A primit pentru această misiune pe care și-a asumat-o pe proprie răspundere premiul Grupului pentru Dialog Social pentru anul 2022, dar până și recompensa în bani primită în cadrul evenimentului a fost direcționată de Radu către cea mai nouă campanie umanitară pe care o duce, și anume: “Salvare pentru Ucraina”, prin care își propune să cumpere ambulanțe pentru spitalele din zona afectată de război.
INVESTIGATORIA l-a contactat pe Radu Hossu cu intenția de a afla care mai sunt planurile sale în această misiune de ajutorare a poporului ucrainean și am aflat de la el că urmează să plece din nou pe front.
În continuare, are nevoie de sprijin și de donații pentru a-și putea îndeplini obiectivul și spune, cu modestie, că oricine ar fi putut face ceea ce a făcut el în aceste câteva luni. Cu toate acestea, nimeni altcineva din România n-a reușit să strângă aproape jumătate de milion de euro pentru o cauză atât de mare, așa că l-am provocat pe Radu la un dialog onest despre planurile lui pe termen scurt, dar și ce va face după ce războiul se va încheia. Ce am aflat puteți citi în rândurile de mai jos.
INVESTIGATORIA: Cu ce te mai ocupi acum? Pentru că noi te-am urmărit de-a lungul vremii și îți cunoaștem campaniile umanitare, dar cred că e important să începem cu acea cauză care te preocupă pe tine în prezent…
Radu Hossu: Ultimul proiect din seria de campanii umanitare este “Salvări pentru Ucraina”, în care strâng bani pentru a cumpăra salvări pentru spitalele din Ucraina. De ce? Pentru că am primit o cerere oficială din partea Spitalului Multidisciplinar din Cernăuți, unde e cea mai mare comunitate de români din Ucraina, și cineva din acest spital a aflat de pe Twitter de mine și astfel m-a contactat și mi-a făcut o cerere oficială pentru ambulanțe. Pentru că ambulanțele pe care le au sunt din anii ’50, ’60, ’70, și la mine pe Facebook se pot vedea ambulanțele care stau în momentul ăsta în curtea spitalului și arată ca și cum ar fi din o cu totul altă epocă. De ce s-a întâmplat chestia asta? Pentru că, la începutul războiului și pe parcursul războiului, tot mai multe spitale din Ucraina și-au trimis ambulanțele pe linia frontului, ca să ajute civili și militari. Prin urmare, au rămas fără ambulanțe… Problema se acutizează și mai mult când stăm și ne gândim că spitalele din centrul și din vestul Ucrainei au trimis ambulanțele pe front, iar acele orașe și-au mărit populația, pentru că au primit refugiați din estul Ucrainei, prin urmare aveau nevoie din start de mai multe ambulanțe și au rămas chiar și cu mai puține, pentru că le-au trimis în est, ca să ajute civilii de acolo. Astfel, am început o campanie pe Facebook de strângere de fonduri pentru a cumpăra cât mai multe ambulanțe dotate pentru spitalele din Ucraina, iar una dintre ele, cea din Cernăuți, o voi duce personal în Cernăuți și o voi dona Spitalului Multidisciplinar din Cernăuți. Cam asta fac în acest moment. Evident am nevoie de foarte mulți bani, aici nu există o limită. Oricât de mult este necesar, pentru că sunt foarte multe spitale care au nevoie de salvări.
INVESTIGATORIA: Am o curiozitate legată de felul în care primești donațiile. Față de perioada în care tu ai început să strângi bani pentru ajutorarea Ucrainei, comparativ cu perioada de acum, donațiile sunt la fel de generoase, iar oamenii sunt la fel de interesați să-și ajute semenii din Ucraina ca la începutul războiului?
Radu Hossu: Eu am început strângerea de fonduri în august anul trecut. Deci, prin urmare, nu de la începutul războiului, ci prin august anul trecut. Evident că există o scădere…
INVESTIGATORIA: Semnificativă?
Radu Hossu: Este o scădere cumva naturală și normală, pentru că oamenii s-au obișnuit cu războiul, vor să își trăiască viața normal. Și oamenii de știință spun că, la un moment dat, orice om se obișnuiește cu răul și orice situație devine normală, fie că e extrem de rea sau extrem de bună. De altfel, oamenii încep să piardă din interes. Dar nu e nici pe departe o scădere semnificativă, astfel încât să-mi fac griji că românii nu sunt în continuare susținători și solidari cu ceea ce se întâmplă în Ucraina. Ba chiar e extraordinar faptul că după atâta timp oamenii continuă să doneze. Și mie mi se pare absolut extraordinar ce se întâmplă și donațiile cele mai multe sunt sume mici și continuă să subliniez asta: aceastea sunt sumele care fac suma aia mare, de care toată lumea vorbește, de aproape jumătate de milion de euro, pe care i-am strâns eu din august și până acum. 50, 100 de lei, chiar 20 de lei… nici nu contează suma, pentru că fiecare bănuț se adună. Și e vorba de mii de români. N-am făcut încă raportul final, dar estimez că e vorba de peste 3000 de oameni care au donat cel puțin o dată. Mulți dintre ei sunt donatori recurenți. Sunt câteva sute care au donat la fiecare campanie, fie că a fost vorba de spitalul mobil, fie de ambulanțe, fie de ajutoare pentru cumpărarea de mașini, fie de mașina de pompieri, sunt oameni care recurent donează pentru fiecare campanie. Și am urmăritori pe Facebook care nu donează doar pentru campanii, ci donează recurent aproape săptămânal. 100, 200 de lei… Și mă întreabă în privat: „Mai strângi?”. Le spun: “Mai strâng!” Și oamenii donează. Este absolut extraordinar.
INVESTIGATORIA: Ai primit premiul GDS pentru anul 2022. Spune-mi cum te-a făcut să te simți această recunoaștere publică a gestului tău de a ajuta Ucraina?
Radu Hossu: Onorat și stânjenit, în același timp. Onorat, pentru că este un premiu pe care l-a primit un președinte de țară, și mă refer la Maia Sandu, l-a primit Emilia Șercan, care este un reper moral și jurnalistic în România, l-a primit Cristi Danileț, l-a primit Laura Codruța Kovesi, l-a primit Augustin Lazăr, l-a primit #Rezist, adică oamenii care au ieșit în stradă în 2017 împotriva Ordonanței 13 și legilor justiției. Deci să fii în compania acestor oameni pe o listă de câștigători ai unui astfel de premiu este extraordinar de onorabil. În același timp, sunt stânjenit. Pentru că nu sunt nici pe departe nici special, nici extraordinar. Sunt un simplu om din Brașov, crescut în Treznea din Sălaj, unde alergam desculț pe străzile neasfaltate din localitatea Treznea din Sălaj și jucam fotbal desculț în curtea școlii de acolo. Prin urmare, mă despart munți de cărți de oamenii de la Grupul pentru Dialog Social. Faptul că s-au gândit la mine că aș merita acest premiu este absolut extraodinar pentru mine, în adevăratul sens al cuvântului și chiar nu mă așteptam la lucrul ăsta. Tocmai pentru că nu cred că fac un lucru pe care n-ar putea să-l facă altcineva. Cred că absolut oricine ar putea face ceea ce fac eu.
INVESTIGATORIA: Și totuși n-a făcut-o nimeni altcineva…
Radu Hossu: Este adevărat că nu putem face istorie contrafactuală, să știm dacă ar existat altcineva care să facă asta, dacă n-o făceam eu, dar eu nu cred că e atât de ieșit din comun să îți dorești să ajuți oameni aflați în cea mai groaznică situație posibilă.
INVESTIGATORIA: Și înțeleg că premiul în bani care a venit odată cu această distincție l-ai transformat tot într-o donație pentru Ucraina.
Radu Hossu: Absolut, da! Eu am înțeles că este un premiu personal pe care să-l folosesc cum vreau eu, iar eu voi dona această sumă pentru campania “Salvare pentru Ucraina”. E nevoie de bani acolo.
INVESTIGATORIA: Sunt mulți oameni care se întreabă ce o să faci tu după ce se termină războiul…
Radu Hossu: Mă întorc la ceea ce făceam înainte de război, adică consultanță politică. Eu sunt, după cum am spus de la începutul războiului, când scriam rezumatele de noapte, că sunt membru al unui partid, am fost consultant de strategie la localele pentru Allen Coliban în 2020, apoi am fost consultantul pentru strategie politică la parlamentarele din 2020, apoi am avut contract prin firma mea cu USR Brașov pe consultanță politică. M-am oprit în momentul în care am început să mă implic cu adevărat în ajutorarea Ucrainei, adică când am plecat pe front, mă voi întoarce la asta în momentul în care activitatea mea legată de Ucraina se va opri, în sensul că nu mă voi mai duce constant acolo. Până la finalul războiului, cu siguranță voi fi un soldat pe frontal informațional împotriva propagandei ruse.
INVESTIGATORIA: Când începi să scrii cartea?
Radu Hossu: Nu știu, că acum, la final de lună sper să ajung cu bine în Ucraina cu ambulanțele, după care voi sta acolo cel puțin o lună sau chiar două, și când mă voi întoarce de acolo voi începe să scriu cartea.
INVESTIGATORIA: Probabil foarte multă lume se întreabă dacă te-ai obișnuit și tu cu răul de acolo. Adică dacă privești plecările în Ucraina ca pe niște excursii sau ți-e teamă realmente de fiecare dată când pleci?
Radu Hossu: Cu siguranță nu privesc plecarea în Ucraina ca pe o excursie, dar nici pe departe nu mi-e frică. Mă simt protejat când sunt cu armata ucraineană. Dar mă voi întoarce pentru că s-a creat o legătură de prietenie cu toți oamenii cu care am stat atunci două luni jumătate pe front și mă voi întoarce să stau cu ei și să ajut pe ici, pe colo, diverse brigăzi cu ajutoare, adică haine tactice, echipament de protecție non-letal.
INVESTIGATORIA: Vorbești foarte des de relația pe care o ai cu soldații ucraineni. Cum se construiesc relațiile dintre oameni în vreme de război?
Radu Hossu: Eu zic că relațiile care se construiesc în vreme de război sunt cele mai puternice relații și cele mai trainice relații pe care le poți forma. Tocmai pentru că ești cu ei la bine și, mai ales, la greu. Eu eram acolo pentru a documenta cartea și pentru a filma un documentar, dacă el va putea fi realizat dacă am filmat ce trebuie și, evident, mi-am dorit să nu fiu o piatră de moară pentru acești soldați, în același timp, când ești cu ei, împreună sunteți bombardați, adică obuzul nu mă ocolește pe mine, pentru că nu face distincție între soldați și civili, iar rușii nu fac distincție pentru că nu vor. Astfel, simți cumva că faci parte din aceeași trăire, aceeași dorință de câștigare a războiului, cum au și soldații cu care stai. Te bucuri și plângi la un loc cu ei.
INVESTIGATORIA: Ți se pare că propaganda rusă e mai eficientă acum în România față de perioada de început a războiului? Cum ai simțit tu asta din interacțiunea ta directă cu românii în această perioadă?
Radu Hossu: Propaganda e periculoasă și există posibilitatea ca ea să devină din ce în ce mai eficientă, din lipsa de acțiune a autorităților române sau chiar din contribuția la ea. De exemplu, ministrul Grindeanu ar trebui, din punctul meu de vedere, să-și dea demisia. El, la începutul acestui an, a spus că există lucrări pe canalul Bîstroe despre care ministerul Transporturilor din România nu știe absolut nimic. După câteva zile, președintele Iohannis a ieșit cu un comunicat clar în care a spus că ministerul a primit aceste informări legate de lucrările de pe canalul Bîstroe din octombrie anul trecut. Prin urmare, domnul Grindeanu știa. Astfel, el a mințit. Din poziția de ministru al României, stat membru NATO și al Uniunii Europene. Considerând că suntem o societate democratică funcțională, atunci este de o minima onoare și de un minim bun simț ca ministrul Grindeanu să-și dea demisia. Pentru că a capacitate o narațiune falsă care ajută propaganda rusă, prin crearea de disensiuni în mentalul colectiv al românilor față de ucraineni.
INVESTIGATORIA: Mai ai nevoie de donații?
Radu Hossu: După cum spuneam, mai ales pentru această campanie cu ambulanțele am nevoie de sprijin. Până pe 24 martie această campanie va fi deschisă și este nevoie de fiecare bănuț, pentru că nu există o limită, vreau să cumpăr cât se poate de multe ambulanțe, pentru că fiecare ambulanță își va juca rolul în salvarea vieții cetățenilor ucraineni. Sunt civili supuși unui război total nedrept, ilegitim, ilegal, imoral și neprovocat. Dacă ar exista un mesaj pentru români, acela e să rămână atenți și informați cu privire la ceea ce se întâmplă, pentru că este cel mai clar conflict între bine și rău pe care l-am trăit mulți dintre noi. Avem un agresor clar, care a făcut crime împotriva umanității și avem o victimă cât se poate de clară. Să rămânem alături de ei și le mulțumesc extraordinar de tare tututor celor care au susținut aceste campanii umanitare și mă susțin în continuare, pentru că nu mă susțin pe mine, ci susțin niște oameni pe care nu-i cunosc și probabil n-o să-i vadă niciodată. Astfel, asta este extraordinar. Se spune că războiul scoate ce-i mai bun și ce-i mai rău din oameni, iar acestor oameni le spun că românii care au donat au demonstrat că în România există capacitate de empatie, toleranță, respect față de oameni. Și că, de fapt, nu suntem țări, ci o singură societate care își dorește să aibă dreptul la viață, liberă exprimare, drepturile din Carta Drepturilor Omului, de fapt.
