntem toți responsabili. Noi ne-am învățat să dăm vina pe alții și să ne uităm foarte puțin înspre noi. Ei bine, eu vă zic că lupta cu propaganda trebuie să fie un efort colectiv. Și cuvântul cheie este: cooperare. Deci noi trebuie să înțelegem care sunt pericolele și nu trebuie să fugim de pericole. Asta e ceea ce vreau eu să vă zic. Pentru că eu observ așa o chestie: că noi ne temem cumva să abordăm subiectele într-o manieră clară. Ne temem să spunem foarte clar că asta, de fapt, este un război în care noi deja suntem. Noi deja suntem în război. Și nu uitați că nici al doilea Război Mondial n-a început în 1941, cum spun sovieticii. A început mult înainte. E exact același lucru se întâmplă acum. Pentru că ce vedem noi? Noi vedem în fiecare zi tentative de a spăla mințile oamenilor cu propagandă pro-rusă cu implementarea unor narative. Și noi le-am văzut în România, în cadrul acestor alegeri prezidențiale care au trecut. Deci aceste lucruri sunt mega periculoase.
Și fiecare membru al societății noastre trebuie să reacționeze în fața acestor narative. În primul rând să le denunțe, spunând clar: ”Acesta este un narativ periculos pentru România”. Și în al doilea rând să răspundem la întrebarea: ”Ce facem noi?”
Da, asta cumva poate părea îngrijorător, dar noi trebuie să luăm măsuri. Eu, personal, ca să mă refer doar la mine, eu foarte mult am ezitat să fiu parte din Armata Populară Estoniană, dar în 2022 am spus că trebuie să mă implic. Și atunci mi-am depus cerere și eu sunt parte a acesteia. Ca să înțelegeți la ce mă refer exact, trebuie să știți că Armata Națională Estoniană are două componente. Pe de o parte este armata clasică, unde ajungi pe bază de contract, și este Armata Populară care este, practic, de trei ori mai mare. Sunt forțele de apărare benevole ale țării, ca să spun așa.
E practic un fel de implicare cetățenească în caz de ceva, nu?
E voluntar, dar noi toți trebuie să ne asumăm un rol în acest efort. Noi suntem supuși unor atacuri fără precedent și unicul limbaj pe care îl înțelege Federația Rusă este exact limbajul direct proporțional cu ceea ce generează ei. E singurul limbaj pe care Rusia îl înțelege. Și la nivel informațional trebuie să acționăm și să comunicăm la fel. Deci noi trebuie să vorbim clar, să ne pregătim clar, să știm foarte clar care sunt pericolele și să vorbim clar societății despre ele. Să nu le ascundem după degete. Să nu spunem că poate nu există, poate exagerează cineva. Ele există și e important să avem strategii foarte clare de comunicare la nivel guvernamental.
În România, după cum sigur știți, există în momentul ăsta un clivaj foarte accentuat în societate. Sunt cumva două baricade. O parte care a picat pradă propagandei și cealaltă parte care încearcă să atragă atenția asupra propagandei. Războiul informațional are ca scop și destabilizarea societății. Cum facem să armonizăm aceste părți ale societății care s-au desprins una de alta ca zădărnicim planul Rusiei cu România?
O să încerc să vă răspund foarte pe scurt: oamenii au dreptul să nu cunoască. Și haideți să pornim de aici! Ideea asta că cineva e supus propagandei și cineva nu e supus propagandei este desigur adevărată. Dar nu e suficientă ca să explice ce se întâmplă în societate. Și nu este suficient ca noi cumva să considerăm am făcut tot ce a fost posibil ca noi să diminuăm din acest clivaj. Deci, încă o dată, noi trebuie să ne dăm seama ce se întâmplă. În primul rând trebuie să facem o radiografie. Dacă noi facem o radiografie clară, atunci se pot lua niște decizii clar, bine argumentate. Dar e simpla idee că cineva a fost supus la propagandă și cineva n-a fost supus la propagandă și cineva este vinovat că a fost supus la propagandă și cineva nu, nu ajută. În al doilea rând, e cazul să se comunice mai bine prin mass-media. Și nu doar prin cea centrală, ci și prin cea locală și regională. Deci noi trebuie să avem o modalitate de comunicare mai clară și să explicăm oamenilor de ce această propaganda este periculoasă, care e diferența între informație și propaganda și trebuie să venim cu soluțiile. Sincer, eu nu prea văd acest lucru în România, la nivel centralizat.
Păi nu se întâmplă.
Eu văd insule. Văd că există oameni ca dumneavoastră, spre exemplu, sau ca alți jurnaliști pe care îi urmăresc în România. Dar nu văd decât aceste insule, nu văd un arhipelag întreg care lucrează împreună, cu punți. Nu vedem o abordare strategică a acestei probleme mari. Nu vedem cum guvernul ia măsuri și decizii clare în sensul contracarării efectelor războiului informațional. Cu mesaje foarte clare și simple, ușor de înțeles. Căci, apropos de comunicare, mai e ceva de spus: comunicarea nu trebuie să fie academică și eu mă bucur foarte mult că dumneavoastră ați spus de la bun început că vreți să vorbim liber și să nu ne formalizăm. Propaganda prinde tocmai pentru că folosește un limbaj simplu, ușor de consumat, ca cipsurile, cu un pic de adevăr, trei sferturi de minciună, ambalat într-un pachet simplu de citit și atractiv. Apoi limbajul acesta simplu va fi folosit pentru că face repetiția mai atractivă. Și minciuna trebuie repetată până devine adevăr, că știm regula. Și de asta e important ca noi să folosim în explicarea propagandei același limbaj neacademic, simplu de înțeles și atractiv. Eu nu văd în România acest efort. Ori ne temem să spunem că războiul informațional există și ni se întâmplă, ori nu știu de ce ne comportăm de parcă n-ar fi. Noi vedem că o bună parte a societății românești crede în niște lucruri care sunt eminamente minciuni. Și n-au niciun fel de suport. De asemenea, eu nu văd o abordare sistematizată a propagandei. Văd scântei, sclipiri, dar nu văd o abordare sistemică. Cred că trebuie să învățăm să comunicăm mai bine.
