vineri, iunie 14, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăInvestigațiiJocul influențelor rusești pe internetul românesc. Enigmaticul Dan Diaconu: figura fără chip...

Jocul influențelor rusești pe internetul românesc. Enigmaticul Dan Diaconu: figura fără chip a propagandei pro-Rusia

“Misiunea Maiei Sandu este aceea de a integra Moldova în Ucraina. Pas cu pas americanii supervizează în Ucraina formarea acelei entităţi din cauza căreia a izbucnit Primul Război Mondial. Entitate a cărei securitate va fi garantată inclusiv de statul rus! Maia Sandu ştie exact care-i e misiunea. La fel şi trădătorii de la Bucureşti care pompează banii noştri în acelaşi proiect în care ne împing americanii. Şi iată-ne la momentul dezvăluirii marelui blat.” – așa sună concluzia unui articol publicat sub titlul Separarea apelor pe blogul Trenduri Economice, un blog pe care se publică în mod constant și destul de intens articole încă din anul 2007.

Am ajuns la el urmând o postare din Twitter a unui anume Dan Diaconu, despre care nu se găsesc niciun fel de informații biografice concrete, dar care este catalogat de Sputnik drept “una dintre cele mai apreciate figuri ale Internetului și fondatorul site-ului ”Trenduri economice”.

Culmea e că figura aceasta apreciată a Internetului n-are o singură poză reală, n-are nicio referință concretă cu privire la propria biografie, dar e citat frecvent de Sputnik și de o serie de publicații românești, mai mult sau mai puțin credibile.

Cine e Dan Diaconu și, mai ales, care e jocul lui? – aceasta este întrebarea la care ne vom strădui să răspundem în cadrul acestui material.

L-am întâlnit pe Dan Diaconu pe Twitter, unde și-a făcut cont în octombrie 2022, sub deviza “I think with my own head”. Așa ne-a atras atenția “una dintre cele mai apreciate figuri ale Internetului”, care face realmente eforturi vizibile să ofere content constant, nișat de la invazia Rusiei în Ucraina pe problematica războiului și a “intereselor obscure” ale statelor democratice, cu precădere ale SUA, de a scoate ceva din asta, sacrificându-ne pe noi, acești bieți români care trăim, fără să știm, într-o colonie.

Din ce-am remarcat, el încearcă să urmeze modelul lui Radu Hossu, ale cărui Rezumate de noapte au generat destulă atenție în rândul celor interesați de felul în care decurg lucrurile în Ucraina. Deci rețeta n-a inventat-o el, însă o urmează aproape millimetric în cadrul unor scrieri care se vor a fi un fel de jurnal de front. Culmea, Diaconu pare, în multe situații, foarte la curent cu partea militară și strategică a războiului, din perspectivă rusească. În plus, pare a fi foarte familiarizat cu termenii și cu arsenalul de război, lucru mai puțin frecvent în rândurile celor care duc luptă de propagandă în mediul online, indiferent de ce parte s-ar poziționa.

Dar acest providențial și misterios Dan Diaconu și-a propus să ne salveze cu postări în toată social-media. Și nu exagerăm cu nimic când spunem “toată”.

Twitter, Facebook, Telegram, Me Wee, Blospot, platforme media care îi preiau conspirațiile și le aruncă în spațiul public, punându-l pe acest personaj în ipostaza de economist, oferindu-i greutate și, mai ales, credibilitate. Dar și un potențial real de viralizare. Toate sunt terenul lui de joacă. Dar să vedem întâi care sunt ideile pe care acest misterios personaj le aruncă în spațiul public și cui servesc ele.

Colții propagandei

Dan Diaconu punctează propagandistic în primul rând pe blodul Trenduri Economice, un instrument media înființat în anul 2007, mai precis, în luna septembrie. Un prim aspect pe care l-am remarcat e constanța publicării articolelor pe respectivul blog. Sute de articole sunt publicate în fiecare an pe platformă, însă temele se schimbă de la un an la altul, în funcție de contextul politic.

 Ucraina, însă, e o temă de referință în cadrul blogului încă din anul 2008, când autorul Dan Diaconu ne sfătuia părintește “să ne uităm acum, mai mult ca oricând, către ţările cu probleme. Islanda, Ungaria, ţările baltice, Ucraina reprezintă lecţii din care trebuie să învăţăm. Şi, pe cât posibil, să nu repetăm greşelile pe care le-au făcut sau le vor face.”

În mod aproape amuzant, în secțiunea Lecturi a blogului cu pricina putem afla detalii despre cărți de mare interes pentru enigmaticul fondator al blogului , precum “Povestiri rusești de Paști”, “Iarnă rusească”, “Cei mai influenți oameni ai Chinei”, “Sfinții catacombelor Rusiei” și “Evul Întunecat, noua moralitate”.

Dar, ca idee generală după o trecere în revistă a articolelor publicate pe blog, putem spune că, în ciuda unei reticențe vădite față de politica SUA, care se manifestă ca atare în mod constant pe tot parcursul activității de pe blogul menționat, totuși tonul nu era, în urmă cu câțiva ani la fel de dur. Ba chiar pe alocuri, analizele păreau a fi scrise cu o anumită doză de imparțialitate, deși acum, privind situația în ansamblu, pot coincide cu o anumită strategie propagandistică gândită bine și din timp. Astfel încât naivii să nu se sperie, iar cunoscătorii să nu se prindă.

Activitatea blogului devine frenetică în anii electorali sau în anii tensionați politic, însă e de-a dreptul febrilă de când a început invazia rusească în Ucraina. Tonalitatea și ideile publicate par a face parte dintr-un punctaj al propagandei rusești la noi, iar punctele de vedere exprimate, adesea fără cunoștințe istorice solide sau cu date manipulate, par a veni direct din Ambasada Rusiei. La fel și pasiunea.

Dar haideți să ne întoarcem pe 24 februarie 2022, în ziua în care Rusia începuse invazia în Ucraina și nopțile noastre, ale oamenilor normali, începuseră să devină albe din cauza imaginilor cu civili uciși și clădiri bombadate chiar în țara vecină. Ei bine, pe blogul Trenduri Economice propaganda deja începuse și se pregăteau liniile de discurs care aveau să funcționeze perfect în lunile următoare, în care românii începuseră să se “plictisească” de război, așa cum s-au “plictisit” și de COVID. Desigur, plictiseala aceasta este doar o formă a banalizării Răului, dar nu intrăm în filosofie aici și acum.

Prima reacție publicată pe blogul fondat de Dan Diaconu, această figură apreciată, dar necunoscută, a Internetului era următoarea:

Două zile mai târziu, linia pare deja clară, iar blogul Trenduri Economice ne transmitea deja că suntem cam proști și nu știm să pricepem un război, mai ales că pe așa zisul front era, de fapt, liniște, iar miile de ucraineni care treceau disperați granița la noi doar cu hainele de pe ei plecaseră, de fapt, într-o mini-vacanță prin Europa.

Pe orice canal ai da se vorbeşte despre baia de sânge de la Kiev, despre atacurile asupra Ucrainei, despre pierderi de vieţi omeneşti s.a.m.d. Să vă spun un mic secret: aveţi internet! Efectiv nu înţeleg cum de nu puneţi mâna să căutaţi imagini direct de la sursă.  Aveţi ataşat acestui articol o imagine luată de pe mai multe camere live din Kiev.  Îmi spuneţi, vă rog, unde sunt „atrocităţile” comise? Unde sunt bombardamentele, unde e nebunia frontului?

Pe 28 februarie, bloggerul începe deja să se justifice. Într-un articol intitulat catastrofic “Să vă ferească Sfântul ca rușii să piardă Ucraina”, personajul fictiv care analizează mișcările inexistente , așa cum singur susține, de pe front simte nevoia să explice public de unde vine interesul lui (că până la urmă, personajul de pe Internet e declarat economist, nu geostrateg) pentru problematica războiului și intereselor Rusiei în povestea asta. Pesemne au exista voci care i-au remarcat tendința de a prelua fiecare temă din panoplia propagandistică a Ambasadei Rusiei și i-au atras atenția că deja e citat de Sputnik. Personajul pune la înaintare un așa-zis interes personal, și anume o dorință mai veche de a cumpăra un teren în Rusia, care ar fi picat după ce a înțeles cum stau treburile din punct de vedere legislativ. Cât despre preluarea lui de către Sputnik, aceasta s-ar fi întâmplat natural, fără angajamente scrise de vreun fel. Ba chiar plusează și spune: “dacă vor găsi vreun cent tranzacţionat de subsemnatul în raport cu Rusia, au averea mea”.

Ne întoarcem în zilele noastre să vedem cum a evoluat propaganda din Trenduri economice de atunci și până astăzi. Ce să vezi, caietul de sarcini pare a fi respectat la liniuță.

Reproducem doar câteva dintre punctele de propagandă atinse aproape perfect și, evident, împrăștiate cu pasiune pe tot ce înseamnă internetul românesc. 

  • Oamenii văd limpede că un copil ucrainean primeşte alocaţie de peste zece ori mai mare decât un copil român. În timp ce copilu român are nevoie ca de aer de laptele şi cornul distribuit la şcoală, copilul ucrainean se plimbă cu părinţii lui – şi ei beneficiari de subvenţii de la statul român – în maşini de peste 100 000 EUR, într-o perpetuă vacanţă! Vara la mare, iarna la munte, trai neneacă pe banii statului român. Şi dacă mai eşti şi şmecher şi mai tragi ture prin mai multe ţări europene înregistrându-te ca refugiat ucrainean, culegi de peste tot roadele meseriei tale de refugiat de lux. “ (articol publicat pe 2 februarie 2023, sub titlul Colapsul propagandei ucrainene)
  • Statalitatea Republicii Moldova e o chestiune pe care o garantează Kremlinul. Ataşamentul Republicii Moldova faţă de statalitatea sa este, aşadar, o alegere liberă pe care o face statul respectiv. Nu neg, e fix dreptul lor să-şi aleagă cum le e mai bine. Doar că, având aceste date, România ar trebui să-şi retragă absolut toate ajutoarele. Dacă ei aleg calea spre Rusia e cazul ca Rusia să-şi asume ajutorarea Moldovei.” (articol publicat pe 11 aprilie 2023, sub titlul Separarea Apelor)
  • “De fapt, dacă e să fim corecţi, vom observa că dolarul a ajuns să care după sine două caracteristici absolut negative şi exasperante pentru toţi participanţii la ceea ce numim economia mondială. Pe de o parte avem de-a face cu un dolar-parazit, o monedă care permite SUA să-şi externalizeze nu doar gravele dezechilibre ale propriei economii, dar şi greşelile sau răfuielile interne ale politicienilor săi. Astfel, prostiile făcute în SUA ajung să fie decontate de ţări care nu au nicio treabă cu nebuniile de-acolo. Dincolo de  dolarul-parazit avem însă şi un fenomen mult mai grav, anume dolarul-armă. Dolarul-armă e cel care a încercat să scufunde Venezuela, le fel cum acum a confiscat efectiv fără nicio justificare rezervele internaţionale ale Rusiei. Pur şi simplu, prin voinţa SUA, echivalentul a 350 de miliarde de dolari aparţinând Rusiei, au fost îngheţaţi în băncile occidentale, iar acum politicienii vor să atenteze la ei pentru a „ajutora Ucraina”. „A ajutora” înseamnă de fapt „a înarma” Ucraina, adică a-i vinde pe banii ruşilor arme occidentale, astfel încât să se finanţeze industria războiului din SUA şi din Occident. Interesant, nu-i aşa?”, (din articolul Eliberarea de sub jug, publicat pe 6 aprilie 2023)
  • “Mă aștept ca anul 2024 să fie unul al schimbării radicale de paradigmă, ca efect al confluenței mai multor cicluri istorice. Pentru noi însă nebunia va veni mult mai repede și veți înțelege imediat de ce. Am văzut cum SUA, prin intermediul Ucrainei, a încercat să slăbească Rusia. Din nefericire pentru SUA și întreg vestul, operațiunea care ar fi trebuit să se încheie cu o Rusie în genunchi nu a decurs așa cum trebuie, iar acum s-au trezit cu o Rusie revigorată, care și-a repus în funcțiune întregul complex militar și care acum dorește mai mult ca oricând să se răzbune, învingând Occidentul. (din articolul Prăbușirea Redutei, publicat pe 30 august 2023)

Dar personajul Dan Diaconu, cel fără identitate asumată, publică propagandă și pe alte platforme. De exemplu, pe GoFM. Acolo, sub titlul “Ceea ce urmează e crâncen. Treziți-vă!”, acest presupus Dan Diaconu ne atrage atenția asupra faptului că Dominic Fritz e agent de influență străină pe filieră nemțească, PNL și USR sunt partide care au planul de a distruge țara, iar umbrela NATO e o “tâmpenie”. Și, desigur, Iohannis e spion neamț.  

Probabil vă gândiți că suntem apărați de „umbrela NATO”. Aiurea, apartenența la NATO este o altă tâmpenie menită a ne adormi instinctele. NATO e o alianță depășită în care conflictele interne mocnesc din ce în ce mai tare. Aș aminti doar conflictul Turcia-Grecia ca să înțelegeți mai bine situația. Problema este că viitorul conflict nu va fi unul la nivel de alianțe, ci la nivel de țări. Mai mult, așa cum am văzut de-a lungul timpului, în funcție de arhitectura conflictului, alianțele se reclădesc „în teren”. Dacă Trump ar fi reușit să desființeze NATO ar fi fost un pas foarte bun pentru noi deoarece ne-ar fi obligat să ne revedem prioritățile. Nereușindu-se acest lucru, rămânem în continuare sedați și prostiți.
Noi trebuie să înțelegem că avem dușmani în interiorul alianței. Cel mai mare și mai vizibil e Germania, țara care duce un război pe față împotriva noastră. Au motive istorice pentru asta: rezistența din Primul Război și trădarea din cel de-al Doilea nu le vor uita niciodată! Faptul se vede limpede dacă înțelegem că Germania a ajuns atât de departe încât și-a impus spionul președinte al țării noastre. Individul de la Cotroceni face „pas cu pas” acțiuni ostile țării: subordonează justița pentru a reduce încrederea în capacitatea noastră de rezolvare a problemelor propria (acțiune începută de jigodia băsescu, dar cimentată de Plăvan); secătuiește bugetul țării forțând achiziții militare aiuristice; sabotează pe față dezvoltarea infrastructurii țării; împiedică vădit atragerea de fonduri europene(vezi guvernaea Cioloș sau cea începută cu Orban de după lovitura de stat, în care, de asemenea, atragerea fondurilor europene a fost efectiv sugrumată!). Practic, fiecare acțiune a Plăvanului e una de dărâmare de la vârf a țării. Germania însă a pornit o campanie furibundă de demolare a țării și dinspre bază, impunându-și agenți precum Fritz în Timișoara. Atacul de aici e abia la început. Mai mult, a reușit să deturneze un partid politic istoric(PNL) care acum îi slujește cu jind interesele, dar, la fel de violent, a construit o organizație neomarxistă(USR) care-i execută cu exactitate planul de distrugere a țării
.”

Jurnalul de front

În august 2022, Dan Diaconu își face un “microblog”. Aici stilul este schimbat și, deși e asumat de același personaj, articolele sunt mult mai scurte și au frecvente trimiteri la publicații în limba rusă sau la site-uri de proveniență rusă. Și, pe modelul Rezumatelor de Noapte ale lui Radu Hossu, care au devenit extrem de populare, acest Dan Diaconu începe să se ocupe cu Update-urile de pe front. Textele sunt scurte, aproape telegrafice, în cu totul alt stil decât cele postate pe Trenduri Economice. Am îndrăzni chiar să spunem că, deși e aceeași semnătură, scrisul pare a fi al altcuiva.

Iar capacitatea de sinteză a persoanei care redactează update-urile de pe frontul care nu există (dacă e să ne luăm după concluziile aceluiași autor de pe blogul Trenduri economice) este în mod vizibil diferită față de a persoanei cu același nume care face ample analize geostrategice, deși e doar un simplu economist și o figură de pe net fără chip.

Un alt update de pe front care seamănă, din nou, extrem de bine cu o postare de pe Facebook mai degrabă decât ca un articol de blog, arată familiaritatea autorului cu ierarhiile militare ruse, dar și o intensă preocupare pentru strategiile militare, lucru de rar întâlnit în rândul celor care propagă informație cu obiective obscure sau de dezinformare.  

Valery Gherasimov, șeful Statului Major General, a fost numit Comandant General al Tuturor Forțelor Militare Ruse în Ucraina. Este interesant deoarece până acum Surovikin se ocupa de frontul din Ucraina. De fapt situația se complică teribil întrucât Surovikin își păstrează funcția. Care-i misterul?

Cel mai probabil operațiunea din Ucraina va deveni un război la scară. Astfel, în timp ce Surovikin se va ocupa de coordonarea frontului actual, Gherasimov va superviza activitatea tuturor fronturilor pe care le va deschide Rusia. Posibil ca celelalte fronturi să fie date în coordonarea generalilor Oleg Saliukov și Alexei Kim.

E un moment de cotitură teribil. După capturarea Soledarului, cucerirea totală a Bahmutului devine obligatorie pentru a stabili acolo noile centre logistice în vederea continuării operațiunilor în Ucraina.”

Revenind la “microblog”, aici ar fi de punctat un aspect interesant. Într-un articol intitulat Oleg Ivanov despre principala realizare a Operațiunii Speciale din Ucraina(OSU) , autorul Dan Diaconu se referă într-un mod aproape straniu la “autoritățile noastre”, la “rezultatul extrem de pozitiv” al operațiunii speciale și la acel Oleg Ivanov, pe care publicul din România n-are de unde să-l cunoască, fiind un personaj care n-a fost menționat în presa românească vreodată, ca să aibă vreun sens pentru români. Iată:

Rezultatul principal al OSU – și rezultatul este extrem de pozitiv, indiferent dacă autoritățile noastre au sperat sau nu la un astfel de rezultat – nu este, desigur, faimoasa „demilitarizare și denazificare” a Ucrainei, ci dobândirea de către Rusia a suveranității depline a statului ca urmare a unei rupturi complete a legăturilor dintre civilizația occidentală și cea rusă. “

Textul pare mai curând o traducere din limba rusă, care reflectă un mesaj al rușilor pentru ruși. Și e interesantă folosirea sintagmei “autoritățile noastre”, în contextul în care nu despre ale noastre, ale României, e vorba. Și despre cele rusești, în mod evident. Pentru că “rezultatul extrem de pozitiv” (din nou o eroare majoră pentru un vorbitor profesionist de limbă română, pozitiv neavând grad de comparație, iar autorul de pe Trenduri Economice nu prea dă semne în general că n-ar instrumenta bine limba română) nu e al nostru! Ci, în context, e al rușilor!

Din nou, o postare extrem de interesantă de pe microblog e aceasta:

Care era “cel mai recent interviu al lui Prigojin”, la momentul acela, înainte ca Prigojin să plece cu avionul pe un drum fără întoarcere? Nicio referință, niciun link. E ca și cum autorul s-ar fi așteptat ca publicul din România să știe care e cel mai recent interviu al lui Prigojin, urmărind canalele de știri rusești, probabil.

Practic, pe acest microblog, care nu are legătură cu Trendurile Economice decât prin numele celui care le semnează, acest Dan Diaconu, autorul sau autorii (că stilul de a scrie și erorile gramaticale trădează, de fapt, activitatea mai multor persoane care semnează sub același nume) pare sau par a traduce texte din limba rusă în limba română pentru a fi citite de români. Români care se extaziază pe canalale de social-media ale autorului/autorilor și care îi/le spun în diverse feluri că face/fac un mare bine României și intereselor ei prin prezentarea acestor “adevăruri”, care nu sunt altceva decât fragmente din articole de presă publicate de propaganda rusă, culmea, pentru ruși!

Nu există nicio referință la victoriile armatei ucrainene, niciun cuvințel despre pierderile umane și materiale ale Rusiei, despre criza uriașă din Rusia, despre suferințele poporului rus care face foamea pentru că Putin vrea să prelungească un război de dragul mizei personale de a nu pierde și puterea rămasă. Iar, pe alocuri, în analizele făcute, chiar și în cele care nu par a fi traduceri, se simte un aer milităresc. Pentru că face uz de informații care nu sunt la îndemâna oricui. Și cu atât mai puțin la îndemâna unui economist, oricât de celebru ar fi declarat el de către Sputnik.

Diseminarea

Am menționat încă de la începutul acestui studiu pe tema dezinformării și fake-news-ului, că pe acest Dan Diaconu l-am întâlnit prima dată pe Twitter, unde, în mod remarcabil, postează mai frecvent în engleză decât în română. Singurele postări în limba română sunt urările de Paște și trimiterile către link-urile articolelor pe care le postează pe blog.

Contul a fost făcut în octombrie anul trecut (deci din nevoia de a duce și pe alte platforme propaganda de război) și are în prezent un pic peste o mie de urmăritori. Nu pare mult, dar acoperă cât de mult poate din social-media.   

Dar nu Twitter-ul este, în realitate, platforma unde acest Dan Diaconu își îndeplinește misiunea. Pe Facebook, Dan Diaconu (Trenduri Economice) are 31.194 de urmăritori și postează foarte des. Se declară, ironic, “putinist ordinar la Fesebeu”, “Agent acoperit expert în capitalismul multilateral dezvoltat la Kaghebeu” și “fost șomer pe motiv de desființare a URSS la Gereu”.

 De fapt, dacă citim microblogul, blogul și pagina de Facebook ale personajului vom remarca rostologirea acelorași postări în variate forme. Și astfel începe să ni se pară mult mai firească dimensiunea mică a postărilor de pe “microblog”, dar și a Update-urile de pe front.

Cumva, e evident că rețeta succesului a fost copiată de la Radu Hossu cu ale lui Rezumate de Noapte, postate exclusiv pe Facebook, așa că a apărut nevoia ca și partea “cealaltă” să aibă propriile ei rezumate. Și s-a jucat pe două fronturi: social-media și microblog.

Impactul postărilor pe Facebook este aproape la fel de mare, dacă nu mai mare, ca acela pe care îl are un jurnalist cunoscut în mainstream media. Vorbim despre sute de aprecieri și, mai ales, despre sute de Share-uri.

Și scrie constant, astfel încât să-și țină publicul extaziat în fața propagandei. Cumva, pare să-i și iasă. Și, culmea, chiar dacă vorbim despre un celebru economist, nimeni din presa serioasă nu l-a citat vreodată și nu i-a luat la analizat materialul pe care îl trimite pe Internet, oferind nutreț naivilor de toate vârstele.

Ne-a atras atenția, și modul în care acest Dan Diaconu îl scoate pe George Simion om în povestea în care acesta din urmă e bănuit de relații cu spioni ai Rusiei.

Se dau următoarele: o gașcă de propagandiști obosiți adunați cu ghiotura în studio la Antena 3, vorbindu-ne despre cum e Simion agent rus. Se înșiră o căruță de ipoteze, timp în care Gâdea își belește ochii precum melcul. Se penibilizează Ciuvică spunându-ne că „o fi ceva acolo”, după care, pentru a nu lua amendă de la CNA, decid să-l sune pe Simion. Intră omul în direct și-i întreabă de ce nu l-au chemat în studio. Pac, belește Gâdea ochii. Pare a-i spune: „Păi ce crezi, bă tu, că acilea la UM CIA se intră așa, când vrei tu? Mulțumește-ne că ți-am dat posibilitatea să vorbești cât îți dăm noi voie.”

Și uite-așa dă Simion prima lovitură: „În 2010 n-am fost în Ucraina”. Jap, s-a stricat tot dispozitivul deoarece întreaga șmecherie se baza pe faptul că Simion ar fi fost acolo în 2010 unde s-ar fi întâlnit cu nu știu ce rus. Ca s-o spele, Gâdea îl bagă-n direct pe fostul Ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șălaru pe numele său. Fraților, eu „inteligent” mai mare n-am văzut până acum. Începe Mîşchin(înţelegeţi ce-am vrut să spun, aşa că rămâneţi doar la poreclă, fără a vă împiedica de alte subtilităţi ale personajului din roman) să spuie că n-are nicio probă, dar că știe de la securiștii moldoveni care-au aflat de la securiștii ucraineni. Pus în fața dilemei cu Simion care n-a fost în 2010 la Cernăuți, Șălaru o dă la întors și spune că de fapt Simion s-a întâlnit că mega-spionul rus la Chișinău. ” (Postare publicată pe Facebook pe 10 aprilie 2023)

Dan Diaconu sare și în ajutorul proxeneților și pedofililor cu aceeași pasiune demnă de un avocat bun într-un caz care-l macină personal:

“Democrația în toată plenitudinea ei: Dan Diaconescu e trimis în arest la domiciliu pentru că nu există probe relevante la dosar. Mai mult, aflăm că n-ar fi violat, ci ar fi plătit ca să nu fie șantajat. Totul seamănă cu bancul ăla de la Radio Erevan:

„Întrebare: E adevărat că lui Ivan i s-a dat o volgă albă?

Răspunsul redacției: Da, dar cu trei mici corecții: nu era albă, ci neagră, nu era o Volgă ci o bicicletă și nu i s-a dat, ci i s-a luat.”

P.S. Între timp vă reamintesc că frații Tate sunt acasă după ce au fost ținuți la pușcărie absolut aberant, tot fără nicio probă la dosar.”

Și, evident, între a-i lua apărarea lui Diaconescu și a-l susține pe Simion în lupta cu “propaganda CIA”, Dan Diaconu revine cât poate de des la pasiunea sa tipică de economist care știe strategie militară.

Diaconu e foarte prezent și pe Telegram, unde are pe un cont 12.005 de subscriberi și pe altul peste o mie de membri.

În plus, din comentariile unora dintre urmăritorii de pe Facebook rezultă că personajul are și cont pe MeWee și uneori chiar el își ghidează cititorii către “celelalte conturi”, despre care aparent aceștia ar trebui să știe.

Peste tot e extrem de activ. Îl găsim, la căutări simple pe Google, în postura de contributor la Gândește.org – Contrapropagandă, precum și în variate citări în publicații precum Active News, BZI, GOFm și Sputnik.

Figura fără chip

Este extrem de interesant cum un personaj catalogat drept economist și figură apreciată a internetului nu are o singură fotografie reală postată în social-media. Atât pe Facebook, cât și pe Twitter, blog și articole de presă apare fotografia alb-negru (mereu aceeași) a unui bărbat brunet de vârstă mijlocie.

Nicio altă fotografie a aceluiași bărbat în altă ipostază nu poate fi găsită de Google și e foarte puțin probabil ca un economist reputat și o figură foarte apreciată a Internetului să nu fi fost niciodată invitat la un eveniment public și să nu fi fost fotografiat.

De asemenea, internetul care îl apreciază pe acest Dan Diaconu atât de mult nu poate furniza niciun detaliu despre viața și existența reală a individului.

Ceea ce, da, ne-a pus repede pe gânduri. Și ne-a determinat să testăm o altă teorie, una mai puțin obișnuită, dar care merita investigată. Dacă Dan Diaconu nu este un singur om? Dacă e un alias al unui aparat de propagandă care lucrează în mod organizat pe termen lung? De aceea ne-am dus pe târâmul Trendurilor Economice, pentru a vedea nu cumva stilul de a scrie între o perioadă și alta e cumva diferit, acolo fiind cel mai simplu de analizat evoluția personajul în timp, din 2007 până azi.

Răspunsul e oarecum clar: sunt diferențe majore între scriituri. Cum am arătat și mai sus, avem cel puțin două persoane care se semnează cu numele Dan Diaconu, una dintre ele având o capacitate sporită de sinteză (microblog), cealaltă fiind extrem de analitică (Trenduri economice).

Mai mult, avem de-a face cu un personaj care are cunoștințe în domeniul militar și care scrie ca și cum ar fi militar, înțelegând termeni de specialitate din domeniul strategiei militare și dotării militare, dar avem de-a face și cu cineva blând și sensibil, care citește cărți din literatura rusă și le face recenzii.

După cum el însuși le mărturisește cititorilor de pe Facebook, Dan Diaconu are 16 ani de când scrie cu regularitate pe blogul lui. Cu toate astea, nimeni din mediul jurnalistic nu reacționează la acest nume ca și cum l-ar cunoaște personal sau chiar din auzite. El, însă, face referire la persoane din mediul jurnalistic, precum Dan Tapalagă sau Lucian Mândruță, cum s-a întâmplat în articolul scris pe blogul Trenduri Economice despre drona rusească care a căzut pe teritoriul României. Și ne dă și perspectiva Rusiei în povestea asta foarte în clar. Iată:

Aud că ne-au atacat rușii și că Plăvanul s-a prefăcut că plouă. Se fac declarații sforăitoare, iar „corecții politic” ai căror lideri sunt Tapalabă și Răducu – ziși și „Cei fără de creier” – dau verdicte ultimative. Mai lipsește AKM-ul lui Mândruță pentru ca menajeria să fie completă. Pff, e clar: trebuie să facem încorporare în masă pentru că, iată, rușii ne atacă.  Ce se întâmplă de fapt? Trebuie să te uiți pe hartă ca să înțelegi că întreaga poveste este o vrajă ieftină. Așadar pornim de la faptul că nu există niciun om de pe teritoriul României care să se fi plâns că vreo dronă rusească i-ar fi spart capul, dar există în schimb niște buni samariteni ucraineni care se declară șocați de faptul că rușii au dat cu drona-n vreo doi-trei copaci, stresând biodiversitatea Deltei prin ipotetica incendiere a unui mănunchi de stuf care, din bun simț, a ars fără a lăsa urme. Care-i totuși treaba? Socoteala e simplă. Nu a existat niciun atac cu dronă, ci doar o operațiune tipică de plantare a probelor, urmată de PR-ul cunoscut practicat de serviciile ucrainene. Faptul că în operațiune sunt implicate jigodiile de la Bellingcat e mai mult decât evident în ceea ce privește originile englezești ale poveștii cu „balauri de Deltă”. ” (din articolul Ne-a atacat Rusia, publicat pe 7 septembrie 2023).

Și astfel, luând drept referință exclusiv elementele publice ale existenței online a acestui personaj (care pare a fi un nume pentru mai mulți autori care își ascund identitatea), ne putem contura o imagine destul de clară despre ce e propaga­­nda rusă în România și despre cum se face ea pe internet.

­­­Și, ca să fim clar înțeleși, nu discutăm despre un anonim din social-media sau din online, cu public minor, irelevant. Vorbim despre conturi cu zeci de mii de urmăritori, care au un reach comparabil cu al unora dintre jurnaliștii cunoscuți din țara asta. Cu toate astea, acest economist celebru, dar fără chip, pare să se fi ascuns într-o bulă, unde e mai puțin vizibil, dar unde face furori. Ca atare, nu ne putem preface că nu există. Și nici nu-l putem ignora. Pentru că Răul învinge atunci când oamenii buni stau deoparte.

Mecanismul

Povestea lui Dan Diaconu ni s-a părut destul de similară cu cea a blogger-ului Anatoly Shariy. Am auzit despre cazul lui la un curs despre dezinformare și fake-news în mediul online, de la directorul Institutului de Studii Politice și Capital Social, cercetătorul Marin Gherman. Tocmai pentru că subiectul dezinformării online este unul care trebuie înțeles și din punct de vedere teoretic, l-am contactat pe Marin Gherman și l-am rugat să explice, pentru INVESTIGATORIA, de ce funcționează atât de bine dezinformarea online și de ce niște personaje cu profil de impostori reușesc să strângă în jurul lor comunități vaste de oameni care îi cred și care duc propaganda mai departe.

În contextul dezvoltării canalelor de comunicare online, lectura și informarea devin mult mai superficiale. Atitudinea față de informație devine esențială, nu informația în sine. Și o metodă de manipulare folosită adesea e manipularea prin emoție. Iar social-media este foarte eficientă pentru propagandă din acest punct de vedere. Dezinformarea prin social-media se deosebește foarte mult de propaganda la televizor. O emisiune TV te ține captiv sistematic, dar manipularea prin social-media se face mult mai subtil. E aproape inconștientă. Uneori găsești un titlu de știre falsă, nu ai timp s-o analizezi, dai mai departe și consumi multe titluri similare ulterior, false. Și în inconștientul omului rămâne o atitudine față de o informație despre care habar nu are. Aici e foarte eficientă Rusia prin canalele pe care le-a dezvoltat, prin boți, prin troli, generând impresia unei opinii publice pro-narativele Federației Ruse. Ne afectează tot mai mult și ne afecta tot mai mult în viitor.” – ne-a explicat cercetătorul Marin Gherman.

L-am întrebat cum să ne explicăm faptul că niște conturi fără o identitate clară în lumea reală reușesc să construiască în jurul lor comunități întregi de oameni și fani, care nu verifică niciodată pe cine apreciază, de fapt, în social-media.

Foarte mult vedem în social-media niște fenomene specifice, eu aș zice perioadei pre-moderne. Observăm triburi pe Facebook, grupuri mici, ghetouri digitale, unde oamenii cu păreri marginale își reinventează identitatea colectivă datorită unor grupuri sau discuții. Și apare un lider, un pseudo-lider, inventat sau real, care dorește popularitate, care spune tot ceea ce grupul vrea să audă. Și grupurile astea cresc și cred că doar realitatea discutată de ei este cea dominantă în societate. Grupurile acestea cresc și, din păcate, social-media, în loc să ne unească, ne dezbină. Sunt grupuri antagoniste care coexistă și algoritmii social-media încurajează această situație, pentru că îți arată în mare informații care îți plac și îți îngustează aria de cunoaștere și de comunicare.

Dacă vorbim de Rusia sau de China, când vorbim de promovarea unor interese economice sau a unor narative politice despre războiul din Ucraina, există niște tendințe care se bazează pe nemulțumirile reale ale unor cetățeni. În România, de exemplu, există o nemulțumire legată de situația economică și acest subiect e legat în mod subtil de situația din Ucraina: dacă nu era război în Ucraina, nu erau probleme în România. Multe narațiuni sunt bazate pe nemulțumiri reale, nu inventate. Dar sunt legate de o cauză falsă. Și aceste narațiuni devin tot mai populare, folosite de diverse conturi.” – a mai punctat Gherman.

Și ne întoarcem la cazul lui Anatoly Shariy. Blogger și el. Până la momentul invadării Ucrainei de către ruși, exista în Ucraina un blogger, pe numele lui Anatoly Shariy, care a devenit, cu ajutorul social-media, extrem de cunoscut. Atât de cunoscut, încât a ajuns să-și facă și partid. Partid la ale cărui manifestații n-a ajuns vreodată, dar care au trezit interesul serviciilor și care a reușit să fugă în Spania, unde scrie în continuare, în calitate de „reputat analist spaniol”. Deși nici spaniol nu e, nici analist politic, și nici reputat. Dar să-l lăsăm pe Marin Gherman să ne spună povestea acestuia:

„Le povestea oamenilor din Ucraina de ce președintele Petro Poroșenko, care era un anti-rus, care organizase primele strategii de apărare ale Ucrainei în fața acțiunilor destabilizatoare din Donbas. Sharyi spunea că Poroșenco este, de fapt, aliat al lui Puțin. că este condus de clica mondială și de alte grupuri invizibile, critica corupția la nivel de stat, spunea și adevăruri, dar, în paralel, promova ideea că un dialog cu Rusia este necesar. A devenit atât de popular, prin promovarea narativelor rusești adaptate la contextul Ucrainei, încât și-a înființat un partid. Partidul acesta era în sondaje aproape să treacă pragul electoral… Un partid compus dintr-un om. N-avea nici membri. Și au fost luate măsuri împotriva lui, pentru că reprezentanții acestui partid al unul blogger care n-a ieșit niciodată la un miting, deși adepții organizau mitinguri, ieșeau cu baloane roșii împotriva lui Poroșenco, care distruge țara și care trebuie să vorbească cu Puțin. Consiliul Național de Apărare și Securitate a introdus la un moment dat sancțiuni împotriva lui Sharyi pentru promovarea acestor narative și a fost recunoscut ca o persoană primejdioasă pentru securitatea Ucrainei. A reușit, nu știu în ce fel, să iasă din țară, să se mute în Spania și în momentul de față scrie pentru site-ul ucraina.ru, are articole și pentru alte publicații și comentează situația din Uniunea Europeană în limba rusă, ca un renumit politolog și analist politic spaniol. Care spune că Spania dorește apropierea de Rusia, că Spania nu susține sancțiunile economice împotriva Rusiei, majoritatea spaniolilor înțeleg situația și sprijină Kremlinul și că Spania e condusă de un grup de oligarhi care își dorește ca țara să nu se dezvolte și de asta apar știri contrare. Deci niște realități hibride și niște suprapuneri foarte interesante, pornite de la un canal de Youtube, care s-a bazat pe ideea de a le spune oamenilor ceea ce vor ei să audă și apoi să-i manipulăm pe termen lung.”

Găsiți similarități între povestea lui Dan Diaconu și cea a lui Anatoly Sharyi?

Dacă da și încă citiți acest articol, e important să știm și că demascarea unor astfel de personaje cu rol public nu pare să fie o procedură prea simplă.

La aceste demistificări o să apară mereu o rezistență. A celor care îl sprijină pe blogger, pe liderul virtual și cei care o fac o să fie acuzați să nu au dreptate. Pentru că liderul ăla virtual le-a spus și niște adevăruri. Și aici e problema libertății de exprimare. Avem dreptul să prezentăm problemele unui stat democratic cum ne dorim noi, dar manipularea din subtextul acestor narațiuni bine gândite, acolo e problema, că e foarte greu de analizat și de perceput de un cetățean simplu. Dar trebuie să facem și acest lucru și să analizăm acțiunile unor astfel de persoane care formează opinia publică. Pentru că acum opinia publică e formată de Youtube, de Twitter, de Facebook și de Telegram, canale care mai nou au ajuns să depășească influența pe care o are chiar presa clasică. Și lucrul acesta va duce la multiplicarea dezinformării și propagandei pe termen lung. La asta chiar trebuie să fim atenți!” – a mai explicat cercetătorul Marin Gherman pentru INVESTIGATORIA.

CARMEN DUMITRESCU
CARMEN DUMITRESCU
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

22 COMENTARII

  1. da, omul este un terminat, un propagandist rus.
    Mai prosti sunt cei care il citesc, dar asta este alta poveste.
    Oricum..un neica nimeni, platit de rusi.

    Nu ai cum sa faci atata propaganda ruseasca fara sa fii platit.
    Si oricat de prost ai fi, tot este foarte exagerata propaganda.

    • Foarte probabil, in spatele pseudonimului Dan Diaconu nu se sfla o singură persoană ci un grup care traduce şi adapteaza pentru publicul din România texte propagagandistice rusesti. Solutia ar fi blocarea celor doua bloguri (trenduri economice şi celălalt).

    • Comentariile articolelor de pe blog sunt și mai radicale. Mulți exaltați rusofili pe acolo. Am încercat și eu să comentez, dar nu publică criticile decât foarte rar și numai pe cele temperate.

  2. Oare nu se poate face ceva pentru a inchide aceste bloguri, avand in vedere ce fel de fake news-uri, teorii ale conspiratiei si manipulari grosolane propaga?
    Stimata doamna, poate cunoasteti mai bine dvs. unde se pot face sesizari, in caz ca exista vreo parghie.
    Dovezi cred ca ati adunat destule despre activitatea mizerabila a acestui/acestor persoane pe blog.

    • Păi așa intri în logica autoritarismului. Libertatea de exprimare e unul dintre lucrurile care diferențiază democrațiile de autocrațiile precum Rusia putinistă. Ei și-așa ironizează Occidentul pentru declinul democrației. Lasă-i să-și dea arama pe față și să știm și noi de ei.

  3. „Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație „Edward R. Murrow” în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii „Presă Locală”. Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului „Romanian Women of Courage” în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea „Cei care nu mint”.

    portret de angajat CIA, acum e clar!

  4. La anonimus.ro scrie un tip cam la fel, și cu aceleași teme și aceleași abordări. Întâmplător îl cunosc pe autorul acelui blog și canal de dezinformare. E Cristian Pătrașcu, fost jurnalist local în Vaslui. Dacă dai o tură pe site-ul respectiv poate remarci niște texte similare. Cine știe, poate chiar el e Dan Diaconu.

  5. “ Din ce-am remarcat, el încearcă să urmeze modelul lui Radu Hossu,”

    :)))) cu asta m ati convins

    Cand dan diaconu deschidea trenduri economice prin 2007 cred ca Hossu era cel mult la gradinita …

    Atat poate propaganda da driapta ???

  6. Este agent sub acoperire american.
    De aceea nu poate fi nici inchis, nici blocat.
    Este folosit ca sa deconspire agenții ruși din țară care se dau de gol in comentariile sale.
    Rețeta e simplă, unii pasionați comentează și li se află IP-ul. Singurul profesionist rămână agentul DanDiaconu care nu poate fi depistat având aparatura americană la el.
    Ca dovadă sunt unele articole unde se deconspira ca e agent CIA, și nu ceea ce pare la suprafață.

  7. Incerc sa scriu aici pt ca pe facebook am fost ignorat cu brio. S-a raspuns la orice persoana mai putin mie care chiar am gasit persoana sau una dintre persoanele din spatele contului. Este vorba despre aceasta persoana:
    https://republica.ro/autor/cristianniculescu
    Nu are doar background-ul necesar acestor scrieri dar si felul in care o face se potriveste 100%. Omul are mai multe pagini de facebook si puteti observa cu usurinta ca este fix acelasi stil si acelasi vocabular. Semnul exclamarii, ghilimelele si randul liber dintre idei sunt absolut identice. Multumesc din nou pentru ignorarea mea. Sa stiu sa nu mai ajut pe viitor.

  8. Vă invit să citiți și blogul lui Dan Tomozei. El chiar e o persoană reală și locuiește/lucrează în China. Face propagandă pro chineză, pro rusă și antioccidentală. E foarte dedicat cauzei.

  9. Mai și vehiculează concepte inexistente, de exemplu Tratatul de la Malta, care nu există, la Malta a fost doar o întâlnire și niște înțelegeri nefinalizate printr-un tratat. Și altele asemenea. Desigur, nu a omis și mantra aia de cum li s-a promis rușilor prin 1990 că NATO nu se va extinde. O idee în care rusofilii o tot vântură, confundând intenționat negocierile cu promisiunile.

  10. Sunt mai mulți și nu toți la fel de inteligenți. Citez dintr-o postare de astăzi: „rușii au informații din ce în ce mai bune din punct de vedere calitativ”. Probabil e angajatul full-time care blochează foarte rapid pe Facebook ce nu le convine. Mai sunt și alte inconsecvențe care apar pe parcursul anilor: kitch vs kitsch sau înșeală vs înșală.
    Pare să fi fost un proiect preluat de PSD și adoptat ulterior de niște putiniști sadea. Constantin Gheorghe (fost consilier al lui Iliescu) sau Mirel Palada au fost la fel de devastați ca și Dan Diaconu în noiembrie 2014, când Iohannis a câștigat alegerile. Un alt proiect foarte asemănător a fost chiar închis atunci. E drept că tot în acele zile Vocea Rusiei se desființa fiind preluată de Sputnik, totuși asta nu explică de ce și proiectul Valentin Mândrășescu, lumina putiniștilor de pe Facebook, a dispărut în neant din acel moment.
    9 luni mai târziu se năștea pe Facebook un nou far călăuzitor, curat, nevinovat și fără obligații, dar și mai lipsit de scrupule. Noua față a proiectului Dan Diaconu din România apărea aproape simultan cu noua față a Rusiei în Siria și în lume.

  11. Am găsit acest blog (trenduri) acum muuult timp printr-un alt blog tot pe teme economice (logec.ro). Mi-am adus aminte acum și sunt surprins de ce a ajuns acest site. Am renunțat să îl citesc când a avut o criză de nervi pe blog (articol șters) legata de victoria lui KWJ împotriva lui Ponta.
    Curios că acest blog era recomandat și de alte bloguri economice în vremea aceea

    • Pe vremea aceea era mandru ca are un cerc „select” de cititori, sub 100, si ca nu isi doreste mai multi de atat. Eu l-am gasit de pe Hotnews, cred ca prin 2007 cand urmaream evolutia pietei imobiliare (impreuna cu blogul „Balonul Imobiliar”). M-a pierdut cand a inceput sa-i injure pe cititorii „basisti” din cercul lui „select” de cititori si sa dea primele semne ca are o cu totul alta agenda decat aceea de a disemina informatii economice.
      Tin minte si acum cand a venit din senin cu ideea ca blogul lui sa devina unul colectiv unde sa poata publica articole pe teme economice si nu numai, diverse persoane alese din cercul lui „select”. Asadar d-na Dumitrescu a intuit bine ca este posibil ca sub acel nume sa se ascunda de fapt mai multe persoane. Multi ani am banuit acelasi lucru iar aceasta investigatie vine sa o confirme.

  12. Care este criteriul infailibil cu ajutorul caruia, omul de rand discerne intre adevar si propaganda? Faptul ca cine a scris articolul atunci cand blameaza pe cineva, automat este oaia alba? De ce as avea incredere in judecata celui care a scris acest articol?
    America, de la infintarea ei pana acum, a dus aproximativ 300 de razboaie externe decand exista ca si stat, bineinteles toate or fost in numele ”democratiei”, a ”punerii in valoare” (adica jaf calificat) a tarilor mai primitive material. Faptul ca am scris asta prin contrast ii face pe rusi mai buni? Evident ca nu. Nici o mare putere nu respecta tarile vasale de care se foloseste.

  13. Sa crezi ca oricine are alta parere decat „linia oficiala” e agent rus arata multa prostie si o mentalitate stalinista:”cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.
    Churchill spunea ca libertatea cuvantului inseamna libertatea de a spune ce altii nu vor sa auda. Pentru oameni ca voi e simplu, cine sustine altceva trebuie interzis.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare