Speranța a început în ziua în care un student la medicină a descoperit într-o parcelă de grâu din Salonta un cuib de dropie. Momentul a avut o semnificație uriașă pentru activiștii din cadrul Asociației Grupul Milvus, care insistau de multă vreme asupra ideii că în Salonta, o localitate din județul Bihor, dropia și-a păstrat un ultim centru de rezistență în România.
De aici au început adevăratele provocări și o luptă constantă pentru conservarea unei specii despre care se credea că a dispărut total din România. Dropia este cea mai mare pasăre zburătoare din Europa și este clasificată ca fiind specie vulnerabilă pe plan global. Habitatele ei de altădată au fost fragmentate în timp, astfel că până la jumătatea anilor 50, această pasăre de stepă dispăruse din cea mai mare parte a Europei.
România n-a făcut excepție, în contextul naționalizării, pajiștile fiind arate și transformate în terenuri agricole. În plus, dezvoltarea mijloacele tehnice agricole, precum și braconajul au contribuit în mod semnificativ la reducerea constantă a numărului de dropii din România. Astfel, dacă în secolul XIX existau populații stabile în Banat, Crișana, Podișul Transilvaniei, Câmpia Română, Dobrogea și-n câteva locuri din Moldova, conform fondurilor de vânătoare din 1988 mai erau în jur de 48 de exemplare în toată țara. După 1990, dropia a fost considerată specie dispărută din fauna României.
Asociația Grupul Milvus și-a făcut, însă, un obiectiv din încercarea de conservare a celor câteva exemplare de dropii rămase pe teritoriul țării noastre, mai exact la Salonta, aproape de granița cu Ungaria.
“Vorbim de o populație transfrontalieră. Salonta e chiar lângă graniță, ele folosesc teritorii și de o parte, și de alta a graniței. Ele nu privesc granița ca fiind un obstacol, fiind vorba de același tip de peisaj și iarna această populație se află mai mult pe zona românească, iar primăvara sunt mai puține la noi și mai multe dincolo. Numerele lor mai variază de la an la an, pentru că uneori migrează, nu putem ști exact câte avem pe teritoriul nostru.”, ne-a explicat Laura Turdean (responsabil de comunicare al Grupului Milvus) pentru INVESTIGATORIA dinamica acestei mici populații de păsări.
După ce s-a găsit primul cuib de dropie în zona Salonta, pur și simplu din întâmplare, activiștii Grupului Milvus au decis că e nevoie de măsuri serioase pentru conservarea acestei specii pe cale de dispariție la nivel global.
“Dropia este o pasăre care se poate adapta și sistemului agricol, dar să fie extensiv, cu fâșii înguste, pe parcele diversificate, mai ales că iarna, dropiile au nevoie de rapiță, pentru că asta este singura lor hrană verde în timpul iernii. Apoi, a doua mare amenințare la adresa lor sunt coliziunile cu liniile aeriene de medie tensiune, pentru că ele zboară la o altitudine mai joasă, căutându-și hrana în mai multe locuri sau deplasându-se de la locurile de hrănire spre locurile de odihnă și atunci pot avea loc aceste coliziuni.”, a explicat Laura Turdean.
Și atunci au început să se ia măsuri. Măsuri de pionierat în România pentru protejarea unei specii despre care se credea că a dispărut în totalitate. Și s-a mers pe eliminarea uneia dintre amenințările existente la adresa speciei, și anume acele linii aeriene de medie tensiune, lovirea de ele fiind fatală pentru dropii.
Astfel, la Salonta, în județul Bihor, o porțiune de 6 km de linie electrică aeriană a fost plasată sub pământ. Faptul că în împrejurimile Salontei se află singura populație viabilă de dropii din România a responsabilizat Primăria Municipiului Salonta de a se implica în această amplă acțiune de conservare, aflată încă la început de drum la noi în țară. Un tronson de 6 km de linie electrică aeriană (LEA) de medie tensiune, aflat în habitatul dropiilor, a fost schimbat în linie electrică subterană (LES).
În mai 2021 au fost montate cablurile sub pământ și s-a efectuat racordarea la rețeaua electrică, iar anul acesta au fost demontați stâlpii electrici. Costul total al operațiunii se ridică la 284.116 EUR și s-a realizat prin proiectul ”Conservarea, protejarea și promovarea valorilor naturale din zona transfrontalieră Salonta – Békéscsaba, ROHU-14 – The Nature Corner”, finanțat de Uniunea Europeană, prin Fondul European de Dezvoltare Regională, cu sprijinul Guvernului României și al Ungariei, prin Programul Interreg V-A România-Ungaria.
În sine, proiectul a început în urmă cu patru ani, ca un parteneriat între autoritatea locală din Salonta, pe teritoriul căreia se află habitatele dropiilor și dropiile, și Asociația Grupul Milvus. Acolo se construiește acum și un uriaș centru de vizitare pentru specialiști și pentru pasionații de ornitologie, care va purta denumirea de Cuibul Dropiei.
„Noi, în cadrul acestui proiect, monitorizăm populațiile de dropii și intervenim atunci când e cazul. Mai avem activități de educație la nivel local, un alt obiectiv e oferirea de informații relevante și, în acest scop, avem site-ul dropia.eu, în Salonta se lucrează acum la construirea unui centru de vizitare. Numele lui va fi Cuibul Dropiei, inspirată de descoperirea acelui cuib din Salonta. Pentru noi momentul acela a fost confirmarea unui lucru pe care îi bănuiam și în care credeam, dar nu aveam dovada. Aceea a fost dovada indiscutabilă. Acest centru din Salonta este încă în construcție.”, a mai punctat Laura Turdean, responsabil de comunicare al Grupului Milvus, pentru INVESTIGATORIA.
