Partea văzută
Simion vine dintr-o lume care seamănă în mare măsură cu cea în care am crescut și noi. Vine din provincie, dintr-o familie care nu pare să fi dat pe afară de bunăstare, dar care nici nu l-a ținut în foame și întuneric. Are amintiri în zona Vrancei, de la malurile râului Putna, care seamănă, după cum chiar el afirmă, cu amintirile din copilărie ale lui Creangă.
Părinții lui, absolvenți de studii superioare în domeniul economic, și-au dorit ca odrasla lor să aibă parte de educație bună. Simion își amintește despre el însuși, în variate podcasturi și interviuri, că îi plăcea să memoreze poezii. Și, cu puțin studiu, cu puțin noroc și puțin ajutor de la părinți a ajuns să studieze la unul dintre cele mai bune licee din București, și anume la Colegiul Național Gheorghe Lazăr. El spune că nu prea i-a plăcut acolo, că optase pentru filologie și avea chef pe vremurile alea să meargă la concerte și meciuri.
În 2008 își lua licența în Administraţie şi Afaceri la Universitatea din Bucureşti, iar în 2010 era absolvent al programului de masterat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, având ca temă de cercetare „Crimele comunismului”.
Cumva, imaginea acestui parcurs educațional și academic pare că se bate cap în cap cu modul în care George Simion se comportă public. Căci undeva, în povestea asta, lucrurile nu se organizează coerent.
Niște piese din puzzle par a lipsi în fiecare moment. Ca și cum cineva ar fi scos de acolo niște chestiuni esențiale care te lasă să vezi, dar nu îți dă și posibilitatea să înțelegi povestea în toate etapele ei.
Cum a ajuns masterandul specializat în crimele comunismului de la o universitate bună din România să se exprime public ca un birjar, care nu cunoaște pic de legislație, deși are licență în administrație și afaceri? Cum se leagă limbajul lui cotidian de pregătirea lui, din nou e ciudat. La fel și faptul că nu dă niciodată semne de înțelegere profundă a realității, în ciuda faptului că toate detaliile pregătirii sale indică faptul că ar trebui să avem de-a face cu un om educat și chiar foarte inteligent.
De ce vrea Simion să pară mai puțin pregătit decât e? Și la ce i-a folosit asta în viața lui?
Privind cu detașare, trecutul lui Simion e unul care probează dorința lui nemărginită de a fi văzut și remarcat, numai că, până într-un punct, n-a găsit formula câștigătoare.
Căci activ civic e de prin 2006 , când organiza un protest pentru susținerea elevilor români de la un liceu din Republica Modova.
În 2009, de ziua lui Iliescu, tânărul Simion aprindea lumânări în fața locuinței fostului președinte și era ridicat de forțele de ordine, iar în 2012 organiza la Chișinău un marș comemorativ dedicat împlinirii a 200 de ani de la Anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist.
În 2019, George Simion a candidat independent la alegerile europarlamentare, tot sub sloganul „România Mare în Europa”, unde a obținut un scor de 1,21%.
După acest eșec, tot în 2019, dar pe data simbolică de 1 decembrie, a fondat partidul Alianța pentru Unirea Românilor, împreună cu fostul jurnalist Claudiu Târziu, și el destul de puțin cunoscut în 2020 publicului larg.
Ca o completare necesară, Târziu a fost în 2017 membru în Consiliul Național de Coordonare a campaniei pentru modificarea Constituției inițiată de Coaliția pentru Familie, care dorea definirea familiei în legea fundamentală ca fiind un construct imposibil în afara relației bărbat-femeie. Și Târziu are înclinații politice de extremă dreaptă, în revista “Rost” pe care a fondat-o promovând adesea figurile unor lideri legionari.
Simion și Târziu par a se fi unit la momentul potrivit și să fi fost legați de această dorință bazală de a fi faimoși. De altfel și motivul pentru care acum Târziu a abandonat cauza AUR e doar acela că Simion l-a umbrit de-a lungul acestor ani și nu i-a dat și lui posibilitatea să fie perceput drept lider. Numai că Târziu chiar pare construit din alt aluat. Simion, însă, e mai difil de explicat în termeni comuni.
Spunea un sociolog că AUR este “USR-ul pandemiei” și, chiar dacă astfel de comparații pot suna deplasat la prima vedere, trebuie să recunoaștem cu toții că, în absența pandemiei, George Simion era încă la nivelul de popularitate firesc pentru el, de aproape 1%.
Căci, în realitate, Simion nu are nici carismă, nici atitudine de politician, într-o accepțiune decentă a ideii, ci numai o apetență către zgomot și scandal, care i-a servit foarte bine și lui, într-o perioadă în care mulți români aveau nevoie să țipe.
Și pe bună dreptate, căci încrederea scăzută în autoritățile statului și măsurile comunicate foarte prost în vremea pandemiei, au determinat oamenii să caute o soluție extremă. Iar Simion a fost acolo la momentul potrivit, flancat de avocata Diana Șoșoacă și de fostul jurnalist cu simpatii legionare, Claudiu Târziu.
Astfel, la un an de înființare, fără niciun fel de organizare, fără structuri teritoriale și fără logistică, AUR reușește să devină a patra forță politică din România.
Cum s-a întâmplat asta de la bun început? Ei bine, din surse apropiate AUR înțelegem că inițial modul în care partidul a fost popularizat în rândul electoratului a fost cel offline, adică din gură-n gură.
“Era clar atunci că nimeni din presă nu va vorbi de AUR și nu avea niciun sens căutarea unei astfel de vizibilități. Așa că s-a vorbit direct cu oamenii, cu muncitorii din fabrici, din șantiere, cu bătrânii pe care nimeni nu-i bagă vreodată în seamă, cu vânzătoarele din hipermarket, cu oamenii ăștia pe care toată clasa politică îi uită. Iar AUR, ca idee, era simplu de ținut minte. Cine nu vrea AUR, nu?”, ne-a spus zâmbind o sursă noastră apropiată partidului, care, din motive de apartenență politică, ne roagă să-i păstrăm anonimatul.
Online-ul a venit mai târziu, ca variantă de promovare, abia după ce partidul a obținut scorul surprinzător de la parlamentarele din 2020. În luna decembrie a lui 2020, 15.000 de români se înscriau în AUR în decurs de numai 24 de ore, după cum susțineau la vremea aceea liderii partidului, George Simion și Claudiu Târziu.
„Cei care devin membri după înscrierea online trebuie să trimită o copie de pe cartea de identitate și trebuie să fie văzuți la față de conducerea filialei. Avem un interviu cu fiecare membru, avem adeziune și proces de înscriere paralele, nu doar pe internet, depusă la filiale”, spunea atunci George Simion, care anunța și faptul că fiecare nou membru în partid trebuia să plătească o cotizație de aproximativ 50 de lei pe lună, pentru că partidul nu avea atunci alte surse de venit.
Ascensiunea în online a AUR s-a bazat pe George Simion. Care s-a opintit puternic și a început să asedieze redacții de televiziuni, forțând intrarea și plângându-se apoi publicului din online că temele grele și dureroase despre care dorea să discute nu sunt agreate de presa de la noi. Firește că oamenii normali, dezgustați de comportamentul televiziunilor, au aplaudat tupeul lui Simion, în care fibra de fost șef de galerie încă se mai simte și au apreciat încă de la început atitudinea lui prin like-uri și distribuiri.
Așa că atenția în online s-a dus, în mod firesc, asupra lui Simion, care a început să tragă, ca o locomotivă, întreaga construcție politică, care abia se forma.
Recorder arăta în 2020 că pe contul de Facebook al lui Simion nu se folosiseră, în ultimele patru luni ale anului acela, decât 4000 de lei pentru promovarea postărilor, în timp ce Ciolacu investise nu mai puțin de 160.000 de lei.
Asta arată că, de fapt, Simion și-a construit strălucirea din online singur, profitând de un context și hrănindu-și publicul exact cu acel tip de mesaj care îl determina să se simtă “răcorit”: zbierete, imprecații, proteste, urlete. Toate pe teme importante și legitime: gestionarea pandemiei, tăierea pădurilor, incompetența clasei politice, etc.
Așa a crescut și pagina AUR de la 72k, cât avea spre finalul anului 2020, la 201k, cât are în prezent. Doar că la rezultatele acestea din online s-a lucrat ceva mai organizat decât în primă fază. În plus, după 2020, când AUR a câștigat locuri calde în Parlament, au existat și bani de promovare, dar și pentru o strategie de imagine profesionistă.
Mai presus de toate, responsabilitatea pentru această creștere fulgerătoare a AUR, care e un partid extremist prin mesaj și acțiune, stă și acum pe umerii întregii clase politice românești care se declară democratică și ancorată în valorile lumii civilizate.
Iar lui Simion îi place mult să stea pe rețele. După cum chiar George Becali ne povestea, atunci “când e pe Tik-Tok, parcă intră Dracu în el”.
Și, în mod evident, lui Simion îi place mult să fie online. De altfel, și când e bolnav, se filmează vorbind despre faptul că i se șterg postări. Asta se întâmplă tocmai pentru că lui Simion îi place să fie văzut. Poate n-a fost văzut destul când era copil și de asta acum plusează până la ridicol. Dar cert e că se simte bine la vedere. Acum, adevărata întrebare este dacă îi place să fie văzut cu totul. Și de ce lipsesc atâtea piese din puzzle-ul pe care noi îl putem vedea?
Partea nevăzută
Parcurgând povestea de mai sus cu ochii limpezi, vom vedea că salturile din viața lui Simion au fost importante și mari. L-au dus mereu mai sus, la momentul potrivit, și i-au asigurat plasa de care avea nevoie pentru a reuși. E ca și cum ar fi protejat mereu de un înger păzitor foarte răbdător. Care știe când e momentul ca Simion să pășească și când e cazul să stea locului. Știind că la un moment dat marea lui dorință de a fi văzut se va împlini.
Și, pentru că lui Simion îi place pe Tik-Tok, plecăm și noi tot de la un Tik-Tok, pe care l-am văzut în urmă cu mai multe luni, înainte de primul tur al prezidențialelor din 2024, pe contul unui anume Marcel Darie, care se recomandă a fi și jurnalist, și politician din Republica Moldova.
Sigur, personajul este dubios din toate punctele de vedere și în mod normal nici nu poți da crezare oricui, dar a fost interesant acel Tik-Tok, pentru că a fost prima dată când din lumea tenebroasă a combinațiilor politice, jurnalistice și informaționale au apărut niște acuzații la adresa lui George Simion chiar pe Tik-Tok, acolo unde e terenul lui de joacă.
“Vreau să vă anunț că în apariția mea anterioară am vorbit despre faptul că George Simion, candidatul la funcția de președinte al României, este spion rus și agent de influență al Rusiei în politica din România.”
Acel Tik-Tok a făcut ocolul rețelei în numai câteva ore și a trezit curiozitatea multor tik-tok-eri. Unii au luat aminte, alții au râs de invocarea Rusiei la fiecare pas electoral care se face mai nou în România. Dar acuzațiile acelea, care implică șantaj, filmulețe compromițătoare și acțiuni de destabilizare, au rămas în memoria multora.
Poate n-ar fi funcționat în toate cazurile. Numai că Simion are interdicție în două state vecine ale României. În Ucraina și în Republica Moldova.
În cursul anului trecut, Inspectoratul pentru Migrație a precizat că, de la invazia Rusiei în Ucraina, a declarat ca indezirabili 98 de străini.
„În Republica Moldova, străinii pot fi declarați persoane indezirabile dacă aceștia au desfășurat, desfășoară ori există indicii temeinice în privința acestora că intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică”, a menționat Inspectoratul într-un comunicat public.
Tot atunci, oficialii moldoveni „au emis o decizie de prelungire a termenului declarării străinului (n.r. – cu referire la George Simion) ca persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova, pe un termen de încă 5 ani”.
Totul după ce, în octombrie 2018, George Simion a fost expulzat din Republica Moldova, fiind declarat persona non grata pentru o perioadă de 5 ani.
La momentul acela, un fost ministru din Ministerul Apărării Republicii Moldova, Anatol Șalaru, l-a acuzat pe George Simion de legături cu Serviciul Secret rus. Aceste legături ar fi constituit, de facto, și motivul expulzării lui Simion din țara vecină. Se pare că el a fost monitorizat vreme de niște ani și, în acel timp, ar fi avut întâlniri cu oameni din serviciile rusești, ceea ce a alertat statul vecin.
Simion l-a acționat în instanță pe Anatol Șalaru pentru aceste afirmații. În mod deloc surprinzător, fostul ministru al apărării din Republica Moldova, despre care putem presupune orice, dar și nu și faptul că nu ar fi un om informat, a anunțat că a câștigat procesul cu Simion pe teama aceasta.
Ceea ce înseamnă că o instanță admite faptul că George Simion, din nou candidat la cea mai înaltă funcție în statul român, este persona non grata în statul vecin, pentru că are legături cu serviciile rusești. Servicii care s-au făcut destul de des auzite în ultimele lui, în episodul de tristă amintire al candidaturii lui Călin Georgescu. De la care, în mod deloc întâmplător, Simion culege acum electorat. Pare că tot pentru ruși.
Îl cităm pe Anatol Șalaru: “Vreau să vă anunț că am câștigat procesul pe care mi l-a intentat George Simion în Republica Moldova, în urmă cu aproape doi ani! În urmă cu doi ani, în cadrul unui interviu, am făcut o dezvăluire care i-a șocat pe mulți. Am spus că George Simion a fost declarat „persona non grata” în Republica Moldova, după ce organele competente au strâns probe și au observat că Simion desfășura activități ilegale și care subminau statul moldovean.
Atunci, am spus că SIS informase autoritățile moldovene că George Simion a avut la Cernăuți întâlniri și cu agenți ai Moscovei. Afirmațiile mele au fost confirmate și de adjunctul SBU de la acea vreme, de consilierul lui Zelenski, Podoleac, dar și de către fostul premier, Vlad Filat, care a avut acces nemijlocit la dosarul realizat de autorități. George Simion a negat și m-a acționat în instanță. Azi am câștigat!
Pentru mine, George Simion rămâne același trădător: lupul îmbrăcat în haine de oaie, care, sub un fals unionism, a încercat să creeze instabilitate în Republica Moldova. I-a păcălit pe mulți. Chiar și pe mine, la un moment dat. Dar, întotdeauna, adevărul iese la iveală. Acțiunile lui, modul în care le-a desfășurat și, nu în ultimul rând, declarațiile împotriva Maiei Sandu din campania de acum 4 ani, când îndemna moldovenii să voteze împotriva acesteia, mi-au arătat că Simion nu dorește cu adevărat binele Moldovei”.
Dar nu numai în Republica Moldova are interdicție acest George Simion. Ci și în Ucraina. Fostul materand în studierea crimelor comunismului a reușit performanța de a avea interdicție în două state vecine României. A reușit să dea suficiente motive unor state vecine de a lua măsuri dintre cele mai dure împotriva sa. Căci Serviciul de Securitate al Ucrainei a precizat că interdicția pe numele lui Simion are la bază „activitățile anti-ucrainene sistematice”, care „sunt contrare intereselor naționale ale Ucrainei și încalcă suveranitatea de stat și integritatea teritorială a acesteia”.
„Declarațiile lui George Simion vizează discreditarea Ucrainei pe scena internațională și promovarea ideologiei unioniste care neagă legitimitatea frontierei de stat a Ucrainei. În plus, el răspândește narațiuni despre presupuse încălcări ale drepturilor minorității românești din țara noastră”, se spune în document.
Privind în retrospectivă aceste momente, avem conturată destul de clar imaginea contradictorie a celui care e George Simion. Căci avem de-a face cu un elev bun care a devenit șef de galerie, avem de-a face cu un specialist în studiul crimelor comunismului care are interdicție în două țări vecine atacate sistematic de ruși, avem de-a face cu un personaj al cărui parcurs academic nu are nicio legătură cu modul său de manifestare publică. Cu un om căruia îi place să fie văzut, dar care nu ni se arată niciodată cu totul. Un om din construcția căruia lipsesc câteva piese. Toate esențiale. Toate nevăzute. Încă.
