Adică mi-a plăcut că primarul, în cadrul ceremoniei, povestește cum femeia lui a știut să lupte pentru el și că el a avut grijă s-o testeze și să-i dea mult de luptat. Lucru de care părea să fie extrem de mândru. Căci ce e femeia iubită dacă nu un bun pe care trebuie să-l testezi din greu înainte să-l treci pe numele tău? M-am uitat în timpul ăla la chipul noii soții a lui Cherecheș. Nu zâmbea…
V-am mărturisit că transmisiunea unui eveniment personal din viața primarului pe o pagină publică a orașului pe care acel primar îl administrează m-a făcut să zâmbesc. E adevărat, numai că n-a durat prea mult.
Pentru că, dincolo de misoginism, mi-a sărit în ochi grandoarea evenimentului. Parcă vedeam banii aruncați inutil plutind pe fundalul transmisiunii în direct, risipa aia care te face să-ți explici de ce e țara asta așa de săracă. Și megalomania… Aerele de rege ale lui Cherecheș. Tăcerea umilă a supușilor privind în direct bunăstarea și simțind parcă, prin ecranul telefonului, mirosul misoginismului împletit cu izul de grandomanie în cadrul acela feeric prin care întrezărești bani la sacoșă…
Mi-am amintit atunci de primarul din Belciugatele, care și-a ridicat sieși statuie și atât de mult s-a bucurat de ispravă, încât a făcut public demersul. Nu de alta, dar el e baron, la modul concret, căci ce-s primarii de astăzi dacă nu baronii de ieri, în timp ce președinții de consilii județene sunt conții de altădată. Până la urmă, nimeni nu ne mai ridică statui în timpurile astea, așa că primarul cu scaun la cap își face singur una din timpul vieții, ca să se asigure că nu va fi uitat. E perfect normal.
Apoi mi-am amintit de Doldurea și fiul, imortalizați în fresca cu voievozi. Apoi de primarul de la Zimnicea, Petrică Pârvu, pictat pe pereții bisericii din oraș. Și cumva lucrurile au început să se lege…
Nu suntem nici noi sănătoși! Oamenii ăștia despre care am scris mai sus au fost toți votați. Niciunul n-a fost impus de la centru, niciunul n-a venit din ceruri, deși se comportă ca și cum ar fi trimiși ai lui Dumnezeu pe pământ.
Fiecare dintre ei are în spate mii de voturi și un capital de încredere uriaș. Și fiecare dintre ei e reprezentativ pentru majoritatea comunității locale din care provine. O să spuneți că Belciugatele, Caracal, Zimnicea și Baia Mare nu sunt zone în care populația să fie prea mândră de propriile ei realizări și nu prea s-ar justifica reprezentativitatea pe linia grandomaniei reprezentanților.
Păi tocmai de aceea! Încă sunt milioane de oameni în țara asta care trăiesc cu nostalgia tătucului bogat, pe care îl pui pe post de tablou, de model aspirațional, la intrarea în școli și grădinițe. Pe care îl pui în ramă și-l așezi lângă icoana cu Maica Domnului. Și cu cât e mai sus pe piedestal, cu cât e mai plin de el însuși, cu cât e mai grandoman, mai misogin, mai nesăbuit, mai îndrăgostit de propria putere, mai îmbătat de propriile bogății, cu atât e mai respectat de comunitatea care alimentează boala. Căci și ea e bolnavă, la rândul ei…
Am putea zice că poate sunt niște valori înțelese greșit, interpretate inversat. Am putea zice că e dragostea slugii pentru bici. Dar e mai profund de atât. E despre faptul că, atunci când boala altuia nu te deranjează și nu te face să-l trimiți la un control, ar fi cazul să te duci tu însuți să-ți faci niște analize. Pentru că orice comunitate emană niște valori și niște reprezentanți. Dacă acei reprezentanți își fac singuri statuie și-și transmit cununiile în direct pe pagina orașului, atunci e cazul să ne oprim din a judeca grandomanul în funcție și să ne întrebăm ce-o fi în neregulă cu oamenii care l-au ales?
Nimic din ce se întâmplă într-o comunitate cu membrii ei, fie că-s pe poziții de putere sau pe poziții de execuție, nu e străin fibrei acelei comunități. Sau crede cineva că discursul primarului Cherecheș de la cununia proprie despre cum și-a testat femeia înainte s-o ia n-a transmis fiori de emoție comunității locale, care știe acum că da, domn’le, o femeie trebuie să lupte că să ajungă nevastă?
Sau credeți că nu sunt copii în Belciugatele cărora părinții le-au spus: „Învață copile și fii șmecher, ca să ai și tu statuia ta!”?
Pentru că, în definitiv, oamenii ăștia vin de undeva. Și, așa cum e legat calul de căruță, bolile lor vin din bolile noastre.
