Guvernul României acordă, prin Ministerul Fondurilor Europene un sprijin pentru oamenii fără adăpost și pentru pensionarii cu venituri mici în timpul pandemiei de coronavirus. Sau, cel puțin, așa pretinde, că le acordă un sprijin. Pentru că, în realitate, bătrâni care n-au avut de-a face în viața lor cu tehnica și oameni ai străzii care abia știu să-și numere banii în format fizic trebuie să aibă o adresă de mail, în baza căreia să-și facă un cont de utilizator și să înțeleagă mecanismul de utilizare al unui card. Mai mult, cardurile respective, încărcate cu 180 de lei în fiecare lună, nu pot fi utilizate decât în „rețeaua de comercianți parteneri Edenred”, și uneori, comercianții parteneri se află la mari distanțe de beneficiari, iar aceștia furnizează, în general, mâncare de tip fast-food, în niciun caz „mese calde”, așa cum ar fi normal.
Tichetele sociale pe suport electronic pentru mese calde sunt acordate de Guvernul României, prin Ministerul Fondurilor Europene, ca parte a Programului Operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate 2014-2020 (POAD), finanțat din Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD).
Acordarea acestor carduri se realizează în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 115/2020 privind unele măsuri pentru sprijinirea categoriilor de persoane cele mai defavorizate care beneficiază de mese calde pe bază de tichete sociale pe suport electronic pentru mese calde, acordate din fonduri externe nerambursabile, precum şi unele măsuri de distribuire a acestora.
Potrivit textului Ordonanței, beneficiarii programului social sunt „persoanele care beneficiază de sprijin material prin mese calde, pensionarii cu venituri echivalente indemnizaţiei sociale pentru pensionari cu vârsta de peste 75 de ani, precum şi persoanele fără adăpost,având în vedere măsurile luate la nivelul întregii Uniuni Europene, precum şi la nivelul României, în contextul epidemiei de coronavirus SARS-CoV-2”
Culmea este că tot în textul Ordonanței se precizează faptul că acest card ar trebui să asigure servicii sociale de sprijin la domiciliu, fără a se fi luat în calcul faptul că sunt situații în care comercianții parteneri ai programului se află, fizic, la distanțe foarte mari de beneficiari.
Dar cel mai interesant aspect e acela că persoane care au elaborat acest program n-au luat în calcul faptul că e foarte puțin probabil ca oamenii străzii sau pensionarii de peste 75 de ani să nu aibă acces la servicii de Internet și nici o adresă de mail, deși pot apărea situații în care ei să aibă nevoie de așa ceva, pentru a-și gestiona diverse situații legate de utilizarea tichetelor electronice.
Așa că, dacă în teorie, programul sună foarte bine, în practică, el este absurd pentru mulți dintre beneficiari.
Cei 180 de lei primiți lunar pe card sunt, realmente, o necesitate pentru toți cei care se încadrează în cerințele de eligibilitate ale programului, pentru că oamenii străzii și pensionarii săraci se luptă adeseori cu nevoile zilnice în condiții greu de imaginat.
Însă faptul că acele carduri nu pot fi utilizate decât la comercianții prevăzuți în proiectul guvernamental, mulți dintre ei fiind furnizori de pizza și fast-food, face ca ajutorul teoretic să devină un real chin practic. Iar dacă beneficiarul nu folosește banii primiți, la finalul celor 12 luni, aceștia vor fi restituiți Ministerului Fondurilor Europene.
