Marian Rădună, consilier onorific la Ministerul Sănătății, dezvăluie culisele ultimelor zile de mandat ale lui Voiculescu: “Dacă deciziile se iau în studiourile de televiziune avem o problemă”

Când a devenit, în luna ianuarie a acestui an, consilier onorific la Ministerul Sănătății, Marian Rădună a experimentat culisele politicii autohtone, pe care, în eforturile lui din sfera societății civile, doar le putea presupune. Marian e cunoscut îndeosebi pentru campaniile sociale pe care le-a inițiat și dezvoltat de-a lungul vremii și pentru multe fapte bune, despre care nu vom vorbi nici noi și nu vorbește nici el, de vreme ce binele se face și cu o anume discreție.

Propunerea de a deveni consilier onorific la Ministerul Sănătății a venit din partea lui Vlad Voiculescu, care și-a dorit ca acel call-center înființat în cadrul DSP București să fie extins la nivel național. Marian a acceptat, cu singurele condiții de a nu fi plătit și de a nu fi obligat să devină membru de partid. A început munca, a cunoscut sistemul medical la un nivel de profunzime pe care nu l-ar fi putut anticipa și a fost martorul tuturor crizelor prin care a trecut ministerul în mandatul lui Voiculescu. A fost acolo și în ultima zi de mandat a echipei care își propusese să reformeze Sănătatea. Și a dezvăluit, în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA, povestea a 113 zile pe care nu le va uita prea curând.

INVESTIGATORIA: Aș vrea să-mi povestești cum a fost pentru tine trecerea dinspre societatea civilă către o funcție de consilier onorific la Ministerul Sănătății.

Marian Rădună: Trecerea a fost destul de lină, pentru că ea e un pic mai veche. Când am început să lucrez cu DSP București în cadrul call-center-ului, am avut și primul contact cu sistemul din interior, oarecum. Pentru că, involuntar, call-center-ul de la DSP București a fost în sistem și am putut să vedem anumite lucruri și să luăm niște măsuri pentru oameni. Ce am făcut la Minister? Am continuat cu voluntariatul, doar că în calitate de consilier onorific.

I: Ce te-a surprins în activitatea și atmosfera din minister, pentru că sunt sigură că erau mari diferențe totuși, comparativ cu mediile în care ai lucrat până atunci?

M.R. Da… Reticența oamenilor la a primi ajutor, de a asculta feedback-ul oamenilor din exterior. Faptul că oameni din sistem își văd doar bucățica lor, dar nu-i interesează mai departe imaginea de ansamblu. Fiecare este doar cu bucățica lui și, de multe ori, nici pe aceea n-o face cum ne-am aștepta. Deci multă reticență, mulți oameni care ne priveau ca niște paria. Deși noi ne-am dus acolo ca să ajutăm. Eu, personal, m-am dus să ajut, venirea mea în minister a avut la bază dorința de a crea un call-center la nivel național, pe modul celui dezvoltat de DSP București. Asta m-a rugat pe mine Vlad Voiculescu când a venit în call-center-ul nostru, pentru că el își dorea să existe aceeași abordare în întreaga țară.

I: Cât ai reușit să faci din proiectul acesta?

M.R.: Păi m-am luat cu altele. Primul proiect pe care m-am axat a fost cel cu testele rapide în școli. Eu lucrez în logistică, nu am studii medicale. Dar în orice domeniu e nevoie și de un pic de organizare și logistică. Și lucrurile la care am lucrat a fost distribuirea testelor rapide antigen în școli, pe care eu l-am coordonat, împreună cu doamna Andreea Moldovan. Al doilea proiect a fost cel legat de aplicație. Noi, cei de la Geeks for Democracy, am dezvoltat o aplicație pentru raportarea testelor rapide. Pentru că  testele PCR erau raportate direct de către laboratoarele medicale și de către DSP-uri. Doar că, odată intrat în vigoare ordinul de ministru cu testele antigen, raportarea se făcea mai dificil. Și atunci ne-am gândit să facem o platformă care să fie instalată la nivel național pentru a dispărea eroarea umană și pentru a-i permite omului din DSP să nu stea mail-urile pe rând și să centralizeze. Am dezvoltat, deci, această platformă, s-a semnat un protocol cu Geeks, s-a pus gratuit la dispoziția ministerului și e găzduit pe serverele STS și în momentul de față pot spune că acum 10 zile au început să raporteze și din țară. Și acum oamenii din DSP, care oricum muncesc foarte mult, nu mai sunt stresați să centralizeze fișiere. Orice cabinet se poate înscrie pe platformă, semnează o declarație și mai departe raportează direct în aplicație. Și atunci lucrurile sunt mult mai simple…  Am lucrat cu oameni foarte faini, funcționari, medici, care au lucrat în echipă. Adică nu tot sistemul e praf, sunt și oameni care știu să lucreze în echipă, oameni care chiar își doreau să ajute.

I: Voi ați fost o echipă care a lucrat alături de Vlad Voiculescu și aș vrea să te întreb cum ați trăit crizele care s-au întâmplat în decursul mandatului lui, și mă refer la criza spitalelor, la campania media, etc?

M.R.: Eu personal am evitat să mă pronunț, pentru că eram într-o echipă și orice ieșire a mea putea fi oarecum preluată și interpretată că am ceva cu cineva din Coaliție sau cu presa. S-au spus multe lucruri gratuite. Gândește-te că vaccinarea nu era la Ministerul Sănătății, era coordonată de CNCAV, oamenii trebuie să știe lucrurile astea. Oamenii nu știu că Vlad Voiculescu a spus că el a recomandat să fie vaccinați în tura a doua doar persoanele de peste 65 de ani și bolnavii cronici. Nu-i țin partea lui Vlad, dar am fost acolo. Adică au fost spuse multe lucruri neadevărate. La Foișor, de exemplu, a fost o greșeală de comunicare a lui, că s-a bazat foarte multe pe oameni și uite așa ajungi să tragi  pentru faptele altora. Adică nu era treaba Ministerului Sănătății cum își organizau  cei de la Foișor lucrurile sau cei de la DSU. Nu ne căutăm scuze. Din punctul meu de vedere, Vlad a greșit la comunicare și că a avut încredere în anumiți oameni și că n-a făcut o curățenie generală imediat ce a ajuns în Minister.

I: Putea s-o facă?

M.R.: Păi și atunci ce facem? Ne lăsăm învinși de sistem? Întreb și eu… Eu îmi asum ce spun. Când am intrat în Minister condițiile mele au fost să nu fiu membru de partid și  să nu fiu angajat la stat, tocmai pentru că eu am promis că n-o să iau bani de la stat și că n-o să fac politică. E o promisiune pe care am făcut-o familiei mele și mie.

I: Chiar voiam să te întreb de ce ai ținut atât de tare să nu fii remunerat pentru o activitate pentru care era firesc să fi fost remunerat?

M.R. Deja începuseră atacuri la adresa mea, doar ca să ajungă la Cabinet. Eu nu sunt un om bogat, sunt un om care lucrează la o companie privată și ce fac, fac cu pasiune și cu drag, așa cum am făcut toate acțiunile mele civice. Și mi s-a părut o chestie frumoasă să fac voluntariat la un minister.

I: Care a fost cel mai tensionat moment pe care l-ai trăit la minister?

M.R.: Pot să dau două?

I: Te rog!

M.R. Primul moment a fost chiar acela în care am intrat în minister și m-am dus să prezint aplicația Geeks. În ședința respectivă am fost tratat foarte urât de unul dintre angajații de la Minister, dar era chestia că “ce cauți tu aici?”. Că eu nu m-am dus acolo să vând ceva, ci să-mi ofer ajutorul. Și timpul petrecut de mine acolo era timpul meu liber. Nu e un reproș, că a fost alegerea mea, dar să fii tratat așa în condițiile în care vrei să dai o mână de ajutor…Era neplăcut. Și au mai fost momente tensionate când a fost povestea de la Spitalul “Victor Babeș”, când vedeam în presă că ministrul e vinovat, în condițiile în care eu fusesem acolo cu o săptămână înainte. S-a trecut cu buretele peste faptul că de fapt fusese  făcută o instalație de către o firmă neautorizată. Noi trebuie să învățăm că lucrurile  trebuie făcute cu firme autorizate. Dar totul s-a șters cu buretele, cine e responsabil de situația de acolo nu s-a mai aflat. Pentru mine, tot ce s-a văzut public a fost o minciună. Îmi amintesc că eram acolo și atunci când ministrul Voiculescu a venit și s-a asigurat prioritar că familiile victimelor vor fi anunțate, dar la televizor era altceva. Repet, nu-i țin partea lui Vlad Voiculescu, deși a greșit că nu a comunicat mai bine, tocmai ca să nu strice relația cu partenerii de coaliție. Și paradoxal de la ei  i s-a tras. Avea multe lucruri de spus. A fost un raport după 113 zile pe care nu l-a mai publicat. Și s-au întâmplat lucruri în astea 113 zile. Dar… Ce să zic? Și ministerul chiar a fost o experiență. În ultima zi, când trebuia să plece Vlad și Andreea, vedeai pe fața unora încântarea. Mulți oameni mici, dar și oameni mari… Pentru că sunt și profesioniști, care, din păcate, nu sunt băgați în seamă. Oamenii nu știu că, pe lângă directorii de case județene de sănătate, Andreea Moldovan a făcut evaluarea fiecărui  director de DSP. Unul câte unul… Și a transmis punctaje și așa mai departe. Adică erau multe lucruri care se făceau la minister și oamenii nu știu. Și e vina lui Vlad că n-a comunicat.

I: Cum ai trăit ultimele zile la Minister, ce ai văzut interesant?

M.R. A fost un șoc când s-a anunțat decizia de revocare. Și, cum să zic, dacă facem ce zice Antena 3 avem o problemă. Pe bune, adică, dacă deciziile se iau în studiourile de televiziune avem o problemă. Ideea e că eram la minister atunci și Andreea Moldovan a plecat la guvern să discute despre Campionatul European, cu număr de spectatori și așa mai departe. Și premierul a demis-o când ea era la două săli distanță și a aflat de la fiica ei printr-un mesaj că a fost revocată. A început să-și strângă lucrurile după ce s-a întors la minister, se gândea că din cauza ei a fost demis Vlad, deși decizia fusese luată deja, iar ordinul respectiv chiar fusese ok, pentru că la ședințele acelea au fost și șefii INSP și DSU, adică a fost discutat. Și domnul Arafat să își aducă aminte că a spus că dacă nu se continuă carantinarea Timișoarei s-a terminat! Exact așa a spus! Dar acolo era vorba de imaginea lui. De acolo au și plecat grilele, să fie cât mai clare, pentru decidenți. Și a venit la minister, a vrut să plece și a zis că vrea să iasă pe ușa din față. Cu toate că fusese șocată de când sosise în minister de cum au aruncat cu oase în ea. Ideea e că a vrut să iasă prin față, a zis: “Eu sunt medic, am venit să ajut, eu ies pe ușa din față din ministerul ăsta”. Și a făcut-o. Problema a fost că nimeni, niciun jandarm nu a reacționat. Au stat pasivi, deși vorbeam  de o femeie, de un cetățean al României care era în pericol. Lăsând deoparte faptul că era un demnitar. Despre asta vorbim. Nu învățăm nimic… Și eu am protestat. Am fost după Dragnea, după Dăncilă, dar n-am făcut circul ăsta.

I: Ești dezamăgit?

M.R. Sunt dezamăgit că interesul unora e mai presus de interesul cetățeanului. Și când spun asta vorbesc despre directori de spitale, DSP-uri, șefi de secție care trebuie să aibă secția lor, că au venit cu ea de-acasă, de politicieni care-și dau la gioale, deși ar trebui să se gândească la binele oamenilor, CNA care nu există de când există această coaliție, mai mult au fost sancționați ăștia pe vremea PSD-ului. Nu pot să spun că sunt dezamăgit, am un gust amar, dar poate m-am călit. Important e să crească numărul celor care suntem visători, ca mine, ca tine, ca Oana, Carmen și mulți alții… Ideea e că sunt foarte mulți care și-au pus speranța în asta și când pierdem speranța s-a terminat. Și mai e și frica specialiștilor pe care ni-i dorim să apară în sistem și este frica lor de a se băga undeva unde să fie terfeliți cum a fost Andreea Moldovan. Dacă la Vlad Voiculescu înțeleg atacurile politice, aici, la Andreea Moldovan n-am înțeles. Și riscul că prin asta pot fi dezarmați specialiștii care ar putea să vină și care n-o să vină pentru că se tem să nu li se întâmple la fel. Ăsta e riscul cel mai mare. Eșecul guvernului de acum este eșecul unei generații. Și cel mai grav e că rămân tot bolovanii la nivelul instituțiilor, în loc să vină cărămizile cu care putem clădi.

Acest articol este proprietatea Investigatoria.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.