Vlad Gheorghe: “Nu cred că s-ar fi descurcat aceste vedete ale minciunilor fără făbricuțele de propagare”

Vlad Gheorghe: “Nu cred că s-ar fi descurcat aceste vedete ale minciunilor fără făbricuțele de propagare”

Trăim o perioadă anormală, în care sănătatea e în topul agendei publice, pentru că zeci de mii de români cad pradă unor campanii de manipulare extrem de periculoase și, în unele dintre cazuri, mulți își pierd chiar viața, pe fondul alimentării constante cu informații false.

Se poate vorbi, deci, despre o fabrică de fake-news, ce pare a fi susținută din exteriorul României, care s-a stabilizat în mediul online și face zilnic victime. Europarlamentarul Vlad Gheorghe a trimis, împreună cu Marius Botoș, o scrisoare Comisiei Europene prin care cere realizarea unui studiu care să arate cum funcționează “fabricile de propagare” de fake-news. Despre live-urile de la morgă, despre “vedetele minciunii”, despre neîncrederea în factorul politic și despre cine susține manipularea populației în pandemie am discutat cu Vlad Gheorghe, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate publicației INVESTIGATORIA.

Carmen Dumitrescu: Dacă e să ne referim la fake news și la propaganda online, subiectul știrilor false v-a interesat dinainte de pandemie?

Vlad Gheorghe: M-a interesat subiectul, pentru că fac parte dintr-un partid care a fost în general victima fake-news-ului încă de la începuturi, din 2016. Ne întâlneam pe stradă cu tot felul de stereotipuri, plecate de la faptul că am fi oamenii lui Soros sau că am fi plătiți. Apoi a urmat perioada protestelor, când se spunea că plăteam și pentru prezența animalelor de companie în Piața Victoriei, inclusiv pentru 10 august mi-au spus oameni care nu mă cunoșteau foarte bine că ei totuși cred că participanții de atunci au fost plătiți. Iar toate astea au fost tot rezultatul fake-news-ului, promovat masiv la vremea aceea mai puțin în online și foarte mult pe anumite televiziuni. Acum, cu pandemia, lucrurile au luat-o razna și este pusă în pericol sănătatea și viața oamenilor. Dacă în 2020 doar preziceam că asta va fi o problemă, acum totul se experimentează deja.

C.D. De ce credeți că s-a mutat propaganda de acest tip în online și de ce are ea un așa mare succes în acel mediu?

V.G.: O să fiu direct: pentru că mediul online nu este deloc moderat. Pentru că mediul online, în special rețelele de socializare, câteodată chiar toarnă benzină pe foc prin algoritmi și prin modul în care sunt gândite. Și atunci, bineînțeles, că unele astfel de campanii de dezinformare, unele chiar sponsorizate de state care nu sunt prietene cu democrația, funcționează.

C.D. Păi hai s-o spunem direct. Cine e în spatele acestei propagande?

V.G.: China și Rusia se știe că au campanii de fake-news, orientate pe campaniile lor politice, care, de cele mai multe ori, sunt contrare valorilor europene, dar, în același timp, există și o zonă de fake-news natural. Oameni care chiar cred că fac ceva bun împrăștiind știri fără niciun fel de bază științifică și care, din nou, nu sunt moderate sau verificate.

C.D. De unde au apărut influencerii aceștia despre care acum vorbim aproape zilnic și care înainte de pandemie nici nu existau?

V.G.: Eu nu cred că oamenii ăștia sunt atât de importanți în propagarea fake-news-ului. Aceste “vedete ale fake-news-ului” sunt niște unelte. Unii dintre ei o fac conștient, din păcate, și acolo avem o mare problemă, alții nu o fac conștient, tot din păcate, dar cred că “făbricuțele de propagare” sunt în alte zone. Nu cred că s-ar fi descurcat aceste vedete ale minciunii fără făbricuțele de propagare. Cel mai clar exemplu: acolo unde vedem 20.000 de share-uri, trebuie să ne punem semne de întrebare. Între 9000 și 30.000 de share-uri arată că nu e vorba de calitatea conținutului, ci de o organizare de propagare. De aceea am făcut și o scrisoare către Comisia Europeană, pentru că aici trebuie să intervină niște autorități să ne explice cum funcționează acest fenomen, pentru că este total opac. De ce numai un anumit conținut este propagat într-un anumit fel. Și atunci aș vrea să știu și eu într-un mod științific și obiectiv cum se întâmplă această propagare. Asta nu înseamnă că vedetele minciunilor nu sunt vinovate. Și unul dintre factorii care le sporește acest apetit pentru fake-news este acela că nu au niciun fel de răspundere, ba dimpotrivă, unii dintre ei chiar ajung să se bucure de acest statut de vedete.

C.D. Chiar e interesant cazul acelei senatoare care filmează la morgă. Nu există nimic care să pună stavilă unor astfel de manifestări, mai ales când vin din partea unor politicieni?

V.G. : Nu cred că vorbim despre o astfel de categorisire, adică politicieni și oameni care nu sunt politicieni. Eu cred că problema e la rețele de socializare. În opinia mea, există o datorie de administrator a oricărei rețele, așa cum există o datorie de administrator al unor televiziuni, care răspund pentru ceea ce se întâmplă în platourile lor. În cazul rețelelor de socializare, nu cunoaștem care e sistemul, doar ni se spune că se face o administrare, dar nu știm cine participă, totul e în controlul administratorului rețelei și eu cred că administratorul oricărei rețele are o datorie pentru conținutul publicat. Nu vorbim de exprimarea unor păreri, dar când vorbim despre lucruri macabre, precum transmisia dintr-o morgă, acolo ar trebui să intervină o moderare. Gândiți-vă la familiile oamenilor respectivi și apoi cineva le spune tot felul de lucruri groaznice, cum că oamenii aceia au fost omorâți, se folosesc  termeni precum “genocid”, care sunt termeni extrem de gravi. Lucrurile sunt total scăpate de sub control și cineva trebuie să răspundă. O dată administratorii rețelelor și apoi statul, și de aceea am făcut acea scrisoare către Comisia Europeană, cred că statele trebuie să lămurească o dată ceea ce este permis și ceea ce e conținut macabru, care, în sine, nu are cum să facă bine cuiva.

C.D. Revenind la această scrisoare trimisă Comisiei Europene, aș vrea să vă rog să clarificați ce anume vreți să obțineți? Ce ar presupune ancheta și unde ar trebui să ducă ea?

V.G. : În primul rând, noi solicităm Comisiei Europene să facă această anchetă sau această cercetare într-un mod obiectiv cu privire la modalitățile și mecanismele existente în această zonă de fake-news, în special în zona pandemiei și, în special, în România, pentru că eu cred că suntem foarte afectați. Comisia europeană este echivalentul executivului și are aceste resurse pentru a face studii și cercetări și să propună soluții. Noi fiind reprezentanții cetățenilor europeni, noi ne facem această datorie de a solicita în mod formal comisiei să-și facă, la rândul ei, datoria de executiv și să pună la dispoziție un astfel de studiu, ale cărui concluzii noi le putem bănui, dar vrem să vedem negru pe alb, scris de niște experți, care sunt cauzele și ce măsuri putem să luăm pentru a reduce acest fenomen al fake-news-ului. Pentru că în trecut erau rațiuni politice, dar acum sunt rațiuni politico-sanitare și în viitor cine știe ce-o să mai apară? Ceea ce este cert e că, deși subiectele se schimbă, fenomenul nu face decât să crească.

C.D. Ați fost în alte state în ultimii doi ani. Acolo fenomenul acesta este la fel de accentuat ca în România?

V.G.: Nu are același impact ca în România. Adică există mișcări puternice de o anumită natură și aici respectăm opiniile fiecăruia, respectăm dreptul la protest. Dar nu au avut un impact atât de mare asupra societății. Există  cazuri destul de îngrijorătoare și în alte țări, respective în Italia și poate chiar în Germania, dar nu s-a ajuns în niciun stat la efecte atât de grave și nici la cote atât de alarmante, precum exemplul de mai devreme, cu transmiterea de live-uri de la morgă. Nu există niciun fel de echivalent într-o altă țară.  Cred că mulți dintre cei care sunt vedete ale fake-news-ului în România o fac dintr-un calcul extrem de cinic și în mod intenționat, adică “am găsit un subiect, mă face vedetă și nu mă interesează dacă omor oameni astfel”.

C.D. Impactul mare al propagandei din perioada pandemiei în România n-a avut o legătură cu încrederea scăzută în liderii politici?

V.G.: Ba da, bineînțeles! A prins mai ușor în România, pentru că a fost acest climat general de neîncredere. Evident că nu putem da vina doar pe fake-news pentru eșecul campaniei de vaccinare, pentru rata mare de mortalitate. În mod clar a fost și eșecul guvernaților. N-aș vrea să intru într-o dispute politică, pentru că este un subiect care merge mai departe de politică, dar fără îndoială am avut un premier care nu doar că nu și-a făcut treaba, dar a fost un dezastru ambulant. Și care a coordonat personal campania anti-covid. Nu putem spune că doar fake-news-ul este de vină, e o combinație de factori. Pe acest background de neîncredere în zona politică, bineînțeles că genul acesta de propagandă a mers mai bine. Dar, chiar și așa, totuși este prea mult… Aceste campanii de fake-news au fost atât de puternice, încât au acoperit toate vocile decente din zona civică, media. Au acoperit rațiunea, practic…

 

 

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.