Și s-a dus către PNL. De ce? Pentru că doar PNL a văzut potențialul din spatele muncii lui de până acum. În rest s-a confruntat doar cu presiuni și uși închise. Astăzi, Emanuel Silimon candidează la Camera Deputaților de pe listele PNL Teleorman. Și în cadrul acestui interviu ne-am propus să aflăm de la el ce vrea să obțină prin această candidatură și care sunt proiectele lui, în cazul în care va reuși să obțină un pic de putere politică care să-i susțină acțiunile sociale pe care deja le face aproape de unul singur de mai mulți ani.
INVESTIGATORIA: Aș vrea să ne povestiți câteva lucruri despre dumneavoastră, în primul rând. Pentru cei care nu vă cunosc din județ, este important să ne spuneți cine sunteți.
EMANUEL SILIMON: Mă numesc Silimon Adrian Emanuel, sunt profesor de religie din 1999 și, din anul 2000, sunt și preot. În primul an am fost profesor la Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân”, după care m-am titularizat la Școala Gimnazială Nr. 4, unde de 15 ani sunt și director. Slujesc, sau am slujit până anul acesta, la Catedrala „Sfântul Haralambie”. Am avut o perioadă în care am primit o indemnizație de la stat, dar eu zic că sunt preot voluntar … îmi place să spun că sunt voluntar pentru că, pe lângă ceea ce fac în mod zilnic, sunt și voluntar Crucea Roșie, am fost și voluntar UNICEF, am participat în campanii cu Fundația Regală Margareta a României, deci sunt foarte apropiat de oameni, fapt care m-a făcut ca anul acesta să iau această decizie, să intru în politică.
INVESTIGATORIA: N-ați mai fost înainte în politică în niciun fel?
EMANUEL SILIMON: Nu, este prima experiență și zic că este și ultima într-un partid politic.
INVESTIGATORIA: De ce ați vrut să încercați asta?
EMANUEL SILIMON: Dacă toți fugim de responsabilitate și de momentele mai grele prin care trecem, ca și comunitate, dacă ne ascundem, ne vedem doar de treburile noastre, rămâne doar să ne văităm. Eu cred că nu este de ajuns. Și sunt o persoană care, prin formatul meu atât profesional, acela de preot pentru că am făcut Teologia și este ceea ce am făcut din suflet și pentru a-mi ajuta semenii, încerc sau sper să reușesc să-mi ajut comunitatea.
INVESTIGATORIA: Oamenii din jurul dumneavoastră v-au împins către această decizie? Ați fost sprijinit de comunitate?
EMANUEL SILIMON: Sincer, da, și a fost un factor care a dus la luarea acestei decizii.
INVESTIGATORIA: Cum s-a întâmplat? Vă amintiți cum a apărut ideea?
EMANUEL SILIMON: Ideea a apărut de mult timp. Cei din jurul meu îmi tot spuneau că trebuie să iau o hotărâre și să fac un pas, să fac și altceva decât ceea ce am făcut, pentru că, citez: „ai făcut destule pentru școala asta, ai venit când era aproape de desființare, acum este o școală reprezentativă și poți să faci și altceva”. Nu mi-a trecut prin cap acest lucru, mi s-a înfiripat această idee în momentul în care am avut experiența cu acoperișul, când a zburat acoperișul de la școală. Acum doi ani de zile, în 2022 dacă nu mă înșel, în luna mai, o furtună venită din senin, duminică seara, a zburat tot acoperișul de la școală. De fapt, jumătate, iar jumătate stătea să pice. Și, din acel moment, nimeni nu s-a interesat de ceea ce se întâmplă acolo, până când nu am luat atitudine la un simpozion organizat la Saelele, când m-am ridicat și am spus ceea ce mă durea. Se apropiau examenele naționale și nouă ne ploua în școală. Atunci am început… să spunem o „luptă”, pentru că nu îmi place să mă lupt… o discuție mai aprinsă cu autoritățile.
Într-adevăr, singurul, și n-am cum să neg lucrul acesta, care a luat atitudine a fost domnul Gâdea, la vremea aceea. Însă autoritățile locale n-au venit până la sfârșitul lunii august, când am început lucrările. Și încet, încet, prin presiuni cu părinții la școală, am reușit să mișcăm lucrurile și să obținem sumele necesare pentru acoperiș. Apoi a trebuit să obținem sumele necesare pentru reparațiile interioare pentru că, dacă nu s-au luat măsuri la momentul oportun, lucrurile au degenerat și ajunsese apa la parter și infiltrații. Atunci am zis că trebuie să facem ceva. Îmi place cum arată școlile din Alexandria, grădinițele sunt un mediu de educațional extraordinar, dar vă invităm în Turnu Măgurele să vedeți cum sunt, să vedeți ceea ce facem noi, directorii, prin resurse proprii și prin proiectele pe care reușim să le accesăm. Din păcate, „nu există resursă financiară”, așa ni se spune. Și am zis: „Vreau să văd și eu dacă există sau nu resursă financiară”.
INVESTIGATORIA: Înțelegem astfel motivul pentru care ați dorit să candidați și să încercați. Acum, dacă e să ajungeți parlamentar, pentru că sunteți pe lista de la Camera Deputaților, care ar fi proiectul pe care o să vă concentrați?
EMANUEL SILIMON: Păi, în primul și în primul rând, atragerea de investitori în această zonă. Atât Turnu Măgurele, cât și Teleorman, dar, bineînțeles, și refacerea infrastructurii. Pentru că niciun investitor nu vine fără a avea o infrastructură cât de cât accesibilă. Turnu Măgurele este o zonă extraordinară, la confluența Oltului cu Dunărea, și nu are amenajat un spațiu de agrement vara pentru tineri, un ștrand, un loc în această zonă. Într-adevăr, este o zonă protejată, conform legii, dar se pot face anumite demersuri pentru a obține proiecte, cu păstrarea faunei și florei din zona care sunt protejate. Știți, în primii ani de după Revoluție, era o reclamă la Adidas: „Dacă vrei, poți”. Întotdeauna acea voință este mai mare decât piedicile care se pot pune. Numai să vrei.
INVESTIGATORIA: Pe lângă aducerea de investitori și de infrastructură? Pentru școli?
EMANUEL SILIMON: Toate aceste lucruri sunt într-o strânsă legătură. Eu sunt director la o școală mărginașă din Turnu Măgurele, am implementat diverse proiecte atât pe fonduri europene, cât și prin diverse ONG-uri, cu anumite fundații. De când am preluat conducerea acestei școli, pe acest lucru m-am bazat. La început, am inițiat un proiect cu UNICEF, unde am învățat să scriem proiecte și apoi, încet, încet, am dezvoltat altele cu Fundația Regală, colaborând deja 10 ani de zile, prin care ne-am adresat masei largi de elevi. Acești elevi au nevoie pentru că, fiind zonă mărginașă, foarte mulți provin din familii defavorizate.
INVESTIGATORIA: Și cum gestionați relația cu acești copii, să-i țineți în școală?
EMANUEL SILIMON: Anul acesta avem programul „Masă Caldă”. Până acum, acest program a fost finanțat ori de Fundația Regală ori printr-un proiect european, deci avem o continuitate. După care, facem ore remediale cu ei și îi ținem o perioadă mai mare în școală, de aproximativ 8 ore. Copiii aceștia sunt mereu sub supraveghere atentă.
Însă, revenind la întrebarea dumneavoastră, spuneam că educația este în strânsă legătură cu dezvoltarea infrastructurii și cu economia. Degeaba încercăm noi să le punem la dispoziție masă caldă, ore remediale, dacă ei merg acasă și căminul nu oferă nimic, părinții sunt plecați în străinătate, sunt în grija bunicilor, vecinilor sau fraților mai mari. Nu mai au acea căldură, căminul nu poate să continue ceea ce noi facem în acele 8 ore și, ba din contră, distruge. Sau sunt părinții acasă, care nu au serviciu, lucrează cu ziua, mai consumă și băuturi alcoolice, și tot ceea ce clădim noi ziua se dărâmă noaptea în acest cămin.
Deci, dacă nu avem o economie stabilă, nu putem să avem nici un învățământ performant. Într-adevăr, avem copii care performează pentru că vor să se autodepășească, vor să nu mai treacă și copiii lor prin ceea ce au trecut ei, prin aceste traume. Într-adevăr, pleacă și continuă studiile, însă nu se mai întorc. Și ce facem? Cu cine rămânem?
INVESTIGATORIA: Cum a decurs campania până în momentul acesta?
EMANUEL SILIMON: Din punctul meu de vedere, a decurs foarte bine.
INVESTIGATORIA: Ce faceți, efectiv, ca să vă popularizați?
EMANUEL SILIMON: Discutăm cu oamenii. Întâlnirile cu oamenii au cel mai important rol.
INVESTIGATORIA: Faceți asta doar în zona Turnu Măgurele sau vă deplasați și în alte localități?
EMANUEL SILIMON: În prima perioadă, până acum, am făcut-o doar în zona Turnu Măgurele, am mai ieșit și în alte localități, dar foarte puțin. Acum ne axăm și pe alte localități, să facem un schimb de experiență, pentru că eu am foarte mulți colegi care sunt preoți. Bineînțeles, nu-i implicăm în campanie electorală, dar particip la diverse slujbe aniversare, hramuri în localitățile lor, iar enoriașii de acolo mă cunosc. În zona Turnu Măgurele mă cunoaște cam toată lumea.
Trebuie să ne promovăm programul de guvernare, pe care sper să-l putem aplica din 2025, care se referă efectiv la o parte din ceea ce am spus eu; este destul de amplu, este destul de complex și cred că se poate pune în aplicare pas cu pas, gândind, discutând. Bineînțeles, el poate suferi modificări pentru că, în urma discuțiilor pe care le avem cu oamenii pe teren, trebuie neapărat să cuprindă doleanțele alegătorilor noștri. Dacă nu cuprind aceste doleanțe, rămân iarăși niște cuvinte scrise pe hârtie și pe care le repetăm din patru în patru ani. Eu sper să nu se mai întâmple aceste lucruri. De aceea am făcut acest pas spre politică și am renunțat la ce mi-a fost mai drag: preoția.
INVESTIGATORIA: Pentru o persoană care a simțit cât de mare este puterea comunității, care a derulat acțiuni sociale, ați hotărât să intrați în politică și v-ați dus către PNL. De ce către PNL?
EMANUEL SILIMON: Sincer, a fost partidul cu care am discutat și care a venit spre mine. Alții m-au văzut ca pe un dușman. Am simțit pe pielea mea, în cele șase luni de când fac politică, presiunile despre care am crezut că sunt doar povești. Dar nu sunt. Din păcate, am trăit pe pielea mea și m-am rugat la Dumnezeu să mă întărească.
Mulțumesc familiei că m-a susținut pentru că, în momentul în care am luat această decizie, familia a fost cea cu care am discutat foarte mult, am pus plusurile și multe minusuri (în balanță n.r.). Ne-am gândit că putem să facem ceva pentru societate și nu pentru noi. Am ajuns la o vârstă, am aproape 50 de ani, iar pentru mine am făcut tot ceea ce s-a putut cu pași mărunți; n-am ars etape, n-am sărit peste cal. Ăsta a fost cursul vieții. Am ajuns aici și cred că societatea mi-a oferit multe bucurii. Și de ce să nu întorc aceste bucurii societății? Poate mici, dar trebuie să întoarcem. Pentru că, atunci când mergi în comunitate și te uiți la oamenii aceia care te privesc cu încredere și speranță, ești acea rază de soare într-un cer plin de nori, îți dă puterea să treci peste toate greutățile. Sau cel puțin eu așa văd la momentul acesta lucrurile. Dacă nu o să pot să-mi duc proiectele la capăt, mă retrag și îmi văd de partea mea caritabilă, de partea mea socială și spun că „am încercat, din păcate nu am putut. Îmi cer scuze celor care și-au pus speranța în mine și i-am dezamăgit, dar niciodată nu voi face compromisuri de la ceea ce mi-am propus. Sub nicio formă”. De aceea am spus la început că este primul partid și ultimul pas politic pe care îl fac.
Am încercat singur. În campania pe care am dus-o ca independent pentru Primăria Turnu Măgurele am fost singur cu șase oameni lângă mine.
INVESTIGATORIA: Am auzit că în campania de la locale ați avut un scor mai mare decât partidul sau aproximativ egal, dar singur, cu echipă foarte mică.
EMANUEL SILIMON: Nu că n-ar fi fost mai mulți oameni care să vină lângă mine, dovadă numărul de voturi, dar am văzut frica în ochii lor. Teama.
INVESTIGATORIA: Este specifică zonei.
EMANUEL SILIMON: Da, m-am întors în timp, pe când eram copil și tatăl meu și bunicul meu ascultau „Vocea Americii”. Erau în cea mai mică cămăruță, cu luminile stinse. Bineînțeles, era și perioada în care nu prea era lumină. Și stăteau și ascultau cu teamă.
Noi, fiind copii, ne jucam pe colo, pe colo, mai intram… Câteodată stăteam cu bunicul meu când îmi povestea din război, venea vremea pentru „Vocea Americii”, venea tata și dădeau drumul la radio. Eu stând cumințel acolo, câteodată nu mă observa, fiind la lampă, și după tresărea când mă vedea acolo: „Ce-i cu tine, pleacă, vezi, ai grijă, ce spui, cum spui, să nu spui la nimeni”. Și vedeam acea frică din ochii lor. Același lucru l-am întâlnit acum, când m-am dus să pun afișe, inclusiv la oameni cunoscuți, la oameni cărora le-am botezat copiii, pe care i-am căsătorit, cărora le-am fost în casă, am făcut revelioane cu unii dintre ei. Deci… „Emi, îmi pare rău. Nu pot, că mi-e frică”. Păi, de ce ți-e frică? „Trimit peste noi și ne fac și…” Păi, nu se poate. Suntem totuși… Au trecut 30 de ani de la revoluție. Eu sunt independent, n-am treabă cu niciun partid. Doar cinci persoane au avut curajul să-mi pună afișele în vitrină.
INVESTIGATORIA: Atunci, la locale, ați candidat independent?
EMANUEL SILIMON: Independent, da. Independent am candidat. Dacă tu ești curat și n-ai nimic de ascuns… Cum să-ți fie frică? Ce să-ți facă? Deci, eu încă nu înțeleg. Nici acum nu înțeleg acest lucru. Eu chiar am scris în momentul ăla „am scăpat de această frică”. Pentru că am încercat să le spun: ești tu cu tine în cabina de vot. Nu te știe nimeni, doar tu și conștiința ta știți ce votezi.
INVESTIGATORIA: E greu de învins un sistem care s-a construit așa?
EMANUEL SILIMON: Este foarte greu de învins, dar nu-i imposibil. Nu-i imposibil. Pentru că am fost întrebat „de ce către PNL?”. Pentru că de unul singur nu poți. Cât aș fi încercat, cât aș fi luptat… eu am fost dezamăgit de rezultat. Mă așteptam la un rezultat mult mai mare. Pe de altă parte, gândindu-mă la această frică de care povesteam, eu știu că am avut un rezultat foarte bun. Am reușit să conving oameni care nu mai ieșiseră la vot de ani de zile și nu mai votaseră de câteva legislații. Pe de altă parte, oamenii mi-au spus: „sunteți singur, nu puteți să faceți nimic, cât ați fi, dumneavoastră, cât ați făcut, cât…nu puteți. Trebuie să… Măcar la un partid. La oricare partid să vă fi înscris, să fi avut un partid în spate, că altfel vă luptați cu ăștia”. Atunci am spus „nu”… Voiam, până la urmă, să mă măsor, să am experiența mea, să știu că pașii pe care i-am făcut, i-am făcut nearzând anumite etape. Să știu că eu mi-am făcut campania, mi-am făcut flyerele; ideile pe care, efectiv, am vrut să le transmit oamenilor le-am pus într-un pliant, fără să am o influență, fără să am o altă experiență. Într-adevăr, sunt convins că rezultatul era mult mai bun și poate chiar ne-am fi luptat cot la cot dacă aș fi avut PNL-ul.
INVESTIGATORIA: Sunt curioasă dacă folosiți social media pentru a vă promova sau mergeți doar pe contactul direct cu oamenii.
EMANUEL SILIMON: Nu, nu, folosesc Facebook-ul. În momentul în care am lucrat cu UNICEF-ul și vorbeam de promovare, era Facebook-ul și de atunci l-am folosit și l-am dezvoltat cât am putut de mult. Mai ales ca anumite proiecte sociale pe care le-am desfășurat impuneau să facem această promovare prin Facebook. Era un punct în cererea de finanțare prin care noi ne asumam să facem publică activitatea noastră.
Sunt două lucruri pe care nu le-am amintit. În 2019 și 2021 am fost premiat „Directorul Anului pentru Egalitate de Șanse” de Asociația Valori în Educație, fiind singurul director la nivel de țară care are două premii primite de la această asociație. De fapt, al doilea premiu a constat și într-o sumă de bani pe care am investit-o în sala de mese de la Școala 4.
Avem o sala de mese de 50 de locuri, este micuță, dar cochetă, dotată cu tot ceea ce îi trebuie unei săli de mese unde copiii merg și mănâncă în fiecare zi prânzul în mod civilizat, se spală, învață. Îi educăm și prin această formă de a servi masa și să mănânce sănătos pentru că nu am fost adeptul sandwich-urilor niciodată, cât a fost de mic bugetul, am preferat să dau o perioadă mai scurtă de timp o masă caldă, dar să fie o masă sănătoasă, gustoasă. Efectiv sandwich-ul îl are și acasă. Acești copii merită. Dacă voi reuși sau poate nu voi reuși eu, dar sunt colegii mei care sunt pe primele locuri, sigur voi face lobby pentru modificarea legii achizițiilor pentru că am o experiență neplăcută: mi se aduce masa de la o firmă de la Drăgănești-Vlașca. Nu am nimic cu acea firmă, dar sunt momente în care perioada de vară, când este cald, (mâncarea n.r.) nu ține, perioada de transport este destul de mare și aici trebuie lucrat într-un fel sau altul… nu să îngrădim, dar măcar furnizorii să fie din oraș. Și, de asemenea, pe acest program național „Lapte și Corn” este iarăși o problemă. Deocamdată, anul acesta, văd că încă nu s-a rezolvat licitația, licitații care se fac la nivel macro. Eu aș lăsa la nivelul școlilor să se facă aceste licitații, cu o procedură foarte bine stabilită de către Ministerul Învățământului pentru toate școlile, astfel încât să stimulăm și producătorii locali. Noi, în Teleorman, avem producători puternici, care pot să ne aducă lapte, iaurt în toate școlile și poate să ne aducă zilnic, nu să venim să facem noi stocuri pe o săptămână cu lapte și, când sunt anumite situații și ne cade curentul electric, se strică în frigider. Și atunci putem și economiile locale să… Fabrici de pâine și brutării avem în fiecare zonă. De ce să nu vină cu un corn cald să-l aducă și cu un lapte proaspăt să-l dai copilului să mănânce sănătos? Adică sunt lucruri mici, dar care pot influența zonele sărace cum suntem noi.
Material realizat la comanda PNL Teleorman.
Executat de Investigatoria Press SRL
CMF: 11240002
