Zilele astea e o circotecă fără margini în social-media pe tema drepturilor minorităților sexuale. Nu vă spun de câte ori n-am dat peste postări de genul: “LGBTQ e o alegere sau o boală?” sau de remarci de genul: “Dar eu sunt de acord să fie, numa’ să nu văd eu, că mor de scârbă!”
Și, în timp ce citeam toată avalanșa de argumente, nu mă puteam gândi decât la faptul că suntem în anul 2023!
Deci, teoretic, cel puțin, nu mai suntem în Evul Mediu. Și atunci de ce insistăm să ne întoarcem acolo, în negurile alea ale intoleranței, ale judecății fără substanță, ale lipsei de empatie? De ce căutăm cu privirea rugul ca să-l aprindem cu scânteia convingerilor noastre, care vor să joace rolul adevărului absolut, într-o lume în care puțini mai știu să caute adevărul? De ce e, până la urmă, atât de important să avem dreptate când suntem intoleranți?
Sigur, cele mai urâte crime din lumea asta s-au comis în numele unor convingeri religioase și culturale. Inclusiv Hristos a fost răstignit din lipsa de toleranță a umanității. Nici atunci oamenii nu știau că fac rău. Ei credeau că fac dreptate. Altfel n-ar fi folosit scânduri și cuie ca să atârne trupuri umane sângerânde și să le pună la vedere, ca să dea o lecție de moralitate. Nici Vlad Țepeș nu făcea codri din oameni trași în țeapă cu gândul că e crud. Ci cu speranța că e drept. Că așa ar trebui să se facă dreptatea. Dar noi nu mai suntem acolo.
Noi nu avem nevoie să tragem oameni în țeapă sau să răstignim oameni pe cruci, ca să fim siguri că facem dreptate. Noi am citit cărți, noi am mers la școală, noi am călătorit, noi am văzut piese de teatru și am învățat istorie. Știm, deci, că homosexualitatea nu e o invenție recentă. Nu e un trend. Nu e un moft. Nu e ceva ce înveți de la alții. Nu e o boală. E o chestiune de preferință. E naturală. Au avut-o mulți dintre oamenii geniali de la care am învățat ce înseamnă cultura, arta sau știința. Și toți au avut de suferit. Majoritatea s-au ascuns. Deși problema preferinței nu e a colectivității, ci a individului. E așa de greu să înțelegem că e ok să lași oamenii să trăiască așa cum vor, atâta vreme cât nu fac rău nimănui?
Au fost vremuri în care femeile erau considerate cetățeni de mâna a doua și nu aveau drepturi civile. Pentru faptul că noi, femeile, astăzi putem vota sau putem munci la fel ca bărbații, s-a luptat și a curs sânge. Dar azi e bine că avem drepturile astea, nu?
Să recunoști dreptul unei minorități sexuale să întemeieze familii nu e o problemă în sine. Problema apare, atunci când tu crezi că un drept acordat cuiva care nu-l avea poate face rău. Nu, oamenii sunt egali pe lumea asta. Și toate preferințele lor sunt la fel de demne de respect. Nu poți tu decide care sunt preferințe legitime sau care sunt ilegitime. Preferința e un dat. La fel ca înălțimea, culoarea ochilor, forma buzelor.
Accepți că viața e mai frumoasă într-o comunitate în care oamenii au culori diferite ale ochilor, părului, buzelor? Accepți că, plimbându-te printr-o pădure, îți pot plăcea și florile albastre, și mugurii de pin, și zonele acoperite de ciuperci, și brazii înalți? Și că, toate astea, puse laolaltă, dau frumusețe locului, de fapt? Atunci n-ar trebui să avem o problemă cu nicio formă de diversitate din lume.
A! Vă faceți griji că specia nu se va mai perpetua, pe fondul normalizării relațiilor din sfera LGBTQ? Eu zic să nu vă faceți niciun fel de probleme cu privire la natalitate, din punctul acesta de vedere. Căci, da, există o problemă cu natalitatea, dar n-are legătură cu legitimarea și recunoașterea altor relații decât a celor heterosexuale. Are legătură cu faptul că, din motive economice și sociale, multe cupluri heterosexuale refuză să se mai reproducă. Și da, aici ar trebui să se facă ceva. Pentru asta, da, ar trebui să luptăm. Pentru stabilitate, pentru egalitate socială, pentru buna cheltuire a banului public și pentru administrarea responsabilă a resurselor de către stat – iată câteva motive bune ca să ne certăm pe net în anul 2023. Pentru toate celelalte dileme, frustrări și intoleranțe există Evul Mediu. Și acela s-a încheiat. Haideți să încheiem și noi acest delir!
„Evul Mediu” nu s-a încheiat. El se manifesta în toată splendoarea… E acolo unde mor oameni în fiecare zi…Și nu de bătrânețe… Și-o să mai tot trăim în acest Ev Mediu”…sau nu..
,,Sigur, cele mai urâte crime din lumea asta s-au comis în numele unor convingeri religioase și culturale ”
Pentru acest fapt nu putem da vina pe Dumnezeu . Si nici existenta Lui nu poate fi pusa la indoiala cu astfel de motivatii .
Cit priveste LGBTQ+ …. nu inteleg de ce parlamentul si / sau guvernul trebuie sa
– le acorde drepturi sociale egale cu ale acelora care au indreptar de viata Sfinta Scriptura
– sa ma pedepseasca pe mine pentru faptul ca spun ( in particular sau public ) ca este nefireasca manifestarea lor ( LGTBQ+ )
Vorbiti de buna cheltuire a banului public … Am sa va adresez o intrebare legat de acest aspect numai in contextul articolului . De ce trebuie sa fie de acord ca institutiile statului roman sa acorde drepturi sociale egale cu ale mele unui membru (?) LGTBQ+ atita timp cit eu nu sint de acord ? Pentru simplul fapt ca ma conformez la plata taxelor si impozitelor in tara asta si pentru faptul ca institutiile statului pot face asta ?! Adica sa sustin financiar oameni care se manifesta nefiresc ? Neghina e totuna cu griul ? Imbecilitatile / imoralitatile legislative si legiferate duc la o cit mai mica conformare . Si trendul este de crestere a neconformarii la plata taxelor si impozitelor .