Zilele trecute, pe cel mai mare grup din România de susținere a Ucrainei, cerea ajutor umanitar pentru Bakhmut. Oraș din regiunea Donbas, oraș contestat de trupele Forțele Armatei Ucrainene și armata rusiei.
Am ajuns cu ajutoare ce vor deservi cantina centrului de refugiați din localitate pentru o săptămână. Tot din banii colectați pe facebook am reușit, alături de cei care ne-au ajutat să ajungem în zona de conflict să împărțim ajutoare oamenilor în nevoie pe stradă. Toate astea sub baraj de artilerie. Doar cei care au trăit un baraj de artilerie știu ce înseamnă să-ți simți organele în corp de la vibrația generată de explozia de lângă tine.
Știam că este oraș contestat. Știam de aceste riscuri. Și totuși, am reușit să ducem ajutoarele și să ieșim cu toții teferi de acolo. Eu sunt oficial corespondent de război, acreditat de Biz Brașov și de către Ministerul Apărării din Ucraina. Misiunea mea ar trebui să fie să documentez, nu să fac ajutor umanitar.
Există însă cineva care ar trebui să se ocupe de ajutor umanitar: Crucea Roșie.
Crucea Roșie este o organizație mondială condusă de un individ din Elveția, care are un salariu uriaș și care la 2 luni după începerea războiului se întâlnea cu Ministrul de Externe al rusiei, Serghei Lavrov și zâmbea în fotografii.
Ultima dată când am văzut Crucea Roșie în Ucraina era când mă cazam în Hotel Bucovina din Cernăuți, pe banii mei, ei fiind „în timpul programului” mâncând din de protocol? Din banii donați? Că pe banii lor nu au mâncat, fiind îmbrăcați în hainele alb imaculat ale organizației. Știți cât de departe e Cernăuți, Ucraina de conflict? Aproape la fel de departe ca fiecare dintre dumneavoastră care citiți acest articol în acest moment. Pericolul real este aproape de zero.
Între timp eu am ajuns în linia de contact din contraofensiva din Harkiv, am fost la câțiva km de rusia, în tot Donbasul acoperit de Ucraineni. Am fost în Izium, în Sloviansk, în satele dintre cele două localități, în Barkivinkove. În Konstantinivka. Nicio urmă de Crucea Roșie. Poate n-am văzut eu bine. Poate doar Mercedes-Benz ML-ul ăla brand-uit Crucea Roșie l-am văzut bine în poză pe facebook. Eu am un Duster, oferit gratuit de Autonom, compania din România de închirieri mașini. Nu știu, dar știu sigur că cineva are de dat niște explicații și ăla nu sunt eu.
Acum câteva zile, cineva din Crucea Roșie, în timp ce eu auzeam cum bubuie artileria și trecea un T-72 (ucrainean, liniștiți-vă) prin fața mea, a avut impertinența să-mi spună acuzator cum au donat 40 tone de ajutoare pentru Mykolaiv și 200 de sisteme de filtrare a apei. Primăria Municipiului Brașov de una singură a donat 80, eu pe persoană fizică am dus peste 20 de tone de ajutoare și tot eu am cumpărat din donații 10 camere pentru „Safe City Mykolaiv”.
Crucea Roșie nu e un oraș mic de pe planetă, cum e Brașovul raportat la imensitatea imaginii Crucii Roșii și totuși se comportă de parcă ar fi un ONG dintr-un apartament. Născut ieri, mort azi, exact când era mai mare nevoie de el.
Radu Hossu, corespondent de război, de undeva din Ucraina.
Radu Hosu este un agitator politic, pregatit in strainatate sa fie cadru de nadejde ca atatiaa altii, unii apar in USR, altii agita lumea prin piete, sau se infasoara cu steagul strigand ca sunt patrioti…..Radu Hosu este o moda care va trece, cum a trecut malin bot si protestatarul Ceausescu si altii multi dar din pacate deocamdata ne pacaleste sa donam……si ne pacaleste cu poze din sufragerie in fata pozelor de pe front trucate
Ce vorbesti domne ? Crucea rosie chiar e un ONG pe persoana fizica a catorva imbuibati. Crucea Rosie se implica numai acolo unde exista „anumite” interese . Eu as recomanda ca Romania sa se retraga din aceasta institutie care mananca bani in numele unei cauze nobile
@abbu: Vezi că-ți lipsește un ”L” la începutul numelui și, în mod evident, și unul pe frunte. 😉
Mai renunță și tu la prăjeală și conspirații și nu mai mânca căcat pe internet, că pute de la paișpe poște, asumatul lui Pește Oceanic, care nu e capabil să nu se ascundă după un pseudonim. Dar așa e lumea asta: unii muncesc transparent și îi ajută pe oamenii de lângă ei, în timp ce alții se scapă pe chilot, se ascund după deget și mai au și tupeul să chițăie. Ăsta din urmă ești tu, Labbule! Hai, marș!