Radicalizarea în pandemie, sub lupa psihologilor

Radicalizarea în pandemie, sub lupa psihologilor

„Mi-ar plăcea să știu dacă și-a schimbat părerile după ce s-a infectat și a trecut prin ce-a trecut”,  „Aștept îmbolnăvirea lui Șoșoacă!”, “Dacă purta masca, apuca și pasca”,  „Și-a căutat-o cu lumânarea…… Și a găsit-o!!!”, „Dumnezeu i-a dat, pentru că nu a crezut!”, „Și moartea e tot după merite” – iată numai o parte (infimă) a comentariilor din social media după moartea actorului Bogdan Stanoevici, care declara, înainte de infectare, că nu are niciun motiv să poarte mască, de vreme ce el se simte bine și e sănătos.

Și nu e singurul caz de corona-sceptic care a decedat în această perioadă după infectarea cu noul coronavirus, reușind să trezească astfel de reacții. De la camionagii care cereau să vadă un singur caz de infectat și au decedat din cauza bolii un pic mai târziu până la premieri sceptici care s-au îmbolnăvit și au necesitat spitalizare, toți au ajuns, la un moment dat sub această evaluare crudă a publicului larg, fericit parcă de faptul că moartea sau boala a lovit în cei care nu credeau în virus.

Oricât de straniu ar suna, reacțiile de genul acesta nu sunt deloc noi, chiar dacă ele par a fi o parte integrantă și foarte specifică a situației de criză în care ne aflăm. Psihologi și psihiatri, contactați de noi, susțin că genul acesta de reacție există în societatea românească de ani buni, dar atunci miza nu era viața sau moartea, ca acum, în pandemie. Atunci erau cătușele, pușcăria sau ciuma.

De unde vine radicalizarea aceasta și cum putem s-o depășim, aflăm de la specialiști în problemele minții umane, care evaluează în fiecare zi dezechilibrul mental al celor din jur și care pot citi, în mod obiectiv, care sunt reacțiile exagerate ale indivizilor și colectivităților și de unde provin aceste exagerări, care, în unele cazuri, depășesc cu mult limitele acceptabilului.

Înainte de pandemie, când politicieni erau duși la pușcărie, legați, lumea se bucura…

Daniel David este rector și profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, fiind una dintre vocile cele mai apreciate în materie de psihologie la noi în țară. Este un promotor al psihoterapiei validate științific, publicând în anul 2011 un nou sistem de referință pentru evaluarea statutului unei forme de psihoterapie pentru o tulburare mentală specifică.

Daniel David, psiholog

Despre radicalizarea în timpuri de criză, Daniel David spune că e doar o continuare a radicalizării de dinainte de criză, doar că forma e alta: înainte ne bucuram la auzul cătușelor, acum ne bucurăm că moare cel care nu crede.

Dar pandemia în sine n-ar trebui considerată o dramă, pentru că, din punctul de vedere al profesorului universitar, ea poate fi un prilej de reorganizare a existenței, din care se pot trage concluzii utile în dezvoltarea personală a fiecăruia dintre noi.

“Eu n-aș  spune că atitudinea asta s-a dezvoltat în criza pandemiei, o văd mai legată de o situație de viață și de moarte, pentru că pandemia ne duce într-un astfel de context. Eu țin  minte că și înainte de pandemie, asta se manifesta sub o altă formă, când politicieni erau duși la pușcărie, legați, lumea se bucura. Deci acea atitudine a rămas, doar că s-a schimbat conținutul și acum ne șochează mai mult, pentru că atitudinea asta se referă la moartea cuiva. Dar mecanismul este oarecum același, conținutul s-a schimbat.

Eu am și spus că România se află în faza asta de schimbare paradigmatică, cu grupuri care s-au antagonizat valoric și această antagonizare valorică se exprimă apoi în diverse segmente sociale. În mare parte, diviziunile au rămas la fel, doar că acum conținutul dezbaterii e altul. Pentru cei care aveau o mai mare deschidere către zona internațională nu sunt atât de contaminați de teoriile conspiraționiste, cei care înainte erau mai speriați de lumea globală au fost mai prinși de teoriile conspiraționiste. Iar la nivel comportamental, pandemia a fost un prilej de dezvoltare personală, de care unii au profitat și alții nu.

Dacă în această perioadă, tu ai avut pretenția să te comporți cum te-ai comportat înainte de pandemie, sigur că ai fost frustrat și blocat în această dorință și a fost o situație negativă. Dacă ai înțeles să pandemia te obligă la o schimbare majoră din punct de vedere comportamental și ți-ai asumat această schimbare, căutând creativ mecanisme de adaptare, s-ar putea să te fi dezvoltat, de fapt.”,  punctează Daniel David.

“Înainte elitele aveau acces la biblioteci, la a-și exprima opiniile, acum acest lucru este accesibil oricărui individ cu conexiune de internet”

Ovidiu Alexinschi este medic primar psihiatru și doctor în științe medicale, lucrând în prezent la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași. La rândul său, medicul psihiatru a constatat radicalizarea socială din România și a observat reacțiile adesea disproporționate ale unor oameni care păreau fericiți că au avut dreptate în privința virusului ucigaș, chiar dacă prețul a fost moartea unui om. De altfel, Ovidiu Alexinschi crede că și după pandemie, efectele acestui stres prelungit se vor reflecta și în numărul de pacienți ai specialiștilor în boli mintale.

Ovidiu Alexinschi, psihiatru

Radicalizarea, însă, are drept cauză principală lipsa educației care duce, în mod firesc, la o acută lipsă de toleranță. Iar medicul susține că la aceasta se adaugă și dezvoltarea tehnologiei care a permis accesul tuturor, indiferent de pregătire, la exprimarea opiniilor în public, mulți dintre ei având și forța de a influența oamenii din jur. Înainte, asta era treaba elitelor. Acum, oricine poate influența. Și asta nu e întotdeauna bine.

“Realitatea e  că pandemia a avut un impact asupra tuturor. Tuturor ne-a schimbat felul de a face lucrurile, dar chiar și felul de a vedea lucrurile, de a vedea lumea și realitatea, pentru că ne-am  dat seama că tot ce consideram a fi un drept dat, o libertate normală, iată că lucrurile au devenit foarte relative. În sensul că acum ne-am dat seama că libertatea noastră se oprește în punctul în care  afectează libertatea ta și că eu nu pot să fac lucruri care te pun pe tine, cel de lângă mine, în pericol, ne-am dat seama cât de mult influențează comportamentul felul nostru de a face lucrurile pe cei din jur și toate aceste măsuri restrictive, limitative, toate au avut scopul și rolul de a limita îmbolnăvirile, de a proteja societatea și mai ales pe cei vulnerabili de a dezvolta forme severe de boală.

Cert este că pe toți ne-a afectat și cu siguranță că acest lucru își va pune și pe viitor amprenta asupra felului nostru de a gândi și de a face lucrurile. Cu siguranță că pe unii dintre noi asta ne va determina să reclasificăm prioritățile în viață și vom înțelege că importante sunt alte lucruri decât cele pe care le credeam înainte de pandemie.

Pandemia ne-a afectat pe toți și, după cum mai spuneam, cine spune că a fost pregătit, este într-o eroare completă. Nu a fost nimeni cu adevărat pregătit pentru ceea ce avea să urmeze, chiar dacă unii au fost mai bine echipați din punct de vedere al încorporării evenimentelor ce au urmat. Totul a depins foarte mult de capacitatea de adaptare și de flexibilitatea fiecăruia. Cei care au reușit să se adapteze mai rapid noilor condiții, au înțeles că restricțiile sunt instrumente de protecție.

Chiar dacă la început părea cumva desprins din SF totul, iată că asta ne-a ajutat să depășim o perioadă foarte tulbure și tristă din istoria contemporană. Și cel mai tare au resimțit asta  categoriile care erau oricum predispuse la a dezvolta anumite tulburări psiho-emoționale: cei în vârstă, cei bolnavi, cei care ar fi beneficiat de contactele sociale, de interacțiunea umană.

Din nefericire, există această scindare, acest antagonism al taberelor. Sunt cei care cred și susțin măsurile și nevoia de vaccinare și sunt cei care ignore sau chiar sfidează regulile elementare de protecție, cei care numesc măștile botnițe. Evident că în ambele tabere există viziuni extremiste, unele dintre ele depășind limitele acceptabilului. Radicalismul există peste tot în lume, iar informația instantanee a adus  după sine și faptul că foarte multă lume acum își poate propaga ideile la un nivel fără precedent înainte. Înainte elitele aveau acces la biblioteci, la a-și exprima opiniile, acum acest lucru este accesibil oricărui individ cu conexiune de internet și cu un cont pe o rețea socială. Și de aici apare această ciocnire între vechiul fel de propaga ideile și noul model. Vedem cum oameni fără pregătire își dau cu părerea, emit opinii, într-un domeniu care nu face parte din arealul lor de preocupare. Și rețelele sociale abundă de așa ceva.”, arată medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi.  

“Cu cât am frica mai mare, cu atât gândirea mea scade”

Daniela Peristeri este psihoterapeut de orientare cognitiv – comportamentală, cu formare în Psiho-oncologie,  în Terapie cuplu, copil, familie, în Terapie Scurtă Strategică și în Schema Therapy, profesând în cadrul unei clinici private din București.

Daniela Peristeri, psiholog

Aceasta crede că radicalizarea nu poate fi învinsă, fără o renunțare prealabilă la frică. În plus, la situațiile acelea de exaltare de pe rețelele sociale la moartea sau îmbolnăvirea unor oameni care n-au crezut în virus au legătură directă cu o lipsă de toleranță învățată din familie și școală, perpetuată apoi pe tot timpul vieții.

În plus, aparenta bucurie la producerea unei tragedii în cazul cuiva care nu credea în virus este, de fapt, manifestarea satisfacției de a fi avut dreptate.

“Noi, ca popor, avem tentația aceasta de a citi printre rânduri, ca metodă de a ne ține în siguranță. Avem nevoie de informații, dar nu știm în ce să avem încredere. Nu există prea multă încredere în sistemul de stat, în sistemul de sănătate, în mass-media și atunci fiecare își găsește alte criterii de siguranță.

Toată furia pe care o vedeți și o simțiți vine din frică. Frica de a nu fi călcați în picioare, pe mândrie. Mai mult decât atât, uitați-vă ce înseamnă știrile: înseamnă accidente rutiere, înseamnă scandaluri, tot felul de nenorociri, pentru că suntem consumatori de nenorociri.

Reacția aceea de bucurie la moartea cuiva celebru care a spus că nu crede în Covid și a murit de covid vine din nevoia de a avea dreptate. Eu am dreptate și mă apăr, altul mă bombardează cu informații conspiraționiste. Nu mă bucur că a murit, dar mă bucur că am dreptate. Nu suntem în stare în această perioadă să privim cu toleranță pe cineva care gândește altfel decât noi. Știți de ce avem noi nevoie, de fapt? Să dezvoltăm toleranța. Dar toleranța n-o putem dezvolta fără siguranță, iar pentru siguranță trebuie să renunțăm la frică. Frica asta vine și ne anulează cognitivul.

Ea vine din creierul reptilian care are 500 de milioane de ani, neocortexul nu are decât 250.000. În momentul în care orice emoție crește suficient de mult se anulează raționalul și reacționezi animalic, pentru supraviețuire. Cu cât am frica mai mare, cu atât gândirea mea scade. Deci în speța: “A murit ăla, să moară, pentru uite cum gândea!” intervine lipsa de toleranță. Să moară capra vecinului, ca să am eu dreptate. Când a murit Stanoevici mi s-a rupt sufletul. Era un om și încă unul valoros. N-am fost de acord cu el, dar eu știu că celălalt are dreptul să aleagă ce vrea el. Dar asta înseamnă să ai educație.”, susține psihologul Daniela Petristeri.

“Polarizarea politică a dus și la o polarizare în ceea ce înseamnă pandemia”

Răzvan Peristeri este psiholog, specializat în Psihoterapii Cognitiv – Comportamentale,   hipnoterapie și membru fondator al Asociaţiei de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv – Comportamentală.

Răzvan Peristeri, psiholog

La rândul lui, consideră că polarizarea din societatea românească nu s-a născut în pandemie, ci că ea exista deja, dar se manifesta pe o linie a convingerilor politice. Pandemia doar a schimbat direcția conflictului, iar miza a devenit una specifică situației pandemice. Dar avem, de fapt, de-a face cu o perpetuare a radicalismului specific societății românești de cel puțin patru ani.

“Într-o primă fază, de frică, lumea a încercat să se adapteze. Când s-au ridicat din restricții, frica a scăzut și lumea a crezul că s-a terminat. Și din vară până în toamnă a fost un haos. Omul, chiar dacă vedea mesaje, a trecut de la frica intensă la o relaxare totală. Am mers la mare, dar am mers izolat, la casa unui prieten și ne-am plimbat prin stațiune seara. Nu se respecta nimic, nu era mască, noi am zis că o să fie dezastru, oamenii nu mai aveau nicio treabă și explicația psihologică era că s-a terminat. Apoi au început teoriile conspirației, oamenii spuneau că nu există, că ne pun botniță, drept pentru care atunci când ai o informație de la stat și una de la influencer, iarăși ești între două ape.

În situații de genul ăsta apare senzația de neputință și stres. Că despre stres e vorba, până la urmă. Apoi a început să crească numărul morților, rata de îmbolnăvire și totul s-a combinat cu mesajul că sunt oameni care mor de altele și sunt trecuți la covid, că doctorii primesc bani ca să înregistreze oamenii la covid, deși nu erau. Societatea era polarizată oricum de dinainte. Au fost și alegeri și lupta asta pentru putere polarizase deja, iar polarizarea politică a dus și la o polarizare în ceea ce înseamnă pandemia. Și asta a dus la un stres intens.

Pe bază de frică, noi începem să construim scenarii, asta e natural. Noi tot timpul facem presupuneri. Și plecând de aici construim niște scenarii care ne confirm nouă fricile, pentru că atunci suntem în control. Psihicul uman poate face orice, mai puțin să nu fie în control. Și atunci, eu dacă ajung la o concluzie, dacă eu știu, atunci pot să mă apăr. Bucuria aceea la moartea cuiva care nu credea în Covid și a murit de Covid vine din nevoia de a avea dreptate, moartea lui probează dreptatea mea. Evident, nu toată lumea reacționează așa. Reacția ține de valori, până la urmă. Dar polarizarea asta durează de vreo trei ani de zile. E o luptă între români și români. Și atunci e o continuare natural, în altă direcție, a luptei de atunci.”, a conchis psihologul Răzvan Peristeri.


Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.