Anunțul a fost făcut chiar de Grupul pentru Dialog Social, care își dorește să valorizeze, prin acordarea acestui premiu, importanța implicării cetățenilor în promovarea și susținerea valorilor democratice într-o lume tot mai afectată de dezechilibre.
Trebuie spus, înainte de toate, că premiul GSD este unul extrem de important și, de-a lungul vremii, el a ajuns numai pe mâini onorabile. În 2014, el a fost primit de Laura Coruța Kovesi, în 2019 acesta a ajuns la jurnalista Emilia Șercan, în 2020, premiul GDS a ajuns la Maia Sandu, președintele Republicii Moldova și în 2021 la fostul judecător Cristi Danileț.
Reacția lui Radu Hossu la aflarea veștii a fost una încărcată de modestie, ceea ce spune multe despre meritele lui reale în această misiune pe care și-a asumat-o cu mult curaj în ultimele luni.
„Sunt absolut uluit. În sensul extrem de bun! Pentru cine nu știe Grupul pentru Dialog Social este un ONG care promovează valorile democratice, ale intrepinzătorilor societății civile. Oferă acest premiu începând cu 1994, sunt cei care redactează printre altele, Revista22, iar dacă vă uitați la membri care fac parte din acest grup o să vedeți o parte însemnată din brain power-ul României, adică din oamenii care gândesc. Iar ei s-au gândit la mine. Mă înclin în fața lor, pentru o asemenea onoare!
Cum eu sunt un fel de maverick de felul meu, vreau să-i contrazic pe țoți acești oameni cu adevărat extraordinari și să le spun că de data asta au greșit puțin de tot. Doar în nuanță:
Nu eu sunt cel care merită premiat (nu le contest alegerea, mă onorează și mă face mândru din cale-afară). Ci și miile de români care au donat ca eu să pot duce ajutoare civililor din Ucraina. Celor care în vremuri de criză profundă au scos zeci, sute sau mii de lei din buzunare să-i ajute pe vecinii aflați la cea mai grea încercare de la Al Doilea Război Mondial încoace. Nu mai vorbesc de românii care și-au deschis ușile și brațele pentru mii de refugiați, autoritățile locale, unele – cum e cea de la mine din Brașov – care sunt modele de bune practici în Europa pentru cum au gestionat criza refugiaților și centele lor de permanență sunt recunoscute internațional.
Celor care cu mașini proprii se duc în Ucraina și aduc refugiați, mame și copii, ca să nu moară, cum au murit cei 14 copii în blocul din Dnipro de la atacul ter0rist rusesc de acum câteva zile. Românilor per total. Nu statului român, care de data asta nu a dezamăgit total, recunosc. Dar nu lui, ci românilor. Ei toți merită premiul ăsta.
E realitatea, nu e falsă modestie. Suntem mulți! Sigur cu siguranță aș fi făcut mult mai puține, pentru mult mai puțini oameni. Sunt oameni care m-au ridicat când am fost moral jos și nu găseam o cale de ieșire în situații extreme, fizice sau mentale, cărora le mulțumesc. Înțeleg însă că nu așa funcționează lucrurile și că totuși, un om trebuie să-l primească. Așa că…
…este o imensă onoare, poate cea mai mare onoare publică de până acum. O mândrie personală enormă. Ceva ce nu știu dacă eu, băiatul din copilăria petrecută în Treznea, jud. Sălaj (iar începeți cu glumele) și-ar fi imaginat vreodată că o va trăi. Mulțumesc membrilor Grupului pentru Dialog Social, tuturor celor care m-au susținut în a fi un cărător de fapte bune, din România în Ucraina și celor care mi-au fost alături când a fost fix ca naiba.
Simbolic pentru meritele sale, acest premiu îl împart cu Misha Badma Yurka, soldatul ucrainean de origine română, care cu soție însărcinată acasă, în zilele lui libere, încărca și descărca tiruri de ajutoare umanitare venite din partea voastră, ca să le putem duce pe front și în zonele ocupate.„, a scris Radu Hossu într-o postare pe social-media.
