Șpaga de tablă

Caricatură de Gogu Neagoe

Se poate spune, fără multe dubii, că există o anumită inventivitate la români, atunci când vine vorba de șpagă. Uneori, ea se ține în lighean, alteori se ia în cimitir, de multe ori se păstrează în găleți sau se comprimă în diamante. Practic, ar fi greu de găsit vreo modalitate de dat sau luat șpagă pe care românii să n-o fi descoperit în ultimii ani.

Dar să fii persoană influentă într-un partid politic și să primești șpagă în tone de tablă este o performanță care aduce îmbunătățiri consistente conceptului general de primire a foloaselor necuvenite.

Am crede că un ministru, un președinte de consiliu județean și un om cu funcție într-un partid urmărește să obțină în mod nejustificat tablouri, diamante, case sau apartamente de lux. Pentru că asta ne-a învățat experiența de până acum cu privire la preferințele politicianului român în materie de șpagă.

Șpaga artistică, șpaga rafinată, șpaga extravagantă, iată tipologiile șpăgii cele mai frecvent întâlnite la politicienii. Unora le plăceau insulele în mod deosebit, așa că nu s-au ferit să le ia și pe acelea „pe firmă”.

Să fii ministru și să iei șpagă niște tone de tablă, asta sună cu adevărat senzațional. Să-ți compromiți cariera politică și administrativă pentru 22 de tone de tablă iarăși pare tras de păr. Dar în România totul este posibil. Iar compromiterea nu trebuie să fie întotdeauna cuantificată în diamante, tablouri, vile sau insule.

Suntem, până la urmă, un popor sărac, nu?

Iar Costel Alexe n-a pozat niciodată a fi bogat într-ale spiritului și nici rafinat în deziderate. Așa că nu l-a costat nimic să spargă bariera aceea între ceea ce e demn de luat șpagă și ceea ce e necesar la casa omului, sau, în fine, la firma rudelor. Așteptăm cu interes șpaga în lapte, ouă, unt sau brânză de burduf. Că la cum merge economia…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.