INTERVIU – Bogdan Rodeanu, despre confruntarea cu Simion: “Ce-ar vrea unii parlamentari ai României? Să ne întoarcem cu spatele și să ne facem că nu se întâmplă nimic în Ucraina?”

Episodul confruntării parlamentarului Bogdan Rodeanu cu George Simion din ziua în care președinte Ucrainei s-a adresat Parlamentului României a trezit, pentru o vreme, interesul multora.  A fost prima dată când cineva a știut să reacționeze adecvat la bullying, fără a fi nici agresiv, nici defensiv, situație pe care Simion n-a știut s-o gestioneze și, în mod surprinzător, a tăcut. Desigur, momentul confruntării poate fi văzut și revăzut pe rețelele de socializare, însă INVESTIGATORIA a vrut să afle chiar de Bogdan Rodeanu cum și-a gândit reacția și ce l-a motivat să fie atât de ferm în combaterea propagandei pe care parlamentarii AUR o popularizează în parlamentul țării.

Cei care nu-l cunosc pe Bogdan Rodeanu o să afle că reacția lui a fost motivată și de faptul că de ani întregi el este implicat în domeniul relației țării noastre cu Republica Moldova și în sfera parcursului european al celor două state. Ca atare, n-a putut să treacă cu vederea remarca lui George Simion, cum că Republica Moldova ar fi următoarea de pe lista intențiilor de agresiune ale Rusiei. L-am provocat, deci, pe parlamentarul Bogdan Rodeanu la un dialog despre el însuși, despre climatul regional, despre propaganda Federației Ruse în țările din estul Europei și despre cei care o promovează în spațiul public de la noi.

REPORTER:  Sunt sigură că oamenii ar vrea să știe mai multe despre dumneavoastră acum, după momentul în care ați devenit foarte popular printre cei care nu agreează circul pe care un anume partid politic îl face în Parlament.

Bogdan Rodeanu: Sunt în al doilea mandat de deputat, am lucrat în toți acești ani mai mult pe apărare, ordine publică și siguranță națională, sunt vicepreședintele comisiei din Camera Deputaților, dar totodată am lucrat și pe zona de diplomație regională. În primul mandat am fost co-președintele Comisiei pentru Integrare Europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova, o comisie mixtă la nivel de România, dar și transnațională. O configurație foarte specială, unică, pe care Parlamentul României o are la dispoziție, fundamentată pe un tratat bilateral, care a avut niște rezultate foarte frumoase în zona de diplomație parlamentară. În momentul de față lucrez tot pe apărare și în comisia românilor de pretutindeni. De ieri am fost onorat să fiu unul dintre cei care au ridicat mâna pentru Excelența Sa, domnul ambasador Ioniță, care tocmai ce și-a terminat mandatul din Republica Moldova, unde a făcut o treabă extraordinară și acum pleacă, detașat de MAE în Regatul Suediei. Pe lângă acestea, sunt din 2017 vice-lider în grupul parlamentar al USR în Camera Deputaților, eu mă ocup de coordonarea plenului, de mecanismul acela de care noi, ca grup parlamentar, l-am implementat și coordonarea pozițiilor politice în raport cu voturile de pe ordinea de zi, luările de poziții și tot așa. Sunt acolo, în prima bancă, de 5 ani de zile, și am niște responsabilități pe care mi le-am asumat. Pe lângă acestea, sunt puternic implicat în zona politică aici, la Galați, țin foarte mult la această regiune, vin din Universitatea “Dunărea de Jos”, acolo unde până în 2016 am fost unul dintre directori și mă ocupam de tot ce înseamnă comunități de studenți și de proiecte studențești. Dar aici, în Galați, m-am format, aici am rădăcinile și aici mă simt foarte bine.

R: Mă bucur tare mult că avem această discuție, pentru că avem de-a face cu un context regional extrem de tensionat, iar situația Republicii Moldova ne privește în mod direct. Având în vedere calitatea de specialist în domeniul relației cu Republica Moldova, aș vrea să știu cum vedeți viitorul Republicii Moldova, în contextul depunerii cererii de aderare la UE.

B.R.: În ultimii ani, chiar în ultima decadă, România a susținut tot timpul o orientare pro-occidentală, pro UE a Republicii Moldova, indiferent de situația politică din Moldova. Dacă discutăm despre viitorul Moldovei, noi, ca români, nu-l putem privi decât într-o perspectivă pro-europeană. Probabil că termenul de unire cu România este depășit, dar viitorul Republicii Moldova este împreună cu toate statele UE. Ne-o dorim ca partener, iar România este primul avocat și primul susținător al acestui parcurs european al său. De aceea, atât diplomația română, cât și mecanismul guvernamental a promovat o serie de măsuri care să sprijine acest parcurs european. Eu, personal, nu accept altă perspectivă pentru viitorul fraților noștri decât într-o manieră de integrare în UE, alături de România și toate statele membre. Și să știți că s-au făcut eforturi în Republica Moldova. Se putea face enorm de mult, dar a fost un climat politic acolo până acum doi ani care a menținut o ostilitate în raport cu această perspectivă a parcursului european. Ne bucurăm, de aceea, că Maia Sandu a adus acea perspectivă certă prin care toată lumea vede că Moldova urmează acest parcurs. Polarizarea și vectorizarea pro-europeană a Republicii Moldova nu este doar un interes al UE sau al României, ci unul al cetățenilor care locuiesc acolo.

R: De ani buni, Rusia face niște eforturi uriașe pe partea de propagandă și sunt în Republica Moldova încă destui susținători ai politicii ruse, pentru că propaganda asta funcționează foarte bine și în zona aceea. În același timp, vedem aceeași propagandă și la noi de ceva ani. Aș vrea să știu dacă credeți că efectele acestei propagande sunt atât de periculoase precum le vedem noi. Avem motive să fim calmi sau ar trebui să fim și mai îngrijorați?

B.R.: O să încep cu un element care ar trebui să ofere un pic de relaxare și de optimism. Noi avem mecanisme instituționale, care rejectează și combat o mare parte a acestor efecte. Dar, dacă ne întoarcem la Republica Moldova, putem să vedem acolo ce s-ar  întâmpla cu noi, dacă noi nu am avea această protecție NATO și a UE, cooperarea dintre membrii acestora. Pentru că și la noi s-au făcut foarte mari greșeli din punct de vedere politic, am avut o instabilitate accentuată în zona deciziilor, mecanismul politic nu a fost coerent la nivel guvernamental, ca să își asume un plan de țară pentru combaterea unui astfel de mecanism, dar cu sprijinul partenerilor și aliaților, România, totuși, a rezistat. Dacă ne uităm la Republica Moldova, acolo vedem un câmp de bătălie al conceptului hibrid. Federația Rusă are tot interesul de a menține o zonă de instabilitate de jur împrejurul ei și, dacă discutăm despre acest context, trebuie să-l punem într-o perspectivă curentă NATO. Adică, am construit acest flanc estic al Europei, format din Polonia și România, iar pe partea cealaltă aveam Kalinigradul, Belarusul, Ucraina, Donbas, Transnistria, Crimeea și Georgia. În toate aceste zone se proiectează această instabilitate, o instabilitate pe care noi o rejectăm, iar Federația Rusă o promovează. Și de aici putem să discutăm despre știri false, despre mecanisme economice care condiționează o relaționare și o stabilitate statală, dar principala cale de acțiune al Federației Ruse în tot acest concept de război hibrid este, din punctul meu de vedere și îmi asum acest punct de vedere, deturnarea actului politic. Strategia Națională de Apărare a României, în ultima ediție de anul trecut a dispărut elementul corupție din zona principalelor vulnerabilități cu care România se confruntă. Hai să ne uităm cu ce s-a înlocuit acest termen, și anume, deturnarea actului politic de către o altă entitate. Și acum ne gândim: ce înseamnă corupția de fapt? Corupția este efectul unei inițiative politice care trece dincolo de jurământ, dincolo de interesul național și se duce în zona personală, adică a politicianului vulnerabil, păpușat de la distanță, cu resorturi personale, economice, vulnerabilități personale. Și vedem apoi cum apar declarații politice cumplite, nefericite pentru nație, vedem cum apar mâini ridicate și voturi exercitate contrar firescului, vedem tot felul de astfel de manifestări. Iar dacă ne uităm la Republica Moldova, mai ales în perioada lui Dodon, acolo vedem un partid socialist. Acolo chestia asta e oficială. Avem un exemplu clar legat de ce se poate întâmpla când statul nu este destul de bine protejat față de o interferență transnațională.

R: Credeți că ar fi existat instrumente pe care statul român să le aibă la dispoziție pentru a diminua din efectele acestei propagande care vine dinspre Rusia? Și mă refer, evident, la instrumente pe care nu le-a folosit.

B.R.: Se puteau face multe… Foarte multe, la nivel legislative și guvernamental, dar, din păcate, nu s-au făcut. Am avut norocul apartenenței la UE și NATO, norocul de a avea un sistem de protecție internă cât de cât funcțional și am avut marele noroc să vedem și în jurul nostru ce se întâmplă dacă se accentuează niște tendințe. Nu, nu s-a făcut destul. În momentul de față suntem conștienți de acest pericol și, dacă privim din perspectiva Ucrainei și a tot ce se întâmplă în momentul de față, trebuie să apăsăm piciorul pe accelerație. Trebuie să sancționăm Federația Rusă oficial, așa cum fac toate statele UE și NATO și chestia asta o facem acum. Ieri au fost excluși 10 diplomați ai Federației Ruse, deja relațiile comerciale sunt înghețate, spațiul aerian este închis, deja se discută despre sancțiuni care ne arată nouă că am luat o poziție și că trebuie să acționăm pe toate planurile pentru a  contracara efectul manipulator al conceptului hibrid. Cred că unul dintre pilonii de combatere a acestui mecanism manipulator este și Parlamentul României, pentru că acolo sunt demnitari ai statului român, persoane alese, care sunt purtători de opinie și pot arăta oamenilor amenințările și implicațiile unor astfel de penetrări externe.

R. Și pentru că ați menționat asta, aș vrea să știu în ce măsură încurcă acest demers de protecție prezența în Parlament a unor persoane care promovează propaganda Rusiei?

B.R. Mai mult decât atât, duc propaganda asta la nivel oficial. Să nu dau nume acum, dar când vezi patru parlamentari că se duc ei și ciocăne la ușa Ambasadei Federației Ruse cu propunerea unui plan de neutralitate a României… chestia asta e inimaginabilă. Când îi vezi că spun că Bruxelles-ul agresează statele din Europa de Est și Centrală… Mă întreb și eu: un plan de sprijin umanitar, declanșarea unui mecanism de protecție civilă, sprijin financiar pentru dezvoltarea unor proiecte, gestionarea unor fonduri pentru a-i sprijini pe acei oameni care au fugit din calea gloanțelor și bombelor, au fugit că le sunt uciși conaționalii. Astea sunt agresiuni! Astea sunt poziționări violente! Ce-ar vrea unii parlamentari ai României? Să ne întoarcem cu spatele și să ne facem că nu se întâmplă nimic în Ucraina? Asta ar fi împotriva firii noastre. Și, până la urmă, suntem oameni. Și, dincolo de gardul nostru, alți oameni sunt uciși și nu au nicio vină. Nu poți să accepți asta. Dacă ai accepta, atunci nu mai poți avea nicio pretenție, dacă tu poți tolera astfel de agresiuni violente.

R. În ziua în care președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a susținut discursul în Parlamentul României, a avut loc acel schimb de replici între dumneavoastră și George Simion. Trebuie să-i rostesc numele, deși n-aș vrea. Cum ați înțeles că felul acela de a-i răspunde e cel mai bun pentru a contracara felul în care el se manifestă public?

B.R. Ce a înțeles el nu prea mă interesează, dar a fost o reacție foarte sinceră la o atitudine constantă a lui de bullying.

R. Până acum el a mai aplicat tactica bullyingului și cu alți parlamentari, dar niciunul n-a avut capacitatea de a-l face să tacă. De unde a venit reacția asta, care s-a dovedit a fi și cea corectă, pentru că alții n-au avut idee despre cum să interacționeze cu el?

B.R.: Au fost minute întregi, zeci de minute de discurs parlamentar. Am văzut atitudinea aceea zeflemitoare în raport cu ce spunea președintele unei țări agresate. Și mă uitam la Zelenski, și mă uitam în stânga mea, pentru că stăm pe același rând și vedeam disonanța asta. Acolo era un om care își reprezintă poporul, care suferă pentru el și vine în fața unui parlament al unui stat prieten și cere ajutorul, pentru că oamenii lui sunt uciși și țara lui este bombardată. Iar în partea cealaltă vedeam mai mulți care se hlizeau când erau prezentate imaginile masacrului de la Bucha. Și duceau în derizoriu această tragedie, destinul pierdut al unor oameni. Și reacția a fost firească. Nu m-am dus eu peste Simion, a venit el peste mine, exagerând în această atitudine de forțare a bunului simț. Și nu am inventat nimic, i-am transmis exact ce simțeam. Și m-a deranjat foarte tare elementul Moldova. Am lucrat, după cum am zis, ani de zile acolo, am prieteni, am participat la tot efortul ăsta al României și al UE pentru a sprijini Republica Moldova. Iar, când vii tu, care te construiești politic pe un filon unionist și te dai cu cărămida în piept cât de mult își pasă ție de Moldova, dar nu ești atent la poziția oficială a unui președinte al unei țări cu destinul strâns de al României și Republicii Moldova, vii și zici că Republica Moldova o să fie următoarea. Deci eu nu accept tonul asta! Nu pot să accept așa ceva. Eu i-am spus lucruri sincere, pe care i le-am zis din suflet. Și dacă trebuie să nu mai  fim atât de diplomați în Parlamentul României, atunci vom reacționa. Și eu nu am nicio problemă să o mai fac.

R. Apropo de asta, credeți că a venit momentul să reacționeze oamenii la aceste discursuri aberante? Pentru că s-a tot zis că e mai bine să fie ignorați, să fie lăsați în circul lor. Ar trebui să se reacționeze sau ar trebui tolerat circul ăsta ca manifestare a libertății de exprimare?

B.R. Oamenii au reacționat și până acum, dar, dacă vor fi din ce în ce mai mulți oameni care vor reacționa și care vor pune piciorul în prag și se vor opune unor astfel de atitudini, dacă noi, politicienii, vom spune adevărul și vom informa cât mai bine, lucrurile se pot îmbunătăți. Iar noi ne-am asumat să spunem oamenilor adevărul. Adevărul doare. Uneori, nici nu ești crezut în momentul în care spui adevărul. Și foarte mulți se uită la calea cea mai ușoară și vor să audă ce vor ei să audă. Dar aici nu mai vorbim de indivizi singulari, ci vorbim de o țară întreagă. Dar ne asumăm, mergem pe calea aceasta. Și cred că România începe să se transforme. Nu neapărat că noi, ca nație, vrem să ne transformăm, ci pentru că acest context geo-strategic ne forțează la o evoluție pozitivă.